Pitipoanca, BMW-ul si evolutia personala

 Cocalar cu bmw

 

 

Capitolul 1. De ce fac ceea ce fac

Daca m-ai fi intrebat acum cativa ani, iti raspundeam asa: ” – Fac ceea ce fac pentru ca vreau sa dau valoare in jur, sa ajut oamenii si sa fac o lume mai frumoasa.”

Acum stiu ca fac ceea ce fac ca sa ma bucur de viata si ca sa ma descopar pe mine. Pe masura ce imi urmez dorintele si chemarile personale – devin mai autentic. Si cu cat devin mai natural, am mai mult succes.

Iar cand fac ce imi place cu succes si intr-un mod natural, e oare posibil sa nu aduc plus-valoare in jur? 

Paradoxal, valoarea pe care o aducem in lume – este o consecinta a faptului ca ne ascultam si urmam dorintele personale (intr-un mod ce poate parea egoist).

Cum functioneaza asta? Citeste capitolul 2.

 

Capitolul 2. Un BMW e mai mult decat un BMW

Un tip care acum conduce un Logan vrea sa-si cumpere un BMW seria 5, nou. Asta e obiectivul lui. Ca sa-l atinga e nevoie sa faca niste bani – cateva zeci de mii de euro. Ca sa faca niste bani – pe care acum nu ii are – e necesar sa actioneze diferit.

E nevoie sa munceasca mai mult sau mai eficient, sa fie mai organizat, sa atraga mai multi clienti, sa ofere servicii sau produse mai bune, si asa mai departe. Fie ca este tamplar, antreprenor, medic, manelist sau manager, tipul asta trebuie sa evolueze pentru a-si lua BMW-ul.

Pot inlocui BMW-ul cu orice obiectiv, fie de ordin financiar, material, spiritual, familial sau altul. Dinamica va fi aceeasi. Vrei sa obtii ceva ce acum nu ai? Vrei sa devii intr-un fel in care acum nu esti? E nevoie sa te implici si sa evoluezi in directia respectiva.

Cariera, relatiile, familia, business-ul, obiectivele financiare, vacantele, masinile, relaxarea, spiritualitatea – orice ne propunem sa dobandim in viata asta ne atrage catre evolutie.

Intre tine si masina pe care ti-o doresti, intre tine si relatia pe care o vrei, intre tine si banii pe care intentionezi sa-i castigi se afla un drum. In secunda in care ai pasit pe el incepi sa te transformi. Devii mai bun.

Privind viata asa, realizez ca un BMW e mai mult decat un BMW. Un target financiar e mai mult decat un target financiar. Un business este mai mult decat un business. O casa, la fel. Sa te transformi intr-o persoana relaxata, dintr-un om stresat – e mai mult decat pare. Toate aceste lucruri sunt pretexte ale evolutiei personale. Obiectivele sunt pretexte pentru a evolua.

In 2006 am inceput prima afacere. Tin minte ca dupa cateva luni, primul angajat mi-a spus ca vrea sa plece din firma. Pe loc mi s-a pus un nod in gat si aproape ca mi-au dat lacrimile. Ma uitam la el blocat. Eram naucit, speriat si nu stiam ce se intampla. Simteam ca sunt tradat. Acum sunt altfel. Ii permit fiecarui om cu care colaborez sa isi urmeze drumul cu sau fara mine, fara nici un fel de resentiment, ba chiar cu bucurie. Am evoluat.

Tot prin 2006 m-am dus la prima negociere mai importanta (miza financiara mare). Tin minte ca eram atat de emotionat incat imi tremura vocea. Clientul – un caine de business (si hiena de om) – m-a simtit din prima secunda. A intrat agresiv in mine si m-a facut sa-i accept toate conditiile. Acum sunt altfel. Cand am o negociere stiu clar ce imi doresc, am stabilita o limita sub care nu sunt confortabil sa inchei parteneriatul si imi asum orice varianta, inclusiv sa pice afacerea. Am evoluat.

