Cu cat ajungeam mai aproape de mijlocul raului, cu atat curentul era mai puternic

 

Lev Tolstoi Spovedanie

Cu mine se intamplase cam in felul urmator: nu mai tineam minte cand fusesem asezat in barca, impins de la un tarm necunoscut mie, mi se aratase directia spre celalalt mal, mi se pusesera vaslele in mainile neexperimentate si fusesem lasat singur. Am actionat cu vaslele cum m-am priceput si am plutit; dar cu cat ajungeam mai aproape de mijlocul raului, cu atat curentul era mai puternic si ma indeparta de tinta; si intalneam tot mai des navigatori care, asemenea mie, fusesera luati de curent. Erau navigatori singuratici, care continuau sa vasleasca; erau navigatori care aruncasera vaslele; erau barci mari si corabii pline cu oameni; unii luptau impotriva curentului, altii se lasau in voia lui.

Si cu cat mergeam mai departe, privind in josul raului la toti cei care pluteau, uitam directia care mi se daduse. Cand am ajuns chiar in mijlocul raului, in inghesuiala de barci si corabii care se duceau in jos, am pierdut de tot directia si am lasat vaslele. Din toate partile, navigatorii din jurul meu pluteau in josul raului cu mare veselie si bucurie, asigurandu-se intre ei si asigurandu-me si pe mine ca nu poate exista alta directie. Si eu i-am crezut si am plutit laolalta cu ei. Si curentul m-a dus departe. Atat de departe, ca am auzit vuietul pragurilor de care urma sa ma izbesc si am vazut barcile care s-au zdrobit de ele.

Si atunci mi-am venit in fire. Mult timp nu am putut intelege ce se intamplase cu mine. Vedeam in fata mea numai pieirea spre care alergam si de care ma temeam, nu zaream salvarea nicaeri si nu stiam ce sa fac. Dar, privind inapoi am vazut nenumarate barci care luptau impotriva curentului, inversunate, fara incetare, mi-am amintit de tarm, de vasle si de directie si am inceput sa vaslesc inapoi, impotriva curentului si catre tarm. Tarmul era Dumnezeu, directia era traditia, vaslele erau libertatea care mi se acordase de a vasli spre tarm, adica de a ma uni cu Domnul. Si astfel, forta vietii a reinviat in mine si eu am inceput sa traiesc din nou.

Lev Tolstoi
Fragment din cartea SPOVEDANIE

Pe lume sunt trei tipuri de oameni

 

genii

 

Pe lume exista trei tipuri de oameni (dintr-un anumit punct de vedere):

Tipul 1: Oamenii limpezi la cap care reusesc usor in viata.  Spun oarecum usor pentru ca ei muncesc la fel ca toti ceilalti ba chiar mai mult. Insa acesti oameni se nasc cu o claritate si o stabilitate mentala care ii ajuta sa isi traiasca menirea. Stiu ce vor. Isi descopera talentele de tineri, refuza sa faca compromisuri si merg direct catre sufletul lor. 

Au si ei piedici, muncesc mult, au urcusuri si coborasuri, dar cam stiu ce vor. De obicei au un parcurs direct – merg drept la tinta in viata. Exemple de astfel de oameni: Freddie Mercury, Richard Branson, Hagi, Nadia Comanici, Smiley, Marlon Brando, Gica Petrescu, Mihai Bendeac, Constantin Brancusi, Maria Tanase, Michael Jackson, Nelson Mandela, Printesa Diana, Toma Caragiu, Gandhi, Papa Benedict, Maica Tereza, Al Pacino, Picasso, etc. 

Am dat exemple de staruri, genii si vedete pentru ca ei sunt cunoscuti de toata lumea. Dar in aceasta categorie sunt si foarte multi oameni care nu sunt celebri – eu am cunoscut cativa astfel de oameni geniali: medici, muncitori, ingineri, cercetatori, bucatari, mame casnice, padurari, manageri, antreprenori, etc – oameni care isi gasesc calea usor, fac cu bucurie ceea ce fac si sunt impacati cu ei insisi.

