De ce e bine sa-ti asculti angajatii in loc sa dai ordine

Vorbeam intr-o sesiune de coaching cu un manager cat de important este ca el sa isi cunoasca angajatii. Si sa ii inteleaga. Sa stie cu cine lucreaza, sa vada ce fel sunt oamenii din echipa lui si sa le permita permita sa lucreze in functie de chemarea fiecaruia si in functie de ce le place sa faca.

Cand pui un angajat intr-un loc in care se simte bine, sunt sanse mari ca acesta sa performeze. Si pe termen scurt si pe termen lung. #coaching

 

Despre management, business, delegare si alti demoni

 

Delegarea 1

 

Management

“Vreau angajati autonomi. Am nevoie de oameni care stiu ce au de facut, se organizeaza singuri si produc rezultate fara implicarea mea.”

Am auzit acesta formula la 90% dintre antreprenorii pe care i-am cunoscut. Antreprenori cu afaceri mici, mijlocii si mari. Daca ma intrebai acum 3 ani ce imi doresc, iti spuneam acelasi lucru – vreau oameni autonomi, care sa-si faca treaba singuri.

Nu intelegeam atunci ca nu toti oamenii sunt autonomi. Si chiar daca ar fi, tot au nevoie de o structura ce le permite sa functioneze ca o echipa.

Visul antreprenorului (mai ales la inceput de drum) este angajatul autonom – care vine si  produce rezultate de unul singur, eventual pe un salariu micut sau un procent, in timp ce antreprenorul doarme sau bea fresh la terasa. La prima vedere suna ideal pentru orice business owner. Asa faceau acum sute de ani si boierii. Totusi, boierii aveau administratori de mosii – adica manageri.

Realitatea este ca oamenii au nevoie de management. Au nevoie ca cineva sa le traseze sarcini, sa ii sprijine in procesul de executie (daca este cazul) si apoi sa verifice rezultatul. Cei care isi pot face treaba de unii singuri – ajung sa fie manageri, freelanceri, antreprenori sau angajati autonomi care aduc rezultate de top. Acestia din urma sunt platiti cu bani foarte multi (de obicei de catre companii mari care isi permit asta).

Am descoperit ca business-ul nu este despre a-i pune pe altii la munca si atat. Este despre a lucra in echipa, despre a conduce, despre a dezvolta oamenii, despre a trasa sarcini, despre a fixa tinte si despre a verifica. Toate acestea in timp ce se pastreaza o viziune de ansamblu.

Adevarul este ca un antreprenor are multe sarcini grele. Pe de o parte trebuie sa dezvolte business-ul si sa ramana centrat pe viziunea extinsa (big picture). Pe de alta parte, este necesar sa faca management: sa fie aproape de oameni, sa se asigure ca lucrurile sunt bine facute zi de zi. Este nevoie si sa dezvolte echipa + procesele de lucru.

Din pacate, multi antreprenori (am fost unul dintre ei mult timp) culiseaza dintr-o parte in alta. Majoritatea sunt mai atrasi de business development. Vor sa creasca business-ul, vor sa inoveze, sa dezvolte afacerea, sa cucereasca noi piete, sa-si extinda activitatea.

Apoi realizeaza ca pierd controlul la nivel micro, si revin cu toata forta. Verifica, fac micromanagement, dezvolta proceduri, instruiesc oamenii, iau feedback de la clienti.

Apoi, isi dau seama ca au intrat atat de mult in detalii incat au pierdut imaginea de ansamblu si directia. “- Lucrurile merg ca unse, dar incotro ne indreptam?” Si revin energici in zona de business development, in timp ce managementul operational si dezvoltarea oamenilor ramane de izbeliste. Si ciclul se repeta. 

Dar ambele directii au importanta lor. Nu poti conduce o masina doar daca te ocupi de volan si te uiti prin parbriz. Este necesar sa schimbi vitezele, sa accelerezi, sa franezi, sa semnalizezi,  sa te uiti in oglinda. Ca sa ajungi unde ti-ai propus este nevoie sa le faci pe toate. 