In 2009 am inceput formarea in coaching. La inceput tin minte ca ma treceau toate apele pe durata unei sesiuni. Nu stapaneam bine tehnica si eram stresat ca poate imi scapa ceva (imi scapau multe). Acum sunt altfel. Am structura, sunt prezent, am incredere in mine si in cel din fata mea, obtin rezultate. Am evoluat.

Orice dorinta pe care am luat-o in serios si am indeplinit-o, m-a stimulat sa cresc. Cu asta m-au ajutat obiectivele pana acum. Asa imi folosesc si in continuare. Cand le voi fi atins, voi fi deja mult mai mult decat ce eram inainte sa fac primul pas catre ele – o versiune superioara a propriei mele persoane.

Asadar e bine sa ne dorim lucruri?
Eu zic ca da.

E bine sa nu ne dorim nimic?
Eu zic ca nu.

Dar maestrii spirituali care spun ca esenta fericirii este sa nu iti doresti nimic? Se inseala?
Nu se inseala. Si ei isi doresc ceva. Isi doresc sa nu-si mai doreasca nimic. Sau isi doresc sa-i invete pe altii sa nu-si doreasca nimic. Au un obiectiv.

Dar cum ramane cu cei ce spun ca obiectivele materiale si banii nu sunt importanti, iar ceea ce conteaza in viata sunt de fapt sanatatea, cei dragi si iubirea?
Pai au si ei obiective foarte ambitioase cum ar fi sa tina familia unita si iubirea la cote inalte cand nu e nimic in frigider si nu-s bani de rechizite. Sa tii vibratia ridicata in asemenea contexte – asta da target.

Acest fel de a vedea lucrurile explica multe. Daca vreti sa aflati spre ex. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW de pe masa cocalarului – va invit sa cititi si capitolul 3.

 

Capitolul 3. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa?

Pitipoanca proasta e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa cocalarului pentru ca nu e proasta. Stie (cel putin la nivel intuitiv) ca un BMW e mai mult decat un BMW. E confirmarea unei realitati importante – cineva de la masa aia e invingator (in lumea si sistemul in care traim). Cocalarul e mai mult decat un cocalar.

“Daca e BMW, atunci e mari sanse sa fie si lapte praf, scutecele si o camera decorata frumos (roz) pentru aia mici” (perspective posibile).

Daca acum 5000 de ani pitipoanca era atrasa de ala care zdrobea teasta la urs si il cara pana in batatura tribului – acum cheia de la BMW transmite acelasi mesaj – avem ce manca, avem cu ce trai, ne miscam, evoluam.

Pitipoanca e desteapta. E orientata. Merge pe intuitie si instinct. E interesata de fapte, nu de potential. Merge la sigur.

E BMW? Inseamna ca baiatu’ poate.

Ultraintelectuala, care de obicei este dezgustata de pitipoanca, are de invatat de la pitipoanca proasta (intr-un mod misterios, de multe ori mai inteleapta).

Ultraintelectuala are alte repere – Vorbeste frumos baiatul, are studii, are planuri? Inseamna ca are potential… sa-l prezentam parintilor.

De multe ori insa, potentialul nu se realizeaza. Ultraintelectualei ii scapa deseori ca mancarea, casa, vacantele si pampersii nu se platesc cu idei bune, cultura, poezii, planuri si potential. Doar cash sau card.

Neintamplator, viata ultraintelectualilor si ultraintelectualelor este de multe ori mai grea (si mai sumbra) decat a cocalarilor si pitipoancelor. Cel putin in Romania.

Aud niste voci “- Normal, in Romania cefosii si pitipoancele o duc bine. Noi astia cu 3 facultati murim de foame….tara de rahat.”

Nu.