 

Tipul 2: Oameni potential mare dar usor derutati. In aceasta categorie eu cred ca intra majoritatea oamenilor si aici ma regasesc si eu. In aceasta categorie sunt oameni buni cu talente si potential dar care (initial) nu prea stiu ce vor in viata sau nu au curajul sa-si asume, care nu prea stiu ce talente au si ce le place cu adevarat. Oameni care in mare parte orbecaie si incearca mult. Unoeri le iese, alteori nu prea.

Datorita unor experiente nefericite sau traume (constientizate sau nu) au repere vagi. In categoria asta vad oameni care au nevoie de antrenament mental. Sunt oameni care de obicei reusesc dupa mai multe cautari, dupa mai multe esecuri, dupa caderi, ridicari, caderi si iar ridicari. 

Astia suntem noi, majoritatea. Reusim mai repede cu putin ajutor din exterior – un coach, un mentor, un psiholog, niste carti citite. Eu inainte sa merg la psiholog, coach, sa incep sa ma caut (am inceput sa merg la coaching in 2007) eram praf si nu stiu, sincer, daca reuseam ceva (chiar si din putinele lucruri bune pe care le-am facut pana acum) toate acestea.

Da. Asta e categoria a doua si cea mai numeroasa – oameni cu potential foarte mare si carora le prinde foarte, foarte bine ceva ajutor din exterior. Oameni care au nevoie de antrenament mental. Uneori se mai poate si fara (in principiu) dar dureaza mai mult si poate fi mai dificil. 

 

Tipul 3: Oamenii rataciti care foarte putine sanse fara ajutor din exterior. Aici intra cei dependenti de droguri, alcoolici in faze avansate, oameni cu traume foarte puternice, boschetari ai strazii fara nici un reper, aurolaci, etc – acesti oameni au nevoie de ajutor consistent pentru a se ridica. Singuri, fara sustinere, sunt condamnati. Cumva ei cad in grija si responsabilitatea celorlalti. Nu au energie sa se recupereze de unii singuri. 

 

PS: De multe ori uit ca fac parte din categoria a doua si renunt sa mai merg la coaching (in calitate de client), refuz sa meditez, sa ma rog, sa am grija de mine, sa citesc, sa ma caut. Ma trezesc cu un ego pompat “- Dar ce domnule EU nu sunt in stare.., EU stiu, EU pot, EU fac, EU dreg, va zic EU, EU, EU, EU, EU”

Si asa orbecai, ma impiedic, uit de mine, cad si pierd mult timp pe care l-as fi putut economisi daca as fi fost mai egoless si as fi cerut ajutorul, as fi studiat, m-as fi rugat, as fi meditat – toate acestea pentru a-mi pastra mintea limpede.

Ce conteaza cu adevarat

 

Ariel zice ca nimic nu conteaza cu adevarat si ar trebui sa te concentrezi pe ce este important pentru tine si atat. Sa ignori restul. Si sunt de acord cu Ariel – Daca dai importanta oricarui lucru – ori obosesti, ori inebunesti – oricuym ar fi – nu e bine pentru tine si pentru viata ta. 

Alex Damian spune ca totul conteaza. Sunt de acord si cu el. Sunt de acord ca nimic nu este intamplator si orice lucru oricat mic te poate influenta – atat timp cat te poate influenta. 

Eu cred ca toate lucrurile conteaza sau nu in functie de context. Contextul este totul. Conteaza ca Mihaela Radulescu a pozat goala? Pentru cine? Si cand? Pentru fanul ei numarul 1, conteaza. Pentru tanti Viorica – o babuta de 86 de ani din Vartescoiu – nu conteaza.  Vartescoiu e un sat din Vrancea. 

Ceea ce conteaza insa cu adevarat este un singur lucru – Sa iti dai seama, tu personal, care lucruri conteaza pentru tine in viata asta si care nu. Care lucruri te influenteaza si care nu. Ca nu cumva pe tine sa te intereseze matematica si in loc sa-ti urmezi pasiunea sa stai gura casca la Mihaela Radulescu si sa-ti ratezi menirea. 

Asta conteaza cu adevarat. Sa stii ce conteaza pentru tine, cand conteaza pentru tine si sa dai curs acelor interese.

