Acum  sunt optimist. Partea interesanta este ca nu m-am simtit niciodata mai aproape de ceea ce exista si ce se intampla in viata mea.

Photo by Leszek.Leszczynski

Treaba e simpla: de fiecare data cand vrei sa faci ceva Grozav, ai nevoie de o echipa de oameni Grozavi. Stiu ca sunt o gramada de astfel de oameni foarte motivati sa faca lucruri frumoase, sa inoveze, sa invete, sa faca bani si sa dea mai departe.

Derulez in prezent un proiect care va schimba total perceptia despre o intreaga categorie de business din Romania. Vom integra in acest proiect Arta,  Concepte Inovative,  Oameni Autentici.

Vreau sa ajung ca de fiecare data la astfel de oameni si cu ajutorul acestui articol,raspandit prin bunavointa prietenilor de pe internet voi ajunge rapid si de aceasta data. Va multumesc pentru sprijin.

Caut mai multe categorii de oameni cum ar fi: colaboratori pe proiecte, angajati permanenti sau cu termen limita, studenti sau masteranzi care vor sa faca un internship cu posibilitate de angajare.

Pozitiile libere in acest moment sunt: Project Manageri, Oameni de vanzari, Office Manager, Interni cu posibilitate de angajare.

Orice se invata atat timp cat exista motivatie, insa ar fi grozav daca stii sa faci o prezentare PPT , PDF, un tabel in Excel si daca ai cunostinte de social media.

Daca ti se pare interesant si simti ca ti-ar placea sa faci lucruri diferit si la un nivel foarte inalt, astept un email [cu orice informatii] la adresa:

hello [@] alexgavriliu.ro

De curand insa am avut un moment de claritate in care am vazut o crunta suferita la orice tip de schimbare. Ca e vorba de criza, de o noutate, de o abordare diferita, poporul nostru rezista si indura.

Schimbarile si adaptarea reala pe care o vad in jurul meu sunt intr-un procent infim. Cred ca se face o confuzie intre a te adapta si a indura sau a rezista cu orice pret.

A te adapta inseamna a dezvolta abilitati care te ajuta sa-ti fie bine in noile conditii. Faptul ca nu mori si rezisti pe trei sferturi lesinat nu inseamna ca esti adaptat.

Vezi transformarea pestilor in amfibieni. Poti gasi informatii in manualele de zoologie din clasele gimnaziale. Acolo am invatat si am retinut ca de-a lungul evolutiei unor pestisori le-au crescut picioare, au dezvoltat organe de respiratie terestra, oracaie, plonjeaza in baltoace si se simt bine.

Tu ce crezi ?

“In fond putini oameni isi dau seama ca mai sunt si alte forme ale cunosterii. Imprejurul nostru opereaza alte sfere ale existentei de care suntem separati doar prin cele mai subtiri fire. Cati dintre noi le receptioneaza ?

Nu avem acces la duhul lumii, fiindca nu il cautam. Trupul omului  nu este diferit de structura universului. Curentele polare ale energiei curg prin trupul nostru in acelasi mod cum curg prin univers. Fortele psihice dinlauntrul trupului nostru ne pot otravi sau ne pot elibera. Curentul electric se scurge prin sarme. Daca tensiunea este sporita – in instalatii speciale – curge fara ajutorul sarmelor, ca in telegrafia fara fir a lui Marconi.

Curentul fortei psihice utilizeaza, ca pe niste conductori respiratia, sangele sau nervii nostri. Daca forta psihica este destul de puternica, se poate misca fara mijlocitori prin infinitatea spatiului. “

Constantin Brancusi

As cauta sa aflu alte ponturi. As urca mai mult pe munte. Si as innota mai des.As manca mai multa inghetata si mai putina fasole verde. Probabil ca as avea mai multe probleme dar mai putine din cele imaginare.