Cefosul e limpede la minte (poate pentru ca nu a facut 3 facultati). Cefosul stie ce vrea. BMW si o blonda cu țâțe mari. Cefosul are un obiectiv si pleaca pe el  (Germania). Pe el nu-l intereseaza ce zic altii. Ce zice mamica, ce zice matusa, “ce zice vecini”. Cefosu’ are tinte pe care le atinge. Din punctul meu de vedere – e invingator!

Baietii cu 3 facultati, someri sau angajati cu 11 milioane de lei vechi, nu stau someri pentru ca Romania e de rahat. Ci pentru ca sunt derutati. Nu stiu ce vor. Iar cand nu stii ce vrei – nici nu ajungi sa ai.

Prima facultate a facut-o pt ca asa a vrut mamica. A doua a facut-o ca sa nu o dezamageasca pe nășica. Si s-a inscris si la a treia – ca daca tot nu-si gasea de munca…

Cocalarul vrea BMW, vila si femeie buna (pentru lumea formelor nu suna rau). Ultraintelectualul vrea sa-si gaseasca si el un loc de munca si sa intre in randul lumii. Aici se produce ruptura.

Ultraintelectualul invata, colecteaza diplome, dar nu evolueaza cu adevarat. Evolutia se cuantifica prin rezultate concrete – adica ce ramane de pe urma ta (o carte, o casa, un copac, un X6). Romania e aceeasi si pentru cei care au succes si pentru ceilalti. Dar e greu sa vedem lucrurile asa. E greu sa vezi si sa admiti ca sursa problemelor tale e la tine.

Cine accepta asta, aproape a reusit. Pentru ca doar dupa acest moment poti sa dai valoare in jur, sa ajuti oameni si sa faci o lume mai frumoasa. Si cum poti realiza asta concret?

Iti fixezi un obiectiv (aparent) egoist si il atingi.

Spor!

PS: Pe lista obiectivelor mele personale se afla un BMW seria 5.

Un adevăr simplu

 

Pe sub haine cu totii suntem goi

 

Sub milioanele de bla bla-uri se află mereu un adevăr simplu, ce poate fi rostit în doar câteva cuvinte sau propoziții scurte.

Sub fiecare problemă indiferent cat e de complicată, se află adevăratul motiv (de obicei simplu) care o generează.

Sub fiecare haină, oricât de subțire, groasă, scumpă, ieftină, simplă sau împopoțonată – se află întotdeauna un trup gol. Pe sub haine cu toții suntem goi.

“Nu e nevoie sa incerci”. M-a emotionat clipul asta!

De ce m-a emotionat clipul asta? Pentru ca m-am regasit in el.

Stiti ce am observat din experienta proprie si privind in jur? Ca oricat de mult te straduiesti sa fii placut, iubit sau sa nu fii judecat, in momentele grele din viata, esti tu cu tine si atat. Nu vine nimeni sa-ti plateasca chiria pentru ca te-ai straduit sa fii dragut, nu sufera nimeni in locul tau atunci cand te ranesti. 

Dimpotriva. Adevarata stima din partea altora o poti obtine doar dupa ce te stimezi tu pe tine. Adevarata stima de sine apare atunci cand parerea ta despre tine este mai importanta decat parerea altora despre tine. Asta nu inseamna ca nu e bine sa iei feedback , sa-i asculti si sa-i intelegi pe cei din jur.

 

Trebuie. Sau nu!

Roger Federer

 

“Trebuie” ăsta e supraestimat – își depășește cu mult importanța în cultura contemporană.

“Dacă vrei să fii cineva, trebuie să faci școală” –  Știați ca Roger Federer are 9 clase? De pe la 15 ani a decis ca vrea sa faca doar tenis și asta a făcut. Am aflat asta din biografia lui pe care tocmai o citesc. 

 

PS: Doar 3 lucruri pe lume sunt “must have” – apa, hrana și somnul. Restul sunt alegeri. Nimic nu e “un must”, nimic nu trebuie. 

De ce este important sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti

 

Eu am o relatie cu cine cred eu ca esti tu 

Eu am o relatie cu cine cred eu ca esti tu, iar tu ai o relatie cu cine crezi tu ca sunt eu. Eu nu am o relatie cu tine si tu nu ai o relatie cu mine asa cum suntem noi de fapt.

