Nu stiu ce titlu sa pun la articolul asta. E despre relatii, control, fericire si nefericire.

 

Mai usor de acceptat e nefericirea

 

Intotdeauna mi-a placut sa fiu in preajma strainilor, oameni pe care nu ii cunosc. Odata (in 2009) mi-am facut ziua numai cu straini. Eram intr-un context, inconjurat de 20-30 de oameni pe care nu ii cunosteam (in afara de unul) si i-am invitat pe toti la baut.

Imi place sa stau cu oameni pe care nu-i cunosc deloc la fel de mult cum imi place sa stau cu prietenii cei mai buni. Mi-a trecut asta prin cap aseara. Si apoi m-am intrebat “- De ce oare?”

Raspunsul a venit rapid. Pentru ca oamenii pe care nu ii cunosti, la fel ca si prietenii, sunt deschisi. Nu judeca. Si nici tu pe ei. Nu au asteptari. Si nici tu de la ei.

Prietenii cei mai buni au trecut dincolo de judecati, te accepta asa cum esti. Si tu pe ei la fel. Cu strainii sta treaba aproape in acelasi mod. Daca prietenii cei mai buni au trecut dincolo de judecati si asteptari, strainii nu au ajuns inca pana la faza in care sa aiba asteptari. In plus exista curiozitatea descoperirii, ceea ce face viata sa fie viata si nu rutina plafonata.

Cu strainii relationezi. Nu esti inca “in relatii”. Relationezi. Adica ai schimburi spontane pe ceea ce simti (nu pe ce ar trebui), te lasi ghidat de energia momentului. De asta sunt frumoase, foarte frumoase, relatiile de cuplu la inceput. Pentru ca nu sunt inca relatii. E doar schimb spontan.

Apoi usor, usor apar asteptarile, contrăcțelele, intelegerile. “-Daca e sambata stii ca trebuie sa mergem la mama”. Si atunci, libera expresie e pa. Se ruleaza 99% pe rutine, pe ce trebuie, pe mici contrăcțele sau clauze “-In situatia x se cade sa faci y”. Uneori doar sexul mai tine treaba calduta pentru ca in sex lucrurile sunt mai naturale. Dar asta pana la un punct “-Stii doar ca imi place numai asa”.

De aceea o relatie fericita nu poate exista. Pentru ca o relatie e in mare parte un contract complex cu sute sau mii de clauze nescrise. Contract fericit nu poate exista. Fericirea poate veni doar din viata libera, in timp ce simti si faci ce simti. Si te armonizezi cu celalalt pe adevarul fiecaruia dintre voi. Adica o relationare a sufletelor nu a mastilor.

Dar asta presupune lipsa de control. Iar lipsa de control e greu de acceptat. Mai usor de acceptat e nefericirea.

Despre adevarata prietenie, relatii adevarate si autenticitate. Partea 1

Prieteniile adevarate nu au nevoie de complezente. Prietenii adevarati nu se se supara daca nu poti sa ii ajuti de fiecare data cand au nevoie de tine. Relatiile adevarate nu se intretin cu bombonele si ciocolatele, ci se traiesc. Cine are nevoie de un buchet de 99 de trandafiri ca sa simta bine cu tine, nu se simte bine cu tine. 

Multi spun ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie, liceu sau facultate. Asa e. Dar stiti de ce? E foarte simplu. Pentru ca in copilarie, liceu sau facultate, nu purtam masti si nu ne chinuiam sa intretinem relatii pentru ca nu se stie cand avem nevoie de cutare sau cutare.

In copilarie te duci si te joci cu Adinuta pentru ca te simti bine cu ea. Mergi la pescuit cu Costelus pentru ca aveti aceeasi pasiune si va simtiti bine impreuna. Sunteti reali. Va aratati vulnerabilitatile, suferintele, bubele, bucuriile. Sunteti adevarati. La liceu la fel, poate si la facultate. De aceea rezista prieteniile din copilarie toata viata. Pentru ca sunt construite pe adevar, pe afinitati, pe chimie, pe bucurie. Nu pe oportunitati, networking, bun simt, imagine falsa.