Vedeti, sunt dintre cei care care intra in categoria celor sensibili si sanatosi ora de ora zi de zi. Ah am avut momente extraordinare. Daca ar fi s-o iau de la capat as gasi si mai multe. De fapt cred ca nici n-as mai vrea altceva – decat asemenea momente la rand in loc sa traiesc ani intregi gandindu-ma la ziua de maine.

Eram din categoria celor care nu merg nicaeri fara termomentru, o sticla cu apa calda, un impermeabil si o parasuta. Dac-ar fi s-o iau de la capat, mi-as lua mult mai putin bagaj.

Daca ar fi sa traiesc din nou as porni cu picioarele goale din primavara si as ramane asa pana toamna tarziu. As merge la mai multe baluri. M-as plimba mai des in calusei si as culege mai multe margarete.

Nadine Stair
[a spus-o la 86 de ani]

Filmul m-a ajutat sa inteleg si mai bine despre ce este vorba in meseria pe care o practic (coaching-ul).

Scoate din context dependenta si efectele secundare, pastreaza partea fabulos de pozititiva si ai o imagine completa. Am vazut si vad din ce in ce mai multe persoane de real succes personal si financiar, pozitionate diferit, fericite, cu pasiune pentru viata lor si pentru ceea ce fac, care la intrebarea “Care e secretul tau ?” raspund “am descoperit ceva“.

Mergem la cinema sa-l [mai] vizionam odata ?

A fost diferit. Nu stiu daca el a simtit ca vreau sa fie diferit sau ca asa e el mereu, dar ma bucur de rezultat.
Imi tremurau mainile la inceput, simteam cum cuvintele mi se intepenesc in gura si incercam intr-una sa imi dau seama ce urmareste, ce vrea sa auda. Pentru ca m-am simtit batuta in cap de cateva ori pentru ca nu intelegeam, am renuntat la ideea de a livra ce imi inchipuiam eu ca urmareste el si m-am focusat pe a reusi ceva care sa ma ajute pe mine: sa sap si sa inteleg ce e cu mine si ce e cu nevoia mea de a vorbi despre asta. Asa, babeste.

Am inceput prin a vorbi de munca, tipic. Am continuat prin a vorbi de cum sunt altii din jurul meu. M-am ametit singura de cateva ori si ajungeam iarasi pe piste gresite. Si el, ma urmarea cu scopul. Iar eu nu stiam ce e ala scop. Il intelegeam diferit. Ma blocam si apoi iarasi ma agatam de ceva.
Simteam ca se aduna in capul meu informatii din toate partile, din toate episoadele si nu stiam ce sa fac cu ele. Parca eram in cautarea unui fulg de lebada neagra pe intuneric.

Am ajuns iarasi la povestea cu tata. De data asta am adancit-o si privind in oglinda am vazut ca mai era loc si de altceva. Am comparat ceea ce aveam cu tata cu un joc. Mi-a fost greu sa vad ca eu eram cea care ridica stacheta, ca eu nu ma multumeam niciodata, ca eu setam regulile jocului. Si mereu le puneam in carca lui. Imi inchipuiam ca el vrea asta de la mine, ca pentru el asta conteaza. Mi-am amintind insa, facand un exercitiu de imaginatie, ca tata era de fapt altfel si ca eu ii atribuiam o suma de inchipuiri gresite. Am simtit ca ar fi facut asta, pentru ca niciodata nu imi zicea in fata ce crede despre mine, afara de datile in care ma facea sa cred ca sunt lapte praf la condus masina.:))

Si apoi mi s-a schimbat perspectiva…

Tata imi spunea mereu “ai grija”. Nu imi zicea fa aia, du-te acolo, ala nu e bun de prieten, vino incoace. Ma lasa sa imi aleg calea, dar imi zicea de la inceput sa o fac in cunostinta de cauza si atat timp cat eu sunt multumita si el este. Dar daca se intampla invers sa nu ma duc la el sa ma plang ci sa imi gasesc alte cai de rezolvare.

