Alege-te tu

 

Alege-te tu

 

Cei care nu cred in tine nu cred nici in ei insisi. Chiar daca au reusit, de fapt nu cred in ei. Cred ca au reusit datorita unor circumstante favorabile. Cred ca au reusit datorita faptului ca au “prins” niste oportunitati.

Cred ca au reusit pentru ca au fost ajutati sau pentru ca au avut noroc. Se cred speciali prin prizma educatiei, a familiilor sau mostenirilor, a contextelor, a diplomelor, a cunostintelor sau relatiilor, dar nu ca oameni.

Nu cred cu adevarat in ei insisi ci in chestii exterioare. Pentru ca daca ar crede in ei insisi ar crede si in tine. Pentru ca ar intelege ca sunt oameni si daca ei au reusit, cu siguranta poti si tu. Pentru ca si tu esti om ca ei. Si asa cum au reusit ei pe drumul lor, poti si tu pe al tau.

Daca ar crede cu adevarat in ei insisi ar crede de fapt in ceva mai mare decat ei insisi. Ar crede in OM.

Cine nu crede in tine nu crede nici in el. Da-i pace. Nu cere sanse, ca n-are de unde sa ti le dea. Nu astepta sa fii inteles ca nu are cine sa te inteleaga. Nu astepta sa fii ales, ca nu are cine sa te aleaga.

Alege-te tu sa fii cine stii ca esti, cine stii ca vrei sa devii. Alege-te tu sa reusesti. Alege-te tu sa-ti urmezi visele, sa mergi pe drumul tau. Alege-te tu si da-ti o sansa. Apoi fa ce simti sa faci. Ca daca nu te-alegi tu, nimeni nu te va alege niciodata cu adevarat.

Asa cred eu acum – 28 Octombrie 2015, ora 00:27 / Bucuresti.

Pitipoanca, BMW-ul si evolutia personala

 Cocalar cu bmw

 

 

Capitolul 1. De ce fac ceea ce fac

Daca m-ai fi intrebat acum cativa ani, iti raspundeam asa: ” – Fac ceea ce fac pentru ca vreau sa dau valoare in jur, sa ajut oamenii si sa fac o lume mai frumoasa.”

Acum stiu ca fac ceea ce fac ca sa ma bucur de viata si ca sa ma descopar pe mine. Pe masura ce imi urmez dorintele si chemarile personale – devin mai autentic. Si cu cat devin mai natural, am mai mult succes.

Iar cand fac ce imi place cu succes si intr-un mod natural, e oare posibil sa nu aduc plus-valoare in jur? 

Paradoxal, valoarea pe care o aducem in lume – este o consecinta a faptului ca ne ascultam si urmam dorintele personale (intr-un mod ce poate parea egoist).

Cum functioneaza asta? Citeste capitolul 2.

 

Capitolul 2. Un BMW e mai mult decat un BMW

Un tip care acum conduce un Logan vrea sa-si cumpere un BMW seria 5, nou. Asta e obiectivul lui. Ca sa-l atinga e nevoie sa faca niste bani – cateva zeci de mii de euro. Ca sa faca niste bani – pe care acum nu ii are – e necesar sa actioneze diferit.

E nevoie sa munceasca mai mult sau mai eficient, sa fie mai organizat, sa atraga mai multi clienti, sa ofere servicii sau produse mai bune, si asa mai departe. Fie ca este tamplar, antreprenor, medic, manelist sau manager, tipul asta trebuie sa evolueze pentru a-si lua BMW-ul.

Pot inlocui BMW-ul cu orice obiectiv, fie de ordin financiar, material, spiritual, familial sau altul. Dinamica va fi aceeasi. Vrei sa obtii ceva ce acum nu ai? Vrei sa devii intr-un fel in care acum nu esti? E nevoie sa te implici si sa evoluezi in directia respectiva.

Cariera, relatiile, familia, business-ul, obiectivele financiare, vacantele, masinile, relaxarea, spiritualitatea – orice ne propunem sa dobandim in viata asta ne atrage catre evolutie.