Antreprenorii care isi muta focusul doar pe Big Picture (business development, parteneriate strategice, inovatie) si uita de management, sunt asemenea soferilor care se hotarasc sa se ocupe doar de volan. Uita de pedale, de schimbatorul de viteze si de restul. Masina va merge o vreme din inertie, insa, chiar daca directia este buna si claritatea maxima, autovehiculul va incepe sa piarda viteza. 

Apoi focusul revine pe pedale si schimbator, iar volan ramane liber. Vehiculul ia viteza din ce in ce mai mare, turatia e optima, suntem in viteza potrivita, dar ne putem trezi intr-un sant. Nimeni nu se uita in fata, nimeni nu tine volanul. 

Corporatiile inteleg foarte bine ca ambele perspective sunt absolut necesare. De asta probabil, au ajuns mari si profitabile. Companiile au oameni care se ocupa de viziune si directie, dar si oameni care fac management. In corporatii se face management in toate formele posibile (team management, project management, middle management, top management, custumer satisfaction management, employee satisfaction management, business development management si asa mai departe). De ce oare?

Management inseamna, in fapt, a conduce, a gospodari, a te asigura ca lucrurile se intampla conform planului. Si totusi multi fug de management.

In ceea ce ma priveste, pe vremea cand doream sa am doar angajati autonomi – eram interesat doar de volan.  Nu intelegeam importanta managementului si nici nu stiam cum se face. 

Multi antreprenori nu stiu sa faca management si nici nu-i inteleg importanta. Indiferent de motiv, realitatea este una singura – orice business are nevoie atat de management operational cat si de business development. Afacerile care sunt lipsite de una dintre aceste doua functii, sufera. Si cand afacerile sufera, de fapt oamenii sufera. Angajatii, clientii, poate si actionarii. 

Angajatii sufera atunci cand nu sunt organizati. Cand antreprenorul (managementul) se focuseaza exclusiv pe business development si uita de operational, de dezvoltarea echipei si a proceselor. Angajatii sufera cand toata presiunea si responsabilitatea cade asupra lor, in conditiile in care (probabil) nu sunt pregatiti (si poate nici platiti) sa suplineasca aceasta lipsa. Asa se instaleaza stress-ul, oboseala, nivelul scazut de energie.

Clientii sufera pentru ca nu sunt servisati asa cum trebuie – serviciile scad in calitate odata cu cresterea nivelului de stress al angajatilor.

 

Delegarea

Scurtatura pavata cu aur si pietre pretioase este DELEGAREA. Delegarea (ca subiect de discutie si articole) este la moda de cativa ani si pare solutia minune pentru a te elibera de presiunea si efortul management-ului. Numai ca atunci cand vorbim despre delegare spunem doar jumatati de adevar.

Adevarul intreg este ca pentru a putea delega trebuie sa ai cui. Adica sa ai oameni pregatiti care pot prelua si duce la bun sfarsit anumite sarcini. Asta inseamna ca trebuie sa-ti dezvolti oamenii – sa-i ajuti sa evolueze. Sa le delegi o sarcina pe care nu o pot indeplini si apoi sa-i critici pentru asta…scade increderea in sine si productivitatea.

Dezvoltarea oamenilor este parte din procesul delegativ si se poate face cel mai bine prin coaching. Dar dureaza mai mult de doua saptamani. Asa ca delegarea nu este despre a scapa de ceva taskuri indezirabile, ci despre a-ti ajuta oamenii sa ajunga buni si responsabili. Delegarea inseamna evolutie, inseamna munca si investitii in oameni. Delegarea inseamna apropiere, nu fuga. 

Pe langa dezvoltarea echipei delegarea mai presupune mentenanta si verificare. Delegarea este in sine o functie a managemetului si nu poate inlocui managementul, asa cum roata e o parte a masinii ce nu poate inlocui masina.

Dar delegarea e inca prost inteleasa si este vazuta ca un substitut eficient al managementului. Asa se face ca multi antreprenori deleaga prin abdicare – “Faceti si voi aici, aveti grija si ne auzim. Am incredere in voi, va pup.” Realitatea arata ca lucrurile nu functioneaza asa, cel putin nu la nivelul la care ne dorim si ar putea sa functioneze. 