Si uite asa.. m-am luptat 2 ani sa fug de el si el tot langa mine este. Stiu rational ca e ingropat 2 metri sub pamant si ca s-a terminat, dar e greu sa accept emotional ca e un sfarsit. Si sfarsitul este: al vietii lui pamantesti o data si al inchipuirilor mele.
Fac ceea ce fac ca sa ma multumesca pe mine si o sa fiu atenta atunci cand voi avea tendinta sa exagerez. Voi simti de multe ori ca vreau sa spun da multor lucruri, dar va fi mai bine pentru mine, daca mi le voi insusi doar pe cele care imi permit sa fiu eu. Nu un eu impus ci unul natural.

Si da, imi dau seama ca jocul ma defineste. Daca stau sa analizez totul, fiecare alegere, fiecare pas.. constientizez ca de fapt eu nu am ales o cale usoara, simpla ci de fiecare data am ales-o pe aia care imi facea inima sa zbata, pe aia mai grea, care ma provoca, care avea o miza. Ma aruncam cu capul inainte in multime, desi eu inca mai aveam rani de lins. Din toata povestea asta, o sa pastrez asta: acceptare, echilibru, ascultarea nevoilor mele si sentimentul ca cei dragi mie ma iubesc asa cum sunt eu. Fara artificii. Asta e castigul cel mai important.

Madalina R

Photo by mknobil

Un dialog intre mine [Eu] si un inspector de daune [ID] ce s-a realizat de curand, cand m-am prezentat la sediul firmei de asigurari pentru o constatare:

ID: Domnul Gavriliu va rog !
EU: Buna ziua.

ID: Poftiti va rog. Spuneti, ce s-a intamplat?
EU: Pai ce sa se intample, am gasit masina zgariata si aproape am adormit de cand astept aici.

ID: Stiu dom’le da’ ce sa-i faci? Uite-te si dumneata, masina inmatriculata in Germania, accident in Bulgaria, cu unul din Moldova. Si actele varza, constatare gresita, dezastru.Plus certuri si neintelegeri intre parti toata ziua.
EU: Cred ca aveti un psihic de fier sa faceti fata la asemenea job zilnic. Va invidiez pentru o asemnea putere; nu cred ca as rezista aici sa fac ce faceti dumneavoastra nici o jumatate de ora.

ID: Ooo multumesc, dar asta nu-i nimic, am fost politist domnule; douazeci de ani; si am adunat oameni bucati de pe carosabile si …fereasca Dumnezeu. Astea sunt probleme?! Accidente usoare ?!
EU: Asa e.

ID: Pai cand ii vad ca tipa unul la altul si se isterizeaza pentru un far spart, sau o bara zgariata… pai daca urli si injuri se repara masina mai repede? Asta este, se mai intampla un mic accident,fierul e fier, o rezolvi pana la urma.
EU: Da, insa pana la urma atitudinea asta asta vine si dintr-o stare generala de stres, poate din neajunsuri; oamenii sunt pe fuga, altii au probleme, traficul e innebunitor…

ID: Traficul e innebunitor zici… dar aia in Kenya care mananca odata la saptamana si beau apa la 3 zile ce sa mai zica dom’le? Ce sa mai zica?
EU:….

ID: Suntem oameni?!
EU:….

Pentru ca cei din ASLS fac lucruri frumoase si pentru ca am cunoscut-o prin intermediul CROS pe Aliana, presedinta organizatiei, va prezint mai jos o frumoasa campanie la care sper ca macar o parte dintre voi se vor alatura.

Sunt convins ca, doar un singur gest ce noua ni se poate parea infim (o mica donatie, un zambet, sustinere) poate genera un impact fabulos in inima celor care nu au fost atat de norocosi.