“- Nu mai sunt oamenii care erau odata. Prieteni ca ai mei din liceu, nu se mai gasesc”. Fals. Oameni buni sunt peste tot. Mastile sunt rele. Priveste prin masca, priveste dincolo de scut si o sa gasesti suflete nobile la orice pas. Masca e pervertita, omul e bun. Da-ti masca jos si o sa vezi ca si-o vor da multi pe langa tine. Si o sa traiesti niste noi prietenii de o sa zici ca alea din copilarie erau apa de ploaie. 

Despre asta e video-ul de mai jos. Impreuna cu Serban, vorbesc despre modul in care vad eu acum prietenia, relatiile adevarate si cat de usor si fara efort se pot intretine si construi astfel de conexiuni intre oameni. Acum Partea 1. Urmeaza si partea a doua cu cateva perspective diferite.

Ne e frica ca avem ce pierde daca vom fi reali, cand de fapt acolo e tot castigul si toata puterea pe care le putem avea in viata asta

 

Anxietatea

 

Daca credeti ca anxietatea este o treaba cu care se confrunta doar baieteii de la tara care vin sa isi caute de lucru la Bucuresti, va inselati amarnic. Anxietatea si lipsa increderii in sine este mult mai raspandita decat ati crezut sau ati visat si nu tine cont de sex, rasa, pozitie sociala, nivel profesional sau silicoane.

Da. Nu vi se intampla numai voua, nu ni se intampla numai noua. De la femei de serviciu pana la manageri in multinationale, antreprenori milionari si blonde siliconate care arata ca alea din Playboy (ba chiar si alea din Palyboy), un procent urias al populatiei se confrunta cu asa ceva. 

Nu e nimic in neregula cu noi, doar ca nu stim cum sa traim. Nu ne-a invatat nimeni. De aia suntem uneori sau de multe ori anxiosi. Nu ne cunoastem pe noi insine, nu ne acceptam, ne e frica de facem pe noi ca nu vom fi acceptati si credem ca toata puterea vine din aprecierea celorlati. 

Ne e frica ca avem ce pierde daca vom fi reali, cand de fapt acolo e tot castigul pe care il putem avea in viata asta trecatoare. Muritori, intelegi?

Am fost educati in acest mod, mai ales noi, cei din Europa de Est. Am crescut in teama si sub amenintarea pedepsei din familie, continuand cu scoala si pana la locul de munca. De aceea, o toala mai fitoasa, o afacere, niste botox sau o cariera faina nu ne scapa de cea mai proasta deprindere – Nevoia de a da bine, in loc sa fim noi insine si sa ne bucuram de viata. 

Mai jos puteti citi cum se poate rezolva tampenia asta care ne afecteaza pe majoritatea dintre noi intr-o mai mica sau mai mare masura. Enjoy!

 

Obiectiv sesiune: Sa gasesc o metoda prin care sa fiu relaxat atunci cand vorbesc/ma intalnesc cu Ioana. Fara sa o judec, fara interpretez lucruri/actiuni, sa o iau asa cum e.

Pe parcursul sesiunii mi-am dat seama ca: Obisnuiesc sa ma cenzurez. Presupun lucruri. Calculez prea mult daca e bine sau nu sa fac un anumit lucru. Imi folosesc intelectul pentru a defini/controla afectivul (ceea ce simt si ce vreau), pentru a-mi permite directia si actiunea.

Concluzia sesiunii: Actionand in acest fel ma indepartez de realitate, de concret, de adevar. Pierd esenta. Dispare naturalul si bucuria. Incerc sa controlez totul, caut sa fac lucrurile dupa un sablon predefinit. Imi imaginez cum reactioneaza Ioana la ce zic sau fac si planific mai multi pasi dinainte. Acum inteleg ca am folosit (fara sa imi dau seama) tehnici de manipulare.

Ce urmeaza sa fac: Ma concentrez pe momentul prezent. Actionez/reactionez natural, spun ce imi place si ce nu, spun ce imi doresc si ce nu. Sunt sincer cu mine si sunt sincer cu Ioana. Fiecare dintre noi are dreptul sa reactioneze si sa se comporte in felul lui. Nu o judec si nu ma gandesc la ce ar fi mai bine sa faca, sa gandeasca, sa spuna sau sa actioneze. Imi ofer mie si ei libertate. Libertate – asa e esenta.

A.