Nu sunt multe optiuni pentru a conduce cu succes un business. Iar stilul de management clasic nu mai functioneaza. Nu mai reactionam pozitiv la recompensa si pedeapsa pentru ca am evoluat cu totii. Pe langa bani, avem nevoie de scop si sens pentru a face o treaba buna.

Dar pot fi implementate metode eficiente si foarte concrete prin care un antreprenor sau un manager isi poate usura considerabil viata in timp ce obtine rezultate mai bune. Iar eu cu asta ma ocup.

Cum consolidezi o echipa?

 

cum consolidezi o echipa

 

Cand ajungeam la birou pe la 9:30 dimineata, oamenii radeau si se simteau bine in curte. La cafea. Mie imi placea foarte mult asta – ajunsesem sa am o firma in care angajatii sunt fericiti. Atmosfera vesela si deschisa era ceea ce-mi doream in echipa mea. Nu mai voiam sa fiu unul dintre acei manageri care obtine rezultate cu pretul unei echipe mohorate de stres.

Primeam din ce in ce mai multe semnale ca oamenii se simt bine cu altii si le place sa vina la job. Eram mandru de mine. Putini manageri reusesc sa conduca in acest mod.

Totusi, zambetul a inceput sa-mi paleasca cand am observat ca obiectivele de vanzari nu se atingeau. Mereu am crezut ca o echipa unita este o echipa performanta.

In sedinte oamenii erau optimisti “-Facem targetul. Am multi prospecti in lucru, mai e pana la sfarsitul lunii”, ziceau ei. Insa dupa ce obiectivele se ratau, apareau scuzele “-Stii, afacerea x a cazut pentru ca clientul y e un neserios.”

Era imposibil. O echipa unita este o echipa performanta. Asa scrie la orice carticica de business. Oamenii se simt bine la birou, comunica bine intre ei – de ce nu performeaza? “- Ce imi scapa, ce imi scapa” – ma intrebam.

Ce imi scapa mie era faptul ca o echipa poate fi unita de multe lucruri si in multe feluri.

Am inteles mai tarziu. Nu este de ajuns sa ai o echipa unita. Ce conteaza cu adevarat este ceea ce ii uneste. Ce ii uneste pe oamenii dintr-o companie? Ce ii unea pe oamenii din firma mea la momentul respectiv? Ce ii uneste pe oamenii din echipa pe care tu o conduci? Ce? Raspunsul poate fi revelator.

Ce ii uneste pe oameni reprezinta spiritul unei echipe. Iar tendinta naturala a oricarui grup este sa solidifice din ce in ce mai mult acest spirit.

Spiritul unui grup de pescari este pescuitul. Tendinta naturala este de a consolida acest spirit care ii tine la un loc. Cu cat pescuiesc mai mult, cu atat doresc sa iasa si mai mult pe balta si cu cat ies mai mult, cu atat grupul devine mai unit. Spiritul unui grup de motociclisti inglobeaza plimbarile si povestile pe doua roti. Cu cat se dau cu motoarele mai mult, cu atat grupul devine mai unit.

In firma mea la momentul respectiv, ceea ce ii tinea uniti pe oameni era cafeluta si vorbaria vesela. Asta ii facea sa se simta bine la locul de munca. Si, normal, isi doreau sa consolideze ceea ce ii tinea uniti. Mai multe cafelute, mai multa vorbarie.

” – Da, da…. tre sa ne ocupam si de clientii aia. Intalniri?…of ce ploua afara. “

Daca esti manager sau antreprenor si vrei sa consolidezi o echipa, o poti face in multe moduri. Poate prin teambuildinguri, iesiri la bere sau mers la teatru. Totusi, scopul unui antreprenor sau manager bun este sa construiasca echipe de oameni pe care ii uneste performanta, adica obiectivele atinse.