Intre tine si masina pe care ti-o doresti, intre tine si relatia pe care o vrei, intre tine si banii pe care intentionezi sa-i castigi se afla un drum. In secunda in care ai pasit pe el incepi sa te transformi. Devii mai bun.

Privind viata asa, realizez ca un BMW e mai mult decat un BMW. Un target financiar e mai mult decat un target financiar. Un business este mai mult decat un business. O casa, la fel. Sa te transformi intr-o persoana relaxata, dintr-un om stresat – e mai mult decat pare. Toate aceste lucruri sunt pretexte ale evolutiei personale. Obiectivele sunt pretexte pentru a evolua.

In 2006 am inceput prima afacere. Tin minte ca dupa cateva luni, primul angajat mi-a spus ca vrea sa plece din firma. Pe loc mi s-a pus un nod in gat si aproape ca mi-au dat lacrimile. Ma uitam la el blocat. Eram naucit, speriat si nu stiam ce se intampla. Simteam ca sunt tradat. Acum sunt altfel. Ii permit fiecarui om cu care colaborez sa isi urmeze drumul cu sau fara mine, fara nici un fel de resentiment, ba chiar cu bucurie. Am evoluat.

Tot prin 2006 m-am dus la prima negociere mai importanta (miza financiara mare). Tin minte ca eram atat de emotionat incat imi tremura vocea. Clientul – un caine de business (si hiena de om) – m-a simtit din prima secunda. A intrat agresiv in mine si m-a facut sa-i accept toate conditiile. Acum sunt altfel. Cand am o negociere stiu clar ce imi doresc, am stabilita o limita sub care nu sunt confortabil sa inchei parteneriatul si imi asum orice varianta, inclusiv sa pice afacerea. Am evoluat.

In 2009 am inceput formarea in coaching. La inceput tin minte ca ma treceau toate apele pe durata unei sesiuni. Nu stapaneam bine tehnica si eram stresat ca poate imi scapa ceva (imi scapau multe). Acum sunt altfel. Am structura, sunt prezent, am incredere in mine si in cel din fata mea, obtin rezultate. Am evoluat.

Orice dorinta pe care am luat-o in serios si am indeplinit-o, m-a stimulat sa cresc. Cu asta m-au ajutat obiectivele pana acum. Asa imi folosesc si in continuare. Cand le voi fi atins, voi fi deja mult mai mult decat ce eram inainte sa fac primul pas catre ele – o versiune superioara a propriei mele persoane.

Asadar e bine sa ne dorim lucruri?
Eu zic ca da.

E bine sa nu ne dorim nimic?
Eu zic ca nu.

Dar maestrii spirituali care spun ca esenta fericirii este sa nu iti doresti nimic? Se inseala?
Nu se inseala. Si ei isi doresc ceva. Isi doresc sa nu-si mai doreasca nimic. Sau isi doresc sa-i invete pe altii sa nu-si doreasca nimic. Au un obiectiv.

Dar cum ramane cu cei ce spun ca obiectivele materiale si banii nu sunt importanti, iar ceea ce conteaza in viata sunt de fapt sanatatea, cei dragi si iubirea?
Pai au si ei obiective foarte ambitioase cum ar fi sa tina familia unita si iubirea la cote inalte cand nu e nimic in frigider si nu-s bani de rechizite. Sa tii vibratia ridicata in asemenea contexte – asta da target.

Acest fel de a vedea lucrurile explica multe. Daca vreti sa aflati spre ex. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW de pe masa cocalarului – va invit sa cititi si capitolul 3.

 

Capitolul 3. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa?

Pitipoanca proasta e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa cocalarului pentru ca nu e proasta. Stie (cel putin la nivel intuitiv) ca un BMW e mai mult decat un BMW. E confirmarea unei realitati importante – cineva de la masa aia e invingator (in lumea si sistemul in care traim). Cocalarul e mai mult decat un cocalar.