Si pe langa asta mai e totusi un lucru. Sa fii om. Sa nu uiti ca sunt lucruri care conteaza pentru altii chiar daca pentru tine nu conteaza. Sa nu te transformi intr-un caine ultrafocusat pe propriile nevoi, ca nu esti singur pe lume. Sa fii uman, atent si bun. Asta doar cand e cazul

In rest – atentie la ce conteaza pentru tine si spor la treaba. 

Iar daca vrei sa iei provocarea asta mai departe poti face un video sau poti scrie un articol pe aceasta tema – Ce conteaza cu adevarat. Dupa care il poti lasa pe facebook sau youtube intr-un comentariu ca sa-l vedem si noi. Multumesc si spor! 

Cum aflu cine sunt cu adevarat. Cand sa fac planuri si cand sa merg cu valul.

In video-ul de mai jos gasesti 4 raspunsuri la 4 intrebari:

1. Cum iti pastrezi optimismul cand esti inconjurat de oameni negativisti?

2. Cum iti poti da seama cine esti cu adevarat?

3. Pana in ce moment este ok sa iti faci planuri si cand ar trebui sa urmezi cursul natural al vietii?

4. Imi doresc sa obtin niste lucruri, ceva imi spune ca orice e posibil, dar in acelasi timp am o „convingere”aiurea ca „nu sunt destul de buna sa le primesc pe toate la un loc sau nu merit”. Cum pot scapa de gandul asta?

Click pe acest link daca vrei sa vezi clipul direct pe youtube:  https://youtu.be/lGPUvYyYLws?list=UUAVIinvjErvZgZyF1LYpbOQ

 

Interviu cu un client, antreprenor si designer de succes. Ciprian Gavriliu

 

Ciprian Gavriliu

 

Ciprian este antreprenor si designer de succes [www.triplemagicinteractive.com], este pasionat de scris, de regie (a studiat acest domeniu acum cativa ani), ii place sa calatoreasca, ii place natura, este interesat de evolutie personala si sport, deseneaza si scrie pe www.cipriangavriliu.com

1. Ce credeai despre coaching inainte sa lucram impreuna si ce crezi despre coaching acum?

Stiam ca functioneaza. Am mai lucrat cu doi coachi care m-au ajutat mult in etape de crestere ale vietii mele.

2. Cum te-a ajutat concret coaching-ul in viata personala? Ce realizari personale a generat coachingul in viata ta?

Am inceput sa imi iau timp pentru relaxare. Inainte eram workaholic si ma relaxam foarte greu si foarte rar. Acum relaxarea si munca au devenit doua arii pe care le pot controla mult mai usor. Am iesit mai mult cu prietenii. Am calatorit de 2-3 ori mai mult fata de cat o faceam inainte. Si din toate lucrurile astea a venit un sentiment de implinire, de echilibru, de pace as putea spune. Sunt mai calm si mai atent cu oamenii dragi din jur.

3. Cum te-a ajutat concret coaching-ul in viata profesionala? Ce realizari personale a generat coachingul in business-ul tau?

Am reusit sa imi cresc veniturile de cateva ori si sa mentin incasarile constante. Inainte aveam perioade de crestere, urmate de o perioada de cadere sau stagnare. Cand ajungeam intr-un anumit punct de obicei nu mai aveam rabdare, deveneam nesabuit si actionam impulsiv. Uitandu-ma in urma pot sa spun ca “mi se ura cu binele”. Erau modele invatate si repetate, practic mi-am trait toata viata in modul asta.

Coachingul m-a ajutat sa devin mai echilibrat, mai calm, sa am rabdare pe termen mai lung, sa construiesc si sa dezvolt. Inca lucrez la partea de impulsivitate si dorinta de crestere rapida. Lacomia e un pacat cu care se bat multi antreprenori, mai ales cand sunt tineri.

De multe ori esti total orb fata de modul in care actionezi. De asta pateam de mai multe ori sa obtin aceleasi rezultate din nou si din nou, desi aveam impresia ca am schimbat felul in care fac lucrurile. Coachingul m-a ajutat sa devin constient de felul cum actionez si sa dezvolt noi moduri in care gandesc si lucrez. Cand actionezi diferit, de obicei si rezultatele sunt diferite.