O echipa unita dar neperformanta nu are nici scop si nici sens. Pentru ca scopul unei echipe este reprezentat de motivul pentru care a fost constituita. Sensul unei echipe de bucatari este sa faca mancare, iar sensul unei echipe mecanici auto este sa repare masini. Ai o echipa de vanzatori? Ar fi bine ca scopul echipei sa fie rezolvarea solicitarilor primite de la clienti. Asta ar fi bine sa ii tina uniti. Interesul de a ajuta. De a le oferi clientilor cea mai buna solutie posibile.

O echipa unita de altceva decat de rezultate si treaba buna – pana la urma va sfarsi dezbinata.

La echipele de fotbal se observa acest lucru cel mai clar. Cand apar demisii ale antrenorilor, suspendari, plecari, dezbinari? Atunci cand echipa pierde, cand isi rateaza obiectivele. Si cand sunt cei mai uniti? Cand tin cu totii cupa in mana si au o medalie la gat, cand fac gramezi pe iarba dupa ce marcheaza, cand saluta fanii din tribune dupa o victorie.

Nimeni nu vrea sa paraseasca o echipa de succes. Dimpotriva, mereu vor exista doritori care abia asteapta sa se alature unui grup de invingatori.

Joculetele cu sforicele, mingiute si hartie colorata din teambuilding sau de la traingurile de leadership nu vor consolida o echipa in directia performantei. Singurul element care consolideaza cu adevarat un grup de oameni este atingerea scopului pentru care acei oameni se afla acolo. Sa dea goluri, sa vanda, sa repare masini, sa faca curatenie sau shaorma.

Cine doreste sa aiba o echipa unita investeste in cresterea performantei oamenilor. Investeste in dezvoltarea lor. In coaching, poate chiar training de calitate, pentru ca oamenii sa faca treaba buna. O excursie la munte cu echipa e foarte minunata,  dar ar trebui sa aiba loc dupa ce firma isi atinge obiectivele – un cadou pentru oamenii care obtin rezultate.

Performanta, obiectivele atinse – acestea sunt elementele care iti consolideaza cu adevarat echipa. Cine-si ajuta oamenii sa obtina rezultate – ii uneste.

Spor!

Elementul diferentiator intre locurile unde totul merge bine (gospodarii, tari, companii) si cele unde treaba merge nesatisfacator (gospodarii, tari, companii)

 

Articolul asta

 

Sunt in tren. Tocmai am trecut de Ploiesti si ma uit pe geam, iar ce vad ma face sa gandesc. Case darapante, campuri nelucrate, drumuri hartopite, garduri cazute, intreprinderi parasite. Vad intinderi mari cu aceeasi configuratie – lucruri lasate de izbeliste. Lucruri nefacute, facute incomplet sau prost.

Ma intreb cum gandesc si cum traiesc oamenii in felul asta. Stiu foarte bine. Traiesc prost, in saracie si frica. In neajuns si cu un sentiment de neajutorare. Nu pot pune mana pe un ciocan sa-si bata scandurile in gard. Nu pot taia buruienile din propriile curti. Nu-si pot repara acoperisul. Nu pot actiona, sunt blocati. Si sunt saraci pentru ca sunt blocati.

Romania e o tara cu multi (foarte multi) oameni saraci. Cu multi oameni blocati. Imi trec prin minte amintiri din calatoriile prin Europa. Ma gandesc la peisajele, satele, drumurile, gradinile si oamenii pe care i-am vazut acolo. Lucrurile sunt aranjate frumos. Iarba e taiata, curtile sunt curate, casele vopsite, gardurile drepte.

De ce acolo e frumos si aici altfel? Diferenta poate avea la baza factori complecsi (istorici, politico-geografici, culturali) insa in esenta ei – este prea simpla.

Acolo lumea isi repara gardul, aici nu. Acolo lumea matura curtea, aici nu. Acolo oamenii isi varuiesc casele, aici nu. Acolo oamenii taie buruienile din fata curtilor si de pe marginea drumului, aici nu.

Acolo lumea face, aici nu.
Acolo lumea face, aici nu.
Acolo lumea face, aici nu.