“Daca e BMW, atunci e mari sanse sa fie si lapte praf, scutecele si o camera decorata frumos (roz) pentru aia mici” (perspective posibile).

Daca acum 5000 de ani pitipoanca era atrasa de ala care zdrobea teasta la urs si il cara pana in batatura tribului – acum cheia de la BMW transmite acelasi mesaj – avem ce manca, avem cu ce trai, ne miscam, evoluam.

Pitipoanca e desteapta. E orientata. Merge pe intuitie si instinct. E interesata de fapte, nu de potential. Merge la sigur.

E BMW? Inseamna ca baiatu’ poate.

Ultraintelectuala, care de obicei este dezgustata de pitipoanca, are de invatat de la pitipoanca proasta (intr-un mod misterios, de multe ori mai inteleapta).

Ultraintelectuala are alte repere – Vorbeste frumos baiatul, are studii, are planuri? Inseamna ca are potential… sa-l prezentam parintilor.

De multe ori insa, potentialul nu se realizeaza. Ultraintelectualei ii scapa deseori ca mancarea, casa, vacantele si pampersii nu se platesc cu idei bune, cultura, poezii, planuri si potential. Doar cash sau card.

Neintamplator, viata ultraintelectualilor si ultraintelectualelor este de multe ori mai grea (si mai sumbra) decat a cocalarilor si pitipoancelor. Cel putin in Romania.

Aud niste voci “- Normal, in Romania cefosii si pitipoancele o duc bine. Noi astia cu 3 facultati murim de foame….tara de rahat.”

Nu.

Cefosul e limpede la minte (poate pentru ca nu a facut 3 facultati). Cefosul stie ce vrea. BMW si o blonda cu țâțe mari. Cefosul are un obiectiv si pleaca pe el  (Germania). Pe el nu-l intereseaza ce zic altii. Ce zice mamica, ce zice matusa, “ce zice vecini”. Cefosu’ are tinte pe care le atinge. Din punctul meu de vedere – e invingator!

Baietii cu 3 facultati, someri sau angajati cu 11 milioane de lei vechi, nu stau someri pentru ca Romania e de rahat. Ci pentru ca sunt derutati. Nu stiu ce vor. Iar cand nu stii ce vrei – nici nu ajungi sa ai.

Prima facultate a facut-o pt ca asa a vrut mamica. A doua a facut-o ca sa nu o dezamageasca pe nășica. Si s-a inscris si la a treia – ca daca tot nu-si gasea de munca…

Cocalarul vrea BMW, vila si femeie buna (pentru lumea formelor nu suna rau). Ultraintelectualul vrea sa-si gaseasca si el un loc de munca si sa intre in randul lumii. Aici se produce ruptura.

Ultraintelectualul invata, colecteaza diplome, dar nu evolueaza cu adevarat. Evolutia se cuantifica prin rezultate concrete – adica ce ramane de pe urma ta (o carte, o casa, un copac, un X6). Romania e aceeasi si pentru cei care au succes si pentru ceilalti. Dar e greu sa vedem lucrurile asa. E greu sa vezi si sa admiti ca sursa problemelor tale e la tine.

Cine accepta asta, aproape a reusit. Pentru ca doar dupa acest moment poti sa dai valoare in jur, sa ajuti oameni si sa faci o lume mai frumoasa. Si cum poti realiza asta concret?

Iti fixezi un obiectiv (aparent) egoist si il atingi.

Spor!

PS: Pe lista obiectivelor mele personale se afla un BMW seria 5.

La ce ne uitam, aia vedem

 

Floare

 

La ce ne uitam – aia vedem. Nu poti sa te uiti la noroi si sa vezi o floare. Nu poti sa te uiti la o floare si sa vezi noroi.

Cat despre flori si noroaie ambele exista pe lume. In plus, de multe ori din noroi pot rasari flori.

Iar despre directia in care ne uitam – zic ca e bine sa ne uitam peste tot. Si la flori si la noroaie. Florile sa le mirosim, iar restul sa ocolim.