Acum am inceput sa integrez in partea profesionala inca 2 activitati de suflet: scrisul si desenatul. Am inceput sa lucrez la o carte si desenez din ce in ce mai mult, un vis din copilarie care devine usor usor realitate. Pasul urmator va fi sa incep sa scot si bani din pasiunile astea, la momentul potrivit.

4. Care sunt motivele pentru care ai ales sa faci coaching cu mine?

Erai la inceputul activitatii si aveai tarife mai mici decat alti coachi mai vechi in piata. In plus, erai la dispozitie sa lucram destul de mult, in momente cheie. Au fost luni intregi in care lucram coaching de 2, 3 sau chiar 4 ori pe saptamana. Profesional sarisem multe nivele deodata si ajunsesem sa lucrezi cu oameni de top la nivel mondial in domeniul meu (marketing online & tech). Iar asta aducea o presiune psihologica uriasa. Una e sa lucrezi cu IMM-uri si mici companii din Romania, alta e sa lucrezi cu o companie din Boston listata pe bursa din NY si evaluata la aproape 2 miliarde de $.

Desi au fost momente in care mi s-a parut ca exagerez cu volumul de coaching, pot spune ca a fost cea mai buna investitie pe care puteam sa o fac. Si am ajuns la concluzia asta dupa ce mi-am analizat in detaliu toate activitatile in care am investit in 2014 si 2015.

5. Cui simti ca i-ar fi de folos coachingul si de ce?

Oamenilor care vor sa creasca personal, profesional, financiar, emotional, spiritual. Regula e destul de simpla: ca sa obtii rezultate diferite e nevoie sa faci lucrurile diferit. Iar asta nu e usor deloc. Pentru ca mintea ta, modelele familiale, anturajul, societatea, vor lupta sa te tina in acelasi punct. Asa ca ai nevoie de energie si claritate, sa te tii de treaba.

Coachingul te ajuta sa stai pe calea corecta, sa ramai constient si sa accesezi mai multa energie din interiorul tau. Energie care de obicei e blocata in ganduri parazite si modele de comportament care nu iti aduc nici un folos.

E drept, schimbarea se poate produce in multe moduri si circumstante. Eu am ramas alaturi de coaching pentru ca observ rezultate palpabile, rezultate pe care nu le-am putut obtine in alt mod. Desi am incercat foarte multe, de la citit sute de carti, traininguri, cursuri, conferinte, comunitati, adunari, networking, etc. Ajungi uneori intr-un punct in care vointa, ambitia si dorinta nu te mai ajuta. Si ai nevoie de ceva concret. Mie asta mi-a adus coachingul.

6. Ce este coachingul din punctul tau de vedere? Care este esenta coachingului?

Coachingul este un proces prin care devii mai constient. Punct. In momentul in care devii constient poti alege cum sa actionezi, in loc sa reactionezi automat. Exemplu concret: cand un client este critic cu mine, devin nesigur, paranoic. Si inchid contractul cu el pentru ca imi aduce disconfort. De ce imi aduce disconfort: pentru ca imi aduce aminte de un parinte sau un profesor critic, care m-a ranit mult.

Coachingul nu merge catre rani si probleme, cum o face psihoterapia. In schimb, iti poti crea constient un nou mod in care sa actionezi. Mod care te duce direct catre obiectivul dorit. Iar in acest proces, vindeci fara sa vrei rana, problema sau depasesti modul de gandire limitat. In exemplu de mai sus, poate vreau sa ofer un feedback diplomatic si sa gasesc o solutie in care atat clientul cat si eu sa fim multumiti.

Esenta coachingului: devin mai constient, inteleg cum functionam si aleg sa o fac intr-un mod diferit. Pare simplu si banal. Dar cat de mult se schimba oamenii cu adevarat? Din experienta mea practica, majoritatea oamenilor se schimba putin pe parcursul unei vieti. Rolurile si mastile pe care le-au format sau le-au mostenit devin osificate si greu de lepadat. In acelasi timp, toti oamenii isi doresc sa traiasca mai liber si constient. E o nevoie universala. Dar care are nevoie de ceva efort, ca sa o duci in concret. Nimic nu se face peste noapte, nici macar in coaching. Ba mai mult, am observat ca e bine sa fii prudent cu schimbarile bruste. Atat in rau cat si in bine.