Atunci cand eu ma voi comporta cum sunt de fapt, tu vei fi dezamagita, iar atunci cand tu te vei comporta cum esti de fapt, eu sunt dezamagit. Si ne spunem unul altuia – “M-ai dezamagit. Am avut incredere in tine si acum ai distrus-o. Sau clasicul – Mi-ai inselat asteptarile.”

Atunci cand eu nu stiu bine cine sunt si nu ma accept – o sa te cred. Ma simt vinovat (pentru ca sunt asa cum sunt) si imi cer iertare. Ma simt prost pentru ca ti-am spulberat asteptarile (pentru ca sunt asa cum sunt si nu imaginea din mintea ta). Iti aduc un buchet mare de flori si iti spun – Te rog sa ma ierti, am gresit, nu stiu cum s-a intamplat ( sa fiu eu insumi). Imi pare rau (ca am fost autentic). Pe viitor nu se va intampla (sa traiesc asa cum sunt de fapt). O sa ma comport in asa fel incat tu sa fii fericita. (Voi incerca sa fiu imaginea din mintea ta).

Atunci cand tu nu  te intelegi pe tine, imi vei spune ca pur si simplu nu stii ce te-a apucat – si esti sincera pentru ca nu te cunosti si nu ai de unde sa stii. Cand iti voi reprosa ca m-ai dezamagit, ma vei crede si te vei simti prost. Imi vei promite ca vei fi altfel decat esti de fapt.

Si uite asa vom mai trai inca o bucata de vreme fericiti, lumea ne va invidia ca ne intelegem minunat si noi mereu ne facem mici atentii, pentru ca asa e frumos. Pana intr-o zi cand o sa ne apara bube in cap, depresii, boli mentale sau fizice iar presiunea de a fi altcineva ne va incovoia.

Atunci e posibil sa ne razvratim, sa simtim totusi ca ceva nu e in regula, dar cel mai probabil vom da vina unul pe altul – Din caza ta, din cauza ta, din cauza ta. E posibil sa ne despartim si sa ne simtim usurati – “Bine ca am scapat de acea persoana nociva care ma sufoca”.

Apoi fiecare dintre noi ne vom gasi pe altcineva – o imagine mentala mai buna – asa cum meritam. Persoana pe care o intalnesti tu, la fel a trecut prin experiente neplacute si acum e bucuroasa ca te-a intalnit – in mintea ei tu esti o imagine mult superioara.  Si reluam cel mai probabil acelasi ciclu.

Si dupa ani de relatii, dezamagiri si suferinta venim cu concluziile -“Barbatii sunt porci”. “Femeile sunt curve” “Am ghinion, mereu mi se intampla la fel in toate relatiile”. Sau – “Nu am intalnit persoana potrivita”

Daca ai un ochi antrenat poti observa aceste dinamici cel mai usor in relatiile de cuplu. Insa in orice context de viata si in orice relatie lucrurile stau cam la fel. De mici copii suntem antrenati sa fim alcineva decat in realitate, suntem invatati ca oamenii ne vor dezamagi, suntem pedepsiti si umiliti daca nu ne incadram in imaginea pe care altii o au despre noi.

Incepem cu imaginea parintilor. Suntem formati sa indeplinim asteptarile lor. Majoritatea nu au avut o relatie cu noi, ci cu cine credeau ei ca ar trebui noi sa fim – eminenti, buni sportivi, indemanatici, curajosi, olimpici, premianti, linistiti, tacuti, inalti, slabi, grasi, mai asa, mai altfel. Majoritatea parintilor fac orice sa-si “educe” odraslele conform asteptarilor lor si acorda prea putina atentie copilului asa cum este el de fapt.