 

La final, dupa ce a scris sumarul sesiunii, i-am cerut lui A. permisiunea de a-l publica pentru da posibilitatea celor interesati sa vada (aproape pe viu) cum functioneaza coaching-ul. A fost de acord si ii multumesc.

 

*Coaching-ul este 100% personalizat, iar solutiile pentru rezolvarea unei probleme sunt de asemena personale in totalitate. Nu exista garantii ca solutia lui A. poate functiona si in cazul altor persoane aflate in situatii similare. Poate functiona, poate functiona partial sau deloc.

6 lucruri despre iubire, sex si relatii pe care noi oamenii nu le am inteles. Inca

Din experientele mele personale, din ceea ce am observat in jur, din meseria mea, din cartile pe care le-am citit, din discutiile avute cu prietenii si din intuitiile mele – am ajuns sa vad viata, relatiile, iubirea si restul asa cum le vad.

Este posibil sa nu fii de acord cu cu mine, dar asta nu este o problema. Poate ca si perspectiva ta este corecta. Oricum, viata ne ofera tuturor lectii si ne impinge permanent catre adevar.

Cu cat suferim mai mult – cu atat mai departe de adevar ne aflam.  Iar in aceste timpuri, descoperirile si schimbarile sunt parca din ce in ce mai frecvente si mai rapide.

Mi-a trebuit un an sa imi cladesc nefericirea. E greu să o las să plece asa ușor

nefericirea

 

 

Cand esti bine vezi lucrurile mai clare si vezi posibile solutii. Stiu ca este in afara sesiunii dar ma gandeam azi…dilema mea era daca sa raman in relație sau nu.

Pai e simplu. Daca ma concentrez pe starea mea de bine si fac lucruri care ma bucura si caut oameni alături de care ma simt bine, pai atunci dacă relația asta ma consuma si ma afecteaza in sens negativ… mi-am dat răspunsul. Mi-a trebuit 1 an sa imi cladesc nefericirea. E greu să o las să plece asa ușor.

Iti Mulțumesc Alex. Mi-a făcut bine sesiunea de coaching de ieri. O seară frumoasa.

Gabi Metiu

Cine sunt, si unde pot fi gasiti oamenii faini

 

Oameni faini

 

Cred ca ati auzit si voi de-a lungul timpului diverse persoane vorbind despre “oamenii fani”.

“- Am cunoscut zilele trecute niste oameni cu adevarat faini, extraordinari. “

“- Simt nevoia sa am alaturi mai multi oameni faini. “

“- Mi-ar placea sa am mai multi colegi faini.”

– “As pleca in vacanta cu un grup mai mare de oameni, dar sa fie faini.”

– “Sa stii ca Cornel este un om foarte fain!”

Eu m-am intrebat de multe ori cine sunt acesti oameni faini despre care toata lumea vorbeste. Cine sunt acesti oameni pe care toata lumea ii doreste aproape si pe care ii cauta. Si unde pot fi gasiti?

Mi-am dat seama ca de fapt “om fain” este o expresie pe care orice persoana o foloseste ca sa descrie o persoana compatibila. Nu exista oameni faini ca atare, ci doar oameni compatibili. 

Daca rogi un scriitor sa-ti numeasca un om fain, probabil ca iti va prezenta un coleg de breasla sau un mentor de la care a avut ce invata. Daca rogi un boschetar alcoolic sa iti prezinte un om fain, probabil ca iti va prezenta un alt boschetar. Si iti va spune ca este un om cu adevarat fain pentru ca mereu imparte cu el bautura atunci cand face rost.

Daca soliciti unui sportiv sa-ti spuna numele unui om fain, probabil ca iti va numi un alt sportiv, un antrenor sau pe cineva cu care are lucruri in comun si cu care se simte bine. 

Consideram a fi oameni faini acele persoane cu care ne simtit bine, cu care putem fi noi insine, cu care avem lucruri in comun.  Orice persoana de pe pamant poate fi faina pentru cineva anume. Nu exista oameni faini, exista doar oameni compatibili.

De ce este important sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti

 

Eu am o relatie cu cine cred eu ca esti tu 

Eu am o relatie cu cine cred eu ca esti tu, iar tu ai o relatie cu cine crezi tu ca sunt eu. Eu nu am o relatie cu tine si tu nu ai o relatie cu mine asa cum suntem noi de fapt.