7. Care este cea mai importanta constientizare/realizare concreta pe care ai avut-o prin coaching?

Am avut foarte multe constientizari si realizari concrete. Sute. Uneori aveam o sesiune de coaching mai puternica si ma pompam. Sa vezi ce fac, ce dreg, cat de repede ajung in punctul X sau fac chestia Y. Varfurile astea sunt insa periculoase. Pentru ca sunt artificiale. Pe mine m-a ajutat cu adevarat coachingul cand l-am practicat constant, meticulos si pe perioade lungi (6, 12 luni sau mai mult). Asa ajungeam sa fiu consolidat, echilibrat si stapan pe o noua felie din viata mea.

Suntem cu totii nebuni dupa rezultate miraculoase peste noapte. Eu am lucrat in multe locuri si cu multi oameni. Inclusiv cu oameni care au facut companii de zeci de milioane sau chiar miliarde. Si am vazut ca toti au in comun un lucru: oricat de nerabdatori ar fi, sunt alergatori la maraton. Adica construiesc pe termen lung, cu atentie si echilibru. Si inca ceva: e una sa ajungi in top, alta e sa te mentii si sa nu o iei pe campii. Cresterea fara radacini si echilibru e usor de dat jos la prima criza. Iar viata fara crize nu prea am vazut la nimeni :) .

Partea misto e ca lucrurile se intampla. Timpul oricum trece si e una sa investesti in Facebook, TV sau discutii fara sens si alta sa investesti in lucrurile cu adevarat importante pentru tine. Cand bagi Facebook de obicei primesti mai mult Facebook. Cand investesti in visele si lucrurile importante, de obicei se cam intampla. Sau viata iti trimite ceva si mai bun.

8. Care sunt motivele pentru care ai sfatui pe cineva sa faca coaching cu mine si nu cu alt coach?

Reusesti sa vezi esenta lucrurilor destul de bine. Si te prinzi cand ceva da cu virgula. Si nu ai multa rabdare, iar uneori asta e un lucru bun. Am avut eu destula rabdare cu lucrurile care ma trag inapoi in ultimii 5, 10 sau 20 de ani. E momentul pentru ceva nou, chiar daca asta presupune sa trag putin de mine acum.

Cum iti gasesti calea, menirea. Cum iti asculti vocea interioara

In fiecare dintre noi exista doua voci.

Vocea 1. O voce puternica pe care o auzim in permanenta, o voce puternica si de multe ori paradoxala. Aceasta voce iti spunea seara “- Bea! Mai comanda o sticla, o viata ai, distreaza-te, e ok. “. Iar adoua zi, dimineata, aceeasi voce: “- Nu trebuia sa bei, ia uite, te doare capul acum, esti un prostalau.” Aceeasi voce.

Asta e vocea care te confuzeaza, care te face sa simti cand prost, cand increzator, cand frumos, cand urat, cand bun, cand rau. E vocea pe care o ascultam cu totii aproape in permanenta. E vocea pe care incercam sa o controlam si tot esuam. E vocea care te compara cu toti ceilalti, care te face sa te simti bine in preajma celor pe care ii consideri inferiori si care te face sa te simt prost pe langa cei superiori tie.

Dar mai e o voce.

Vocea 2. Pe care majoritatea dintre noi nu o mai auzim. Pentru ca vocea 1 e prea zgomotoasa. E o voce calma, linistita care ne vorbeste mai mult prin simtiri decat prin cuvinte. E vocea care ne arata calea noastra, e vocea care nu da niciodata gres. Niciodata. E vocea care ne indeamna numai la bine. E vocea a ceea ce suntem noi cu adevarat. E vocea care uneori ne indeamna sa facem lucruri confortabile, alteori inconfortabile, uneori lucruri care ne plac, alteori lucruri care nu ne plac neaparat. Insa daca o urmam, in final, de fiecare data ne von simti bine. E vocea pe care daca o ascultam devenim originali si iesim din tipare in sensul bun.