Dupa parinti, urmeaza educatorii, invatatorii, profesorii, prietenii, managerii, iubitii, iubitele, societatea, companiile, biserica si altii. Toti ne conving cu orice pret sa indeplinim viziunea lor despre ce suntem si cum suntem.

Si uite asa traim cu totii, fara sa stim cine suntem, fara sa stim de ce suferim, fara sa stim de ce ieri ne iubeam si azi ne uram. Fara sa stim de ce oamenii “se schimba”, fara sa stim ce se intampla cu noi si de ce in mare parte simtim ca ceva nu este in regula? “De ce simt ca ceva nu e in regula cand totul e ok, cand am jobul pe care-l vreau, casa, masina, vacantele? Ce nu e in regula cu mine?

Traim exact cum scrie la revista Glossy, asa cum vedem la televizor, asa cum traieste toata lumea, ne imbracam frumos, facem ce ne-au spus parintii, respectam regulile de bun simt, ne incadram in norme, avem o cariera faina pe cont propriu sau la o companie mare – si totusi simtim de multe ori ca ceva nu este  in regula, ca uneori lipseste sensul si pe fundal mocneste un vid existential.

Totusi, nu e totul pierdut. Adevarata identitate inca traieste undeva in fiecare dintre noi, acoperita cu tot felul de lucruri si mult gunoi. E nevoie de rabdare, dorinta, curiozitate, curaj si uneori de ajutor. Sunt straturi, straturi de luat la dalta. Drumul catre tine poate fi lung si deloc usor. Dar e singurul drum bun. 

Te mai intrebi de ce este important sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti cu adevarat? Reciteste articolul.

Secretul fericirii

Un adorator a incercat ani de zile sa dea de urma unui mare intelept. Intr-un tarziu, l-a descoperit.

– O, mare intelept, spuse acesta. Trebuie sa-ti pun o intrebare foarte importanta, la care toata lumea ar dori sa stie raspunsul: care este secretul fericirii? 

Dupa ce se gandi o clipa, inteleptul ii raspunse: 

– Judecata dreapta este secretul fericirii.

– Ah, zise elevul, dar cum sa avem o judecata dreapta?

– Prin experienta, veni raspunsul inteleptului.

– Da, dar cum obtinem experienta?

– Prin judecata stramba.

 

Povestioara de mai sus este preluata si adaptata din cartea “Regele-cersetor si secretul fericirii”.

 

Atunci cand faci parte din filmul altcuiva – nu ai niciodata rolul principal

 

Filmul altcuiva

 

Foarte multe probleme si nemultumiri personale apar atunci cand “te afli in povestea altcuiva”. Acest lucru se intampla des si foarte multor oameni.

Uitam ce este important pentru noi, ne lasam atrasi in planurile altora si ne intrebam apoi unde  a disparut bucuria vietii. De fapt, facem parte din alta poveste decat a noastra. Ajungem sa facem parte din povestea societatii, companiei, managerului, sotiei/sotului, din povestea parintilor, familiei, partenerilor, clientilor, prietenilor, profesorilor sau a mentorilor.

Una din sursele nefericirii este sa-ti asumi responsabilitati, obligatii si obiective care nu sunt 100% ale tale si cu care nu mai rezonezi la un moment dat. O poti face din cauza presiunii sociale sau familiale, pentru bani, ca sa nu dezamagesti, ca sa demonstrezi ori din alte sute de motive – dar mai devreme sau mai tarziu aceste lucruri te vor incovoia.

Fenomenul este atat de des intalnit, incat am senzatia ca majoritatea joaca in filmul alcuiva si nu in filmul lor. De retinut este ca atunci cand joci in filmul altcuiva, nu ai niciodata rolul principal – esti un simplu figurant sau joci un rol secundar. Ce ai de facut este sa taci si sa-ti joci partea fara comentarii – asa cum a fost intelegerea. 

Te intrebi de ce esti nemotivat, unde vine frustrarea, nefericirea sau chiar depresia ? Verifica in povestea cui te afli si poate vei gasi raspunsul pe acolo. 