Atunci cand eu ma voi comporta cum sunt de fapt, tu vei fi dezamagita, iar atunci cand tu te vei comporta cum esti de fapt, eu sunt dezamagit. Si ne spunem unul altuia – “M-ai dezamagit. Am avut incredere in tine si acum ai distrus-o. Sau clasicul – Mi-ai inselat asteptarile.”

Atunci cand eu nu stiu bine cine sunt si nu ma accept – o sa te cred. Ma simt vinovat (pentru ca sunt asa cum sunt) si imi cer iertare. Ma simt prost pentru ca ti-am spulberat asteptarile (pentru ca sunt asa cum sunt si nu imaginea din mintea ta). Iti aduc un buchet mare de flori si iti spun – Te rog sa ma ierti, am gresit, nu stiu cum s-a intamplat ( sa fiu eu insumi). Imi pare rau (ca am fost autentic). Pe viitor nu se va intampla (sa traiesc asa cum sunt de fapt). O sa ma comport in asa fel incat tu sa fii fericita. (Voi incerca sa fiu imaginea din mintea ta).

Atunci cand tu nu  te intelegi pe tine, imi vei spune ca pur si simplu nu stii ce te-a apucat – si esti sincera pentru ca nu te cunosti si nu ai de unde sa stii. Cand iti voi reprosa ca m-ai dezamagit, ma vei crede si te vei simti prost. Imi vei promite ca vei fi altfel decat esti de fapt.

Si uite asa vom mai trai inca o bucata de vreme fericiti, lumea ne va invidia ca ne intelegem minunat si noi mereu ne facem mici atentii, pentru ca asa e frumos. Pana intr-o zi cand o sa ne apara bube in cap, depresii, boli mentale sau fizice iar presiunea de a fi altcineva ne va incovoia.

Atunci e posibil sa ne razvratim, sa simtim totusi ca ceva nu e in regula, dar cel mai probabil vom da vina unul pe altul – Din caza ta, din cauza ta, din cauza ta. E posibil sa ne despartim si sa ne simtim usurati – “Bine ca am scapat de acea persoana nociva care ma sufoca”.

Apoi fiecare dintre noi ne vom gasi pe altcineva – o imagine mentala mai buna – asa cum meritam. Persoana pe care o intalnesti tu, la fel a trecut prin experiente neplacute si acum e bucuroasa ca te-a intalnit – in mintea ei tu esti o imagine mult superioara.  Si reluam cel mai probabil acelasi ciclu.

Si dupa ani de relatii, dezamagiri si suferinta venim cu concluziile -“Barbatii sunt porci”. “Femeile sunt curve” “Am ghinion, mereu mi se intampla la fel in toate relatiile”. Sau – “Nu am intalnit persoana potrivita”

Daca ai un ochi antrenat poti observa aceste dinamici cel mai usor in relatiile de cuplu. Insa in orice context de viata si in orice relatie lucrurile stau cam la fel. De mici copii suntem antrenati sa fim alcineva decat in realitate, suntem invatati ca oamenii ne vor dezamagi, suntem pedepsiti si umiliti daca nu ne incadram in imaginea pe care altii o au despre noi.

Incepem cu imaginea parintilor. Suntem formati sa indeplinim asteptarile lor. Majoritatea nu au avut o relatie cu noi, ci cu cine credeau ei ca ar trebui noi sa fim – eminenti, buni sportivi, indemanatici, curajosi, olimpici, premianti, linistiti, tacuti, inalti, slabi, grasi, mai asa, mai altfel. Majoritatea parintilor fac orice sa-si “educe” odraslele conform asteptarilor lor si acorda prea putina atentie copilului asa cum este el de fapt.

Dupa parinti, urmeaza educatorii, invatatorii, profesorii, prietenii, managerii, iubitii, iubitele, societatea, companiile, biserica si altii. Toti ne conving cu orice pret sa indeplinim viziunea lor despre ce suntem si cum suntem.

Si uite asa traim cu totii, fara sa stim cine suntem, fara sa stim de ce suferim, fara sa stim de ce ieri ne iubeam si azi ne uram. Fara sa stim de ce oamenii “se schimba”, fara sa stim ce se intampla cu noi si de ce in mare parte simtim ca ceva nu este in regula? “De ce simt ca ceva nu e in regula cand totul e ok, cand am jobul pe care-l vreau, casa, masina, vacantele? Ce nu e in regula cu mine?