Pe noi cei din ASLS ne-a miscat situatia copiilor de la Sectia de Oncologie a Spitalului Grigore Alexandrescu din Bucuresti si am decis sa fim alaturi de ei. Asadar, vom organiza in data de 14 decembrie, in Elephant pub & music live, o Petrecere caritabila care se ghideaza dupa motto-ul “Liciteaza pentru un zambet”. Atmosfera va fi animata de DJ Moscherano.

Apeland la bunatatea si solidaritatea vedetelor, ce o sa ne ofere cate un obiect personal, o sa organizam o licitatie, banii primiti mergand catre spital. Ne dorim sa vedem zambete pe chipurile copiilor si ale parintilor acestora.

In plus, va invitam sa veniti alaturi de noi la petrecere, sa vedem impreuna cum se cladeste drumul spre fericirea acestor copii.

La aceasta sectie sunt aproximativ 50 de copii.

Pe langa petrecere, vom organiza si info-deskuri timp de o saptamana in sediile din Facultatea de Limbi Straine, Facultatea de Litere.
Vom organiza ateliere de creatie si vom oferi studentilor globuri si alte obiecte decorative de Craciun, primind in schimb mici donatii.

Toate acestea ne vor ajuta sa facem cadouri copiilor atunci cand ii vom vizita la spital.
Vom fi insotiti si de un Cor si ne vom juca impreuna cu cei mici cateva ore.

Cum ne puteti sprijini?
Printr-un like, printr-un tweet, printr-un topic pe blog sau un status pe wall.

Prietenii Smile pot posta raspunsul la intrebarea “Ce te facea sa zambesti, in copilarie, in prag de sarbatori”(CLICK)

Daca doresti sa donezi un bun ce poate fi licitat, te rog sa o contactezi  pe Claudia pe email:  claudia.zahiu@asls.ro (persoana de contact pentru Smile, editia Craciun 2010)

Multumesc,

Alex Gavriliu

A trecut un an de cand am inceput sa organizez intalnirile  Monday’s Business and Life Talks in fiecare luni seara, timp in care am ajustat, schimbat si potrivit anumite aspecte referitoare la formatul intalnirilor.

Schimbarile si ajustarile le-am facut din mers impreuna cu cei care mi-au fost alaturi in serile de luni, iar scopul a fost si este in continuare de a creea acel model de intalnire ce ne permite realizarea unui Impact Pozitiv foarte puternic, in viata participantilor, in viata noastra, bineinteles daca ne dorim cu adevarat.

Pentru cine nu stie, Monday’s  s-a nascut  ASA (click).

Le multumesc celor care mi-au fost alaturi pana acum in serile de luni si le multumesc anticipat si celor ce-mi vor fi de acum inainte in noul an de Monday’s

Asa ca daca “Simti nevoia sa schimbi ceva in viata ta si nu stii de unde sa incepi ” te astept luni 15 noiembrie  la Ceainaria Rendez Vous din Calea Floreasca nr 102 la ora 19:00.

Vom sta impreuna  2 ore, timp in care vom vorbi despre situatii concrete din viata noastra si cum putem genera schimbari in bine acolo unde dorim cu adevarat.

Din luna  noiembrie 2010 , poti participa la Monday’s  daca :

– Vei scrie un articol mai mic sau mai mare in legatura cu tema de discutie. Articolul va fi scris in zilele ce urmeaza intalnirii noastre de luni seara si va fi publicat pe www.mondays.ro cu semnatura autorului.

SAU

- Platesti 20 ron pentru participare, bani folositi pentru achizitia de Carti ce  vor fi  date ca premii autorilor articolelor cu cele mai multe reactii (cele mai populare articole).

Astfel, participand la Monday’s ajuti oamenii care vor sa se dezvolte, iti aduci aportul la dezvoltarea celor care citesc si care pot invata din experientele, credintele sau succesele tale.

Te poti inscrie pentru a participa la intalnire in limita celor 15 locuri, lasand un comentariu la acest post, sau lasadu-ti datele personale la rubrica “Participa” pe www.mondays.ro.

Va salut

Alex Gavriliu