Vocea 2 e vocea pe care au ascultat-o oamenii cu succese fabuloase, oamenii impliniti, oamenii buni, sfintii. Noi ceilalti suntem fildeli vocii 1.

In clipul de astazi va povestesc cum am indrumat un tanar sa inceapa sa isi asculte vocea 2, vocea care ne poate arata calea noastra. Acest baiat mi-a scris pe facebook si m-a rugat sa-l ajut sa aiba succes, sa isi gaseasca drumul. Sa scape de gandurile care ii spun in permanenta ca nu o sa reuseasca nimic in viata si ca orice ar face este sortit esecului. Si am fost de acord sa lucrez cu el, asa, prin mesaje pe facebook.

Ce s-a intamplat pana in prezent este foarte interesant. Enjoy

Sfat catre mine insumi – Alex, fii autentic

Am vazut profile pe facebook in care majoritatea postarilor sunt share-uri. Cu toate ca materialele sheruite sunt bune, au foarte putine likeuri. Am vazut de asemenea profile in care oamenii posteaza tot felul de banalitati gen – mi-e somn, ma doare burta – si au o gramada de likeuri.

Explicatia e simpla. Suntem atrasi de autenticitatea oamenilor, de ce au ei in interior. Ne intereseaza mai mult de tine si ne placi mai mult daca ai scris 3 versuri personale decat daca inveti Luceafarul pe de rost; si Scrisoarea a III-a.

De aceea oamenii apreciaza mai degraba o postare de genul “ma doare burta” decat un clip extraordinar dar care nu e al nostru.

Cautam si apreciem ce e autentic, personal, din suflet. Nu conteaza ce e, cum e. Autentic sa fie.

Ce spune Amalia despre mine si colaborarea noastra

 

coaching cu alex gavriliu

Amalia este antreprenoare si o profesionista aflata in topul celor mai buni din domeniul ei, cu succes profesional si financiar la care multi aspira. 

“La inceputul primei mele sedinte de coaching stresul meu cel mai mare era confidentialitatea, incercam eu sa ma asigur ca ceea ce vorbim sa nu iasa din incaperea aia si eram maxim de tensionata sa nu spun prea mult. Am sfarsit prin a spune TOTUL, fara sa mi se ceara … au iesit povesti frumoase, durere, regrete, semne de intrebare dar si multe cereri de ajutor, toate … ca sa inteleg. Sa inteleg la scurt timp ca solutia tuturor problemelor, a grijlor mele nu avea cum sa vina invatand, ca la scoala.

Coaching-ul te ajuta sa iesi din tehnicalitati, sa intelegi ca toate piedicile vietii sunt de fapt lectii si ca la final tot de tine depinde daca iti alegi cotidianitatea de pana atunci sau te alegi pe TINE, pe tine mai bun, mai prezent si mai increzator in semnele Universului.

Asa am pornit cu abordarea in sedintele de coaching a foarte multor segmente care reprezinta viata: familie, prieteni, hobby, business, etc. Dupa ce le-am parcurs pe toate am inteles ca am atins un punct de autocunoastere care mi-a reprioritizat tot ce gandeam, actiunile si planurile de viitor.

Am invatat prin coaching sa nu mai fiu o visatoare cu doar jumatate de norma; sa nu ma mai prefac ca sunt sclava unui sistem pe care singura mi l-am creat … am fost destul spectatoarea propriei existente; am inteles ca ce am reprezinta alegerile pe care le-am facut.

Am invatat ca sunt responsabila de ceea ce spun nu de ceea ce inteleg altii, astfel ca dupa multi ani acceptarea mea incepe sa prinda forma. Abia dupa ce m-am iertat am vazut si simtit ce inseamna sa traiesti cu adevarat.