Cand eram la scoala si greseam ceva important, spre exemplu la tabla inmultirii sau gramatica, profesorii ne puneau sa scriem de 10, 50 sau 100 de ori acelasi lucru – ca sa ne intre bine in cap.

Asa imi vine acum sa scriu de 100 de ori ca sa imi intre bine in cap si sa nu uit vreodata – “Acolo unde e bine si frumos, lumea face.” Si de fiecare data cand am vreo indoiala sau ma intreb de ce lucrurile nu sunt asa cum imi doresc – vreau sa imi amintesc: “Ca sa fie bine si frumos e nevoie sa faci.”

Daca va fi cazul, vreau sa-mi zic: “- Fa omule! Pune mana si fa orice, nu sta. Din leneveala si tras pe… fund n-a rezultat niciodata ceva bun sau extraordinar. Daca nu poti sa faci inca tot ce vrei – fa ce poti. Dar fa!”

Gardul nu se indreapta singur.

Acolo unde lucrurile merg bine (gospodarie, tara, firma) oamenii fac ce trebuie. Unde lucrurile merg nesatisfacator (gospodarie, tara, firma) oamenii nu fac sau fac prea putin. Ori fac alteva decat ceea ce e nevoie.

In acest moment intra in compartiment un mut pe la 50 de ani. Scoate din geanta si pune langa mine niste pixuri, un carnetel, cateva brelocuri si o lanterna. Cumpar 6 pixuri. 

Il apreciez pe Mut pentru ca Mutul face, actioneaza, contribuie. Acum scriu pe agenda cu un pix de la el. Mutul e un om de vanzari care vinde fara sa deschida gura. Sparge toate regulile de bun simt in comunicare si vanzari. Imi aduce aminte de asta – Elementul diferentiator dintre oamenii buni de vanzari si cei slabi.

Apoi revin la gandurile mele “Gardul nu se indreapta singur. E nevoie de un om cu un ciocan si cateva cuie.”

Acolo unde e bine si frumos, lumea face. Acolo unde e nasol, lumea nu face sau face gresit. Aud voci “- Da, dar uite ca sunt altii care s-au nascut in contexte favorabile. In familii, tari sau firme instarite. Norocosi. La ei e bine si frumos si nu trebuie sa faca.”

Adevarat. Totusi, si la ei a facut cineva. Un tatic, un bunic, un strabunic, un unchi, un stramos. Cineva a muncit, cineva a construit, cineva a indreptat gardul.

Pixul nu se vinde singur. E nevoie de Mut. Articolul asta nu apare singur, e nevoie sa scriu. Dorintele mele nu se indeplinesc singure, e necesar sa fac. La fel si visele.

O noua specie ….

a

 

Ca urmare a trendului ultimilor cativa ani in care s-a promovat “dezvoltarea personala”, din pacate pe langa valorile care s-au ridicat in toate mediile societatii nostre, a aparut si o noua specie care mie imi da fiori , exagerez putin, dar chiar are capacitatea de a te plictisi grozav .

Este vorba despre  “Idiotul dezvoltat personal” si nu m-am putut abtine sa nu scriu putin, putin despre acest fenomen. Cred ca multi dintre voi il cunoasteti, il intalnim peste tot, este nelipsit de la trainingurile, seminariile si  workshopurile gratuite chiar si la conferinte cu precadere cele in zona de on-line.

Il recunosti usor dupa lejeritatea cu care intra in discutii combinate despre NLP , SOCIAL MEDIA, INTERNET, ORICINE POATE FI ORICE, VOM FI TOTI MILIONARI, ETC .

De asemenea cunoaste in detaliu vietile miliardarilor lumii de la Bill Gates incoace si intentioneaza sa isi faca un mic birou intr-un garaj pt ca “de acolo au inceput toti” .

Toate acestea si alte cunostinte despre tot  le stapaneste fantastic de bine,  fara sa fi facut ceva concret in ultimii 20 de ani, fara experienta, fara … doar cateva carti citite (CUM SA FII NR 1 , NLP PENTRU INVINGATORI,  FII LIDER NU RATAT,  CUM SA FII MILIONAR MUNCIND 2 ORE PE ZI ) si mult, mult browsing.