Un adevăr simplu

 

Pe sub haine cu totii suntem goi

 

Sub milioanele de bla bla-uri se află mereu un adevăr simplu, ce poate fi rostit în doar câteva cuvinte sau propoziții scurte.

Sub fiecare problemă indiferent cat e de complicată, se află adevăratul motiv (de obicei simplu) care o generează.

Sub fiecare haină, oricât de subțire, groasă, scumpă, ieftină, simplă sau împopoțonată – se află întotdeauna un trup gol. Pe sub haine cu toții suntem goi.

Cine sunt, si unde pot fi gasiti oamenii faini

 

Oameni faini

 

Cred ca ati auzit si voi de-a lungul timpului diverse persoane vorbind despre “oamenii fani”.

“- Am cunoscut zilele trecute niste oameni cu adevarat faini, extraordinari. “

“- Simt nevoia sa am alaturi mai multi oameni faini. “

“- Mi-ar placea sa am mai multi colegi faini.”

– “As pleca in vacanta cu un grup mai mare de oameni, dar sa fie faini.”

– “Sa stii ca Cornel este un om foarte fain!”

Eu m-am intrebat de multe ori cine sunt acesti oameni faini despre care toata lumea vorbeste. Cine sunt acesti oameni pe care toata lumea ii doreste aproape si pe care ii cauta. Si unde pot fi gasiti?

Mi-am dat seama ca de fapt “om fain” este o expresie pe care orice persoana o foloseste ca sa descrie o persoana compatibila. Nu exista oameni faini ca atare, ci doar oameni compatibili. 

Daca rogi un scriitor sa-ti numeasca un om fain, probabil ca iti va prezenta un coleg de breasla sau un mentor de la care a avut ce invata. Daca rogi un boschetar alcoolic sa iti prezinte un om fain, probabil ca iti va prezenta un alt boschetar. Si iti va spune ca este un om cu adevarat fain pentru ca mereu imparte cu el bautura atunci cand face rost.

Daca soliciti unui sportiv sa-ti spuna numele unui om fain, probabil ca iti va numi un alt sportiv, un antrenor sau pe cineva cu care are lucruri in comun si cu care se simte bine. 

Consideram a fi oameni faini acele persoane cu care ne simtit bine, cu care putem fi noi insine, cu care avem lucruri in comun.  Orice persoana de pe pamant poate fi faina pentru cineva anume. Nu exista oameni faini, exista doar oameni compatibili.

“Nu e nevoie sa incerci”. M-a emotionat clipul asta!

De ce m-a emotionat clipul asta? Pentru ca m-am regasit in el.

Stiti ce am observat din experienta proprie si privind in jur? Ca oricat de mult te straduiesti sa fii placut, iubit sau sa nu fii judecat, in momentele grele din viata, esti tu cu tine si atat. Nu vine nimeni sa-ti plateasca chiria pentru ca te-ai straduit sa fii dragut, nu sufera nimeni in locul tau atunci cand te ranesti. 

Dimpotriva. Adevarata stima din partea altora o poti obtine doar dupa ce te stimezi tu pe tine. Adevarata stima de sine apare atunci cand parerea ta despre tine este mai importanta decat parerea altora despre tine. Asta nu inseamna ca nu e bine sa iei feedback , sa-i asculti si sa-i intelegi pe cei din jur.

 

Trebuie. Sau nu!

Roger Federer

 

“Trebuie” ăsta e supraestimat – își depășește cu mult importanța în cultura contemporană.

“Dacă vrei să fii cineva, trebuie să faci școală” –  Știați ca Roger Federer are 9 clase? De pe la 15 ani a decis ca vrea sa faca doar tenis și asta a făcut. Am aflat asta din biografia lui pe care tocmai o citesc. 

 

PS: Doar 3 lucruri pe lume sunt “must have” – apa, hrana și somnul. Restul sunt alegeri. Nimic nu e “un must”, nimic nu trebuie.