 

PS: Promisiunile pot fi revizuite, intelegerile pot fi renegociate, orice om are dreptul de a se razgandi si de a alege ce este bine pentru el in momentul prezent.

Ma scuzati ca ploua

Fucked Up

 

 

Doamna profesoara, imi cer scuze si imi pare rau pentru ca nu mi-am terminat tema de vacanta la matematica. Imi pare rau ca am stat cu prietenii, ca am fost la mare, ca m-am indragostit si am stat in parc seara de seara. Imi pare rau ca m-am simtit bine in fiecare zi de vara. Imi pare rau ca nu am umplut 2 caiete studentesti cu integrale care o sa-mi foloseasca enorm atunci cand voi fi mare! Am 17 ani si sunt un inconstient. Va rog din suflet, puteti sa ma iertati?

Dragi parinti, imi cer scuze si imi pare rau ca m-am gandit sa dau la alta facultate si nu mai vreau sa fac dreptul, asa cum s-a discutat in familie. Va rog sa ma iertati, m-am gandit mai bine si aveti dreptate – este mai important sa fac ceva ce nu imi place toata viata, pentru ca voi sa va puteti lauda pe la rude, prieteni, vecini si colegi ca aveti copil avocat, judecator sau procuror. Nu pot sa va pun in situatia asta penibila – de a avea un copil care face ce iubeste in viata. O sa fiu bun si cuminte si o sa fac ce ziceti voi, chiar daca o sa ma urasc pe mine. Fac asta, ca sa fiti voi impliniti si sa nu va fac de rusine atunci cand va intreaba administratorul de bloc la ce facultate am intrat! Va rog din suflet sa ma iertati pentru acest gand imatur.

Iubitule, imi pare rau ca mi-a trecut prin cap sa ies cu prietenele in oras sau la vreo petrecere. Am uitat ca sunt maritata acum si ca avem si un copil, deci o familie minunata. Nu mi-am dat seama ca ceea ce doresc eu nu mai conteaza deloc si am uitat de asemenea ca in momentul in care m-am casatorit, viata mea s-a terminat. Daca ai ganduri de gelozie, e normal sa ma tii din scurt. Chiar te rog sa-mi mai stergi cate una peste ochi daca imi mai vine vreo astfel de idee. Tu ai stari de posesivitate si pana la urma, cocosul trebuie sa cante in casa, nu gaina. Acum ma duc la cratita si sper sa ma ierti pentru momentul de ratacire.

Draga mea, te rog sa ma scuzi si imi pare rau, pentru ca am mers in oras cu prietenii. Este inacceptabil sa mai ies din casa seara de unul singur, decat poate, cand duc gunoiul. Asa e mai bine, acum sunt familist si de cand ne-am casatorit e normal sa nu mai am viata personala si sa nu mai fac ce imi place, sa nu mai ies la o bere cu colegii. Daca ai ganduri de nesiguranta, posesivitate, si temeri ca m-ar putea fura alta – in loc sa lucrezi cu tine si sa le rezolvi, mai bine stau eu cuminte acasa, intr-un colt. A fost o tampenie sa ma gandesc ca as putea iesi din cand in cand la o bere cu baietii! Te rog din suflet sa ma ierti.

Domnule manager, azi m-am simtit rau si am stat acasa. Stiu ca este de netolerat asa ceva si sunt un inconstient ca am facut asta. Cele 2 saptamani de concediu pe an ar trebui sa imi fie de ajuns si sa ma implineasca – probabil ca este ceva in neregula cu mine. In plus aveati dreptate, trebuie sa tragem din greu, sa facem performanta, performanta, performanta si profit, pentru ca dumneavoastra sa fiti promovat, iar actionarii sa fie bine. Cred ca ar fi grozav sa aduceti un trainer sau consultant pe NLP, ca atunci cand o sa ne simtim din nou storși, sa ne bage niste programari motivationale, sa faca jocuri, sa batem din palme si sa țopăim ca retardatii la comanda lui, ca  apoi sa facem performanta, performanta, performanta. Multumesc si sper sa ma puteti scuza.