E foarte interesat de noi prieteni si conversatii tari, are multe idei geniale, dar si cateva calitati de necontestat:  e fericit si optimist ceea ce e bine pentru conservarea speciei.

Conversatii placute :)

Promptitudine = Succes

Am discutat  astazi cu fetele din echipa Gavriliu Imobiliare care se ocupa de promovarea serviciilor noastre si de relatia cu clientii. Am discutat despre promptitudine ca fiind una dintre cele mai importante valori care nu trebuie sa lipseasca unei afaceri de servicii.

Treaba e clara,  promptitudinea in relationarea cu un client este factorul care declanseaza in 99% din primele impresii pozitive. De cele mai multe ori promptitudinea este virtutea care te propulseaza mai sus decat cei cu un grad superior de profesionalism.

Pare un pic ciudat , dar sincer am simtit pe pielea mea ca oamenii doresc “aici si acum” decat mai tarziu si mai bine. E o necunoscuta pentru mine, am avut situatii cand dorind sa ma pregatesc mai bine am pierdut in fata celor care au actionat neprofesional,  dar foarte rapid. De foarte multe ori, am vazut in domeniul meu persoane care au investit sume uriase in proprietati nu tocmai pe masura pretului, condusi de dorinta de a rezolva treaba repede.

Cred ca e caracteristica timpurilor pe care le traim. Totul trebuie sa se desfasoare in viteza maxima. Nu mai avem rabdare, dorim masini rapide, prieteni prompti, servicii pe loc, totul trebuie sa se intample acum. Concluzia e clara si trebuie sa urmam solicitarile.

Bineinteles valoarea unui serviciu trebuie sa se regaseasca si sa fie identificat de catre beneficiar, dar vei pierde fara discutie in majoritatea cazurilor, in fata concurentei viteziste. Asa ca e bine de introdus in grila valorilor personale sau a valorilor  companiei noastre si Promptitudinea .

Acum !

Iesi afara = love (partea a 2 a )

In majoritatea cazurilor oamenii nu se schimba, iar daca o fac, de cele mai multe ori se schimba in rau.  In relatia cu cei are formeaza echipa pe care te bazezi, trebuie sa tii cont de acest lucru in permanenta.   Tocmai acest lucru nu am facut si am avut de pierdut. Un caz concret  a fost cand, din cauza celui de care trebuia sa ma despart,  am pierdut un om cu perspective foarte bune. Asta m-a enervat la culme si bineinteles imediat am luat decizia pe care trebuia sa o iau mai demult, dar clar era deja destul de tarziu.

E un nonsens sa incerci sa indrepti pe cineva . E o directionare a resurselor complet gresita si din pacate o fac foarte multi manageri. Acorda timp si investesc in cei mai slabi angajati sa-i aduca pe linia de plutire lasand pe planul 2 oamenii care dau rezultate .

La prima vedere pare logic  sa aduci un membru al echipei de la nivelul 0 la 2 si sa-l lasi pe cel aflat la nivelul 5 al productivitatii sa-si vada de treaba si sa nu intervii absolut deloc in dezvoltarea lui, sau poate dupa ce l-ai reabilitat pe primul.

E de fapt o tampenie sa faci asta .  Intodeauna trebuie sa investesti in dezvoltarea celor mai buni oameni , sa incerci sa-l duci pe cel de la nivelul 5 la 10 .   Acest lucru este  de importanta majora mai ales daca te afli intr-un “start up” .   Nu-ti permiti sa irosesti nimic din resursele tale  si trebuie sa  incerci in permanenta, sa adaugi valoare acolo unde exista deja .

Pentru a studia in detaliu  aceasta abordare de management extrem de eficienta, precum si alte lectii extraordinare despre cum poti construi  si dezvolta o  echipa sau o companie performanta, recomand  cartea “Manager contra curentului” .

[ Prima parte  Iesi afara = Love ]