@Alex ‘’Ca in fiecare luna revista Biz ajunge pe biroul meu, la pagina 18 un anunt care suna cam asa: Public Speech by Alex Gavriliu – ACT 1/Parinti vs Copii Adulti. Vineri seara, GB / JWM, pasesc intr-o sala cu peste 200 de oameni, Alex este pe podium capturat in propiul speech si valul de intrebari, marturisiri si concluzii. Felul in care Alex reuseste sa trasmita oamenilor dorinta ascunsa a acestora de a se exterioriza si a cauta ajutor este fantastica si ma uit atat de fericita cum in jurul meu oamenii sunt cu zambetul pe buze, se simt intelesi, integrati si cu proiectia unui viitor luminos….” Abia astept sa simt fiorul ‘deja-vu’ – ului ….”

Amalia

Nu stiu ce titlu sa pun la articolul asta. E despre relatii, control, fericire si nefericire.

 

Mai usor de acceptat e nefericirea

 

Intotdeauna mi-a placut sa fiu in preajma strainilor, oameni pe care nu ii cunosc. Odata (in 2009) mi-am facut ziua numai cu straini. Eram intr-un context, inconjurat de 20-30 de oameni pe care nu ii cunosteam (in afara de unul) si i-am invitat pe toti la baut.

Imi place sa stau cu oameni pe care nu-i cunosc deloc la fel de mult cum imi place sa stau cu prietenii cei mai buni. Mi-a trecut asta prin cap aseara. Si apoi m-am intrebat “- De ce oare?”

Raspunsul a venit rapid. Pentru ca oamenii pe care nu ii cunosti, la fel ca si prietenii, sunt deschisi. Nu judeca. Si nici tu pe ei. Nu au asteptari. Si nici tu de la ei.

Prietenii cei mai buni au trecut dincolo de judecati, te accepta asa cum esti. Si tu pe ei la fel. Cu strainii sta treaba aproape in acelasi mod. Daca prietenii cei mai buni au trecut dincolo de judecati si asteptari, strainii nu au ajuns inca pana la faza in care sa aiba asteptari. In plus exista curiozitatea descoperirii, ceea ce face viata sa fie viata si nu rutina plafonata.

Cu strainii relationezi. Nu esti inca “in relatii”. Relationezi. Adica ai schimburi spontane pe ceea ce simti (nu pe ce ar trebui), te lasi ghidat de energia momentului. De asta sunt frumoase, foarte frumoase, relatiile de cuplu la inceput. Pentru ca nu sunt inca relatii. E doar schimb spontan.

Apoi usor, usor apar asteptarile, contrăcțelele, intelegerile. “-Daca e sambata stii ca trebuie sa mergem la mama”. Si atunci, libera expresie e pa. Se ruleaza 99% pe rutine, pe ce trebuie, pe mici contrăcțele sau clauze “-In situatia x se cade sa faci y”. Uneori doar sexul mai tine treaba calduta pentru ca in sex lucrurile sunt mai naturale. Dar asta pana la un punct “-Stii doar ca imi place numai asa”.

De aceea o relatie fericita nu poate exista. Pentru ca o relatie e in mare parte un contract complex cu sute sau mii de clauze nescrise. Contract fericit nu poate exista. Fericirea poate veni doar din viata libera, in timp ce simti si faci ce simti. Si te armonizezi cu celalalt pe adevarul fiecaruia dintre voi. Adica o relationare a sufletelor nu a mastilor.

Dar asta presupune lipsa de control. Iar lipsa de control e greu de acceptat. Mai usor de acceptat e nefericirea.

Cum sa comunici si sa lucrezi cu oameni dificili

Este usor sa fugi de oamenii cu care nu te intelegi. Dar ce te faci atunci cand viata iti da oameni dificili in posturi cheie – parinti, frati, cumnatii, copii, sefi, angajati? Eu simt ca nu putem fugi de toti si ca nu ne putem ascunde cu adevarat. Singura cale este sa infruntam si sa intelegem ce ne deranjeaza.

Mai simt ca Dumnezeu ne-a dat astfel de oameni in jur tocmai ca sa invatam ceva, ca sa intelegem ca un om este poate mai mult decat zice sau decat face.

O alta constatare este ca asa cum altii sunt dificili pentru noi si noi suntem dificili pentru altii. Asadar, e cam greu de spus cu exactitate cine e dificil si cine nu e dificil.

In acest clip eu si Ciprian vorbim despre o abordare diferita prin care sa comunicam si sa colaboram cu oameni pe care ii consideram dificili.