Drag sistem de valori neactualizat de 600 de ani, imi cer scuze si imi pare rau daca m-am gandit sau am facut vreodata sex sau dragoste. Am uitat ca m-am nascut cu acest trup, nu pentru a trai si a ma bucura de el, ci dimpotriva pentru a-l renega. Stiu, corpul imi trimite semnale false, natura minte, bucuria vietii trebuie starpita. Imi pare rau ca sunt un asa pacatos/pacatoasa. Imi cer iertare pentru momentele cand mi-am urmat intuitia sau instinctele si am facut ce mi-a placut. Ar trebui sa fiu arsa pe rug, asa cum se obisnuia odata.

Dupa milioane de ani de sex si relatii, majoritatea oamenilor n-au inteles mai nimic

 

Iubire

 

Vineri dupa-amiaza am fost la sala. 95 % dintre melodiile care au rulat in difuzoare timp de o ora si jumatate, au fost cam asa: esti al meu, esti a mea, te-ai schimbat, m-ai tradat, din vina ta, mi-ai promis, m-ai inselat, esti viata mea, te-am iertat, te joci cu inima mea, iubirea mea, dragostea mea si asa mai departe. 

Unele melodii sunt frumoase si imi plac.

Insa cu privire la texte, se pare ca dupa milioane de ani de sex si relatii, omenirea (majoritatea oamenilor) nu a inteles multe lucruri, printre care:

1. Nu poti detine o alta persoana. Nu esti a/al nimanui si nimeni nu poate fi al tau/a ta. Fiecare e liber sa faca ce vrea si sa se exprime asa cum ii place. 

2. Iubirea nu cere nimic la schimb. Dimpotriva, ofera libertate deplina. Asadar cand vine vorba despre iubire adevarata, nu putem vorbi de tradare, vina, iertare si alte magarii de genul asta. 

3. Nu poti promite nimanui nimic 100%. Pentru ca viata se schimba, tu te schimbi, iar ce a ai promis acum 2 ani e posibil sa nu mai aiba nici o legatura cu ce vrei, ce simti si ce esti acum. Ca sa poti fi sigur 100% de o promisiune, ar trebui sa poti fi sigur de absolut orice varianta din infinitatea de probabilitati care se pot realiza in viata unui om. Ar trebui sa fii un fel de Dumnezeu, dar peste cel actual! 

4. Daca nu poti trai fara cineva – asta nu e iubire, ci un mix amar de dependenta, dorinta si posesivitate. Iubirea e atunci cand poti trai fericit si in alte locuri, si cu alte persoane. Dar preferi sa fii aici, acum.

5. Cele mai faine relatii sunt cele in care schimbarea este incurajata, partenerii evolueaza si au vietile si experientele lor. Asta le permite fiecarora dintre ei sa aduca lucruri fresh in relatie si sa o improspateze. Reprosul – Te-ai schimbat – ar trebui sa fie lauda si incurajare! Da, oamenii evolueaza intr-un fel sau altul. Nu e deloc realist sa te astepti ca Gabriel – pe care l-ai cunoscut la un party in camin cand avea 21 de ani, sa fie la fel si la 36.

6. Iubirea nu e sex. Sexul e cu treaba lui, iubirea e cu treaba ei. Uneori se intalnesc, iar alteori nu. Au valoarea si sensul lor in aceasta lume, atunci cand se gasesc impreuna ori separat. 

Este posibil sa nu fii de acord cu ce am scris mai sus, dar asta nu este o problema. Poate ca si perspectiva ta este corecta. Oricum, viata ne ofera tuturor lectii si ne impinge permanent catre adevar. Cu cat suferim mai mult – cu atat mai departe de adevar ne aflam.  Iar in aceste timpuri, descoperirile si schimbarile sunt parca din ce in ce mai frecvente si mai rapide.