Traim exact cum scrie la revista Glossy, asa cum vedem la televizor, asa cum traieste toata lumea, ne imbracam frumos, facem ce ne-au spus parintii, respectam regulile de bun simt, ne incadram in norme, avem o cariera faina pe cont propriu sau la o companie mare – si totusi simtim de multe ori ca ceva nu este  in regula, ca uneori lipseste sensul si pe fundal mocneste un vid existential.

Totusi, nu e totul pierdut. Adevarata identitate inca traieste undeva in fiecare dintre noi, acoperita cu tot felul de lucruri si mult gunoi. E nevoie de rabdare, dorinta, curiozitate, curaj si uneori de ajutor. Sunt straturi, straturi de luat la dalta. Drumul catre tine poate fi lung si deloc usor. Dar e singurul drum bun. 

Te mai intrebi de ce este important sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti cu adevarat? Reciteste articolul.

Dupa milioane de ani de sex si relatii, majoritatea oamenilor n-au inteles mai nimic

 

Iubire

 

Vineri dupa-amiaza am fost la sala. 95 % dintre melodiile care au rulat in difuzoare timp de o ora si jumatate, au fost cam asa: esti al meu, esti a mea, te-ai schimbat, m-ai tradat, din vina ta, mi-ai promis, m-ai inselat, esti viata mea, te-am iertat, te joci cu inima mea, iubirea mea, dragostea mea si asa mai departe. 

Unele melodii sunt frumoase si imi plac.

Insa cu privire la texte, se pare ca dupa milioane de ani de sex si relatii, omenirea (majoritatea oamenilor) nu a inteles multe lucruri, printre care:

1. Nu poti detine o alta persoana. Nu esti a/al nimanui si nimeni nu poate fi al tau/a ta. Fiecare e liber sa faca ce vrea si sa se exprime asa cum ii place. 

2. Iubirea nu cere nimic la schimb. Dimpotriva, ofera libertate deplina. Asadar cand vine vorba despre iubire adevarata, nu putem vorbi de tradare, vina, iertare si alte magarii de genul asta. 

3. Nu poti promite nimanui nimic 100%. Pentru ca viata se schimba, tu te schimbi, iar ce a ai promis acum 2 ani e posibil sa nu mai aiba nici o legatura cu ce vrei, ce simti si ce esti acum. Ca sa poti fi sigur 100% de o promisiune, ar trebui sa poti fi sigur de absolut orice varianta din infinitatea de probabilitati care se pot realiza in viata unui om. Ar trebui sa fii un fel de Dumnezeu, dar peste cel actual! 

4. Daca nu poti trai fara cineva – asta nu e iubire, ci un mix amar de dependenta, dorinta si posesivitate. Iubirea e atunci cand poti trai fericit si in alte locuri, si cu alte persoane. Dar preferi sa fii aici, acum.

5. Cele mai faine relatii sunt cele in care schimbarea este incurajata, partenerii evolueaza si au vietile si experientele lor. Asta le permite fiecarora dintre ei sa aduca lucruri fresh in relatie si sa o improspateze. Reprosul – Te-ai schimbat – ar trebui sa fie lauda si incurajare! Da, oamenii evolueaza intr-un fel sau altul. Nu e deloc realist sa te astepti ca Gabriel – pe care l-ai cunoscut la un party in camin cand avea 21 de ani, sa fie la fel si la 36.

6. Iubirea nu e sex. Sexul e cu treaba lui, iubirea e cu treaba ei. Uneori se intalnesc, iar alteori nu. Au valoarea si sensul lor in aceasta lume, atunci cand se gasesc impreuna ori separat. 

Este posibil sa nu fii de acord cu ce am scris mai sus, dar asta nu este o problema. Poate ca si perspectiva ta este corecta. Oricum, viata ne ofera tuturor lectii si ne impinge permanent catre adevar. Cu cat suferim mai mult – cu atat mai departe de adevar ne aflam.  Iar in aceste timpuri, descoperirile si schimbarile sunt parca din ce in ce mai frecvente si mai rapide.