Te iubesc, porcule!

Te iubesc, porcule

Este ziua de Ignat.

– Porcule, iesi afara din cotet!
– Nu! Mai bine guitz si ma zbat.
– Iesi afara sa te tai!
– Nu! Vreau sa traiesc.
– Iesi afara ca asta e menirea ta, sa fii taiat de Craciun.

– De unde stii tu care este menirea mea? Eu vreau sa traiesc, vreau sa mananc, sa dorm, sa fac purcei. De asta guitz si ma zbat. Nimeni nu guitza si se zbate atunci cand isi traieste menirea, cand e pe drumul lui. Nu e posibil sa ai dreptate.

– Iesi afara porcule, iesi afara ca asa e traditia.
– Nu ma intereseaza traditia, vreau sa traiesc! Dar ce e aia traditia? E cumva ceva care spunea odata ca e normal ca unii sa fie boieri si altii sclavi? Traditia e aia care spunea odata ca barbatul are drept de viata asupra femeii sau asupra sclavilor lui? Traditia e aia care spune ca daca un copil nu este stropit cu apa de un preot – copilul ala e necurat, pacatos? La asta te referi?

– Porcule, iesi afara sa te tai ca vine Craciunul. Este vorba despre o sarbatoare mare. Este vorba despre nasterea domnului nostru Isus Hristos. Trebuie sa ne fie masa imbelsugata cu tochitura, carnaciori, caltabosi, soric.
– Cum adica??
– Trebuie sa te tai in bucatele mici ca sa avem pe masa tochitura. Intestinul tau gros il umplem cu orez si mancam cu totii din el – asta-i caltabosul. Intestinele tale subtiri le umplem cu bucati tocate din carnea ta, smulgem pielea de pe tine si mancam cu sare, iar picioarele ti le taiem bucati si le fierbem. E Nasterea Domnului, porcule. Asa se face.

– Pai ce legatura are Nasterea Domnului cu matele mele umplute, cu maruntaiele mele prajite si pielea mea smulsa, omule? Nu poti sa mananci altceva? Domnul asta despre care zici manca porci morti?
– Ce?
– Zic daca nu poti sa mananci altceva. Niste peste, branza, oua, salate?
– Dar pestii nu sunt tot animale ca tine? 
– Poate sufera, dar mai putin. Eu sunt mamifer si am constiinta de sine. Stiu ca vrei sa ma omori. Simt cand vrei sa imi faci rau, intelegi? Sufar foarte mult.

– Poate ca zici bine. Isus nu a mancat porci morti. Poate ca as putea manca si eu altceva, dar cu tine ce sa fac?
– Lasa-ma sa zbor.
– Ha, ha, ha. Asta chiar n-am vazut-o, porci care sa zboare.
– Nu te-am intrebat daca ai vazut pana acum porci care sa zboare. Te-am rugat sa ma lasi sa zbor.
– Bine porcule, Zboara!

Si atunci porcul si-a intins aripile, a scuturat puternic din ele, s-a inaltat in inaltul cerului si a guitzat:

– Ramai cu bine om bun si sa stii ca oricum ai scapat de niste boli, ultimele descoperiri arata ca carnea rosie are legatura cu multe afectiuni, mai ales ca m-ai hranit numai cu hormoni si tot felul de porcarii.

Omul a ridicat capul si privind cum porcul se facea din ce in ce mai mic in zare, a strigat: – Te iubesc, porcule! Apoi s-a dus acasa, a mancat un caras prajit, a baut o bere si s-a culcat.

Sfarsit

Pitipoanca, BMW-ul si evolutia personala

 Cocalar cu bmw

 

 

Capitolul 1. De ce fac ceea ce fac

Daca m-ai fi intrebat acum cativa ani, iti raspundeam asa: ” – Fac ceea ce fac pentru ca vreau sa dau valoare in jur, sa ajut oamenii si sa fac o lume mai frumoasa.”

Acum stiu ca fac ceea ce fac ca sa ma bucur de viata si ca sa ma descopar pe mine. Pe masura ce imi urmez dorintele si chemarile personale – devin mai autentic. Si cu cat devin mai natural, am mai mult succes.

Iar cand fac ce imi place cu succes si intr-un mod natural, e oare posibil sa nu aduc plus-valoare in jur? 

Paradoxal, valoarea pe care o aducem in lume – este o consecinta a faptului ca ne ascultam si urmam dorintele personale (intr-un mod ce poate parea egoist).

Cum functioneaza asta? Citeste capitolul 2.

 

Capitolul 2. Un BMW e mai mult decat un BMW

Un tip care acum conduce un Logan vrea sa-si cumpere un BMW seria 5, nou. Asta e obiectivul lui. Ca sa-l atinga e nevoie sa faca niste bani – cateva zeci de mii de euro. Ca sa faca niste bani – pe care acum nu ii are – e necesar sa actioneze diferit.

E nevoie sa munceasca mai mult sau mai eficient, sa fie mai organizat, sa atraga mai multi clienti, sa ofere servicii sau produse mai bune, si asa mai departe. Fie ca este tamplar, antreprenor, medic, manelist sau manager, tipul asta trebuie sa evolueze pentru a-si lua BMW-ul.

Pot inlocui BMW-ul cu orice obiectiv, fie de ordin financiar, material, spiritual, familial sau altul. Dinamica va fi aceeasi. Vrei sa obtii ceva ce acum nu ai? Vrei sa devii intr-un fel in care acum nu esti? E nevoie sa te implici si sa evoluezi in directia respectiva.

Cariera, relatiile, familia, business-ul, obiectivele financiare, vacantele, masinile, relaxarea, spiritualitatea – orice ne propunem sa dobandim in viata asta ne atrage catre evolutie.

Intre tine si masina pe care ti-o doresti, intre tine si relatia pe care o vrei, intre tine si banii pe care intentionezi sa-i castigi se afla un drum. In secunda in care ai pasit pe el incepi sa te transformi. Devii mai bun.

Privind viata asa, realizez ca un BMW e mai mult decat un BMW. Un target financiar e mai mult decat un target financiar. Un business este mai mult decat un business. O casa, la fel. Sa te transformi intr-o persoana relaxata, dintr-un om stresat – e mai mult decat pare. Toate aceste lucruri sunt pretexte ale evolutiei personale. Obiectivele sunt pretexte pentru a evolua.

In 2006 am inceput prima afacere. Tin minte ca dupa cateva luni, primul angajat mi-a spus ca vrea sa plece din firma. Pe loc mi s-a pus un nod in gat si aproape ca mi-au dat lacrimile. Ma uitam la el blocat. Eram naucit, speriat si nu stiam ce se intampla. Simteam ca sunt tradat. Acum sunt altfel. Ii permit fiecarui om cu care colaborez sa isi urmeze drumul cu sau fara mine, fara nici un fel de resentiment, ba chiar cu bucurie. Am evoluat.

Tot prin 2006 m-am dus la prima negociere mai importanta (miza financiara mare). Tin minte ca eram atat de emotionat incat imi tremura vocea. Clientul – un caine de business (si hiena de om) – m-a simtit din prima secunda. A intrat agresiv in mine si m-a facut sa-i accept toate conditiile. Acum sunt altfel. Cand am o negociere stiu clar ce imi doresc, am stabilita o limita sub care nu sunt confortabil sa inchei parteneriatul si imi asum orice varianta, inclusiv sa pice afacerea. Am evoluat.

In 2009 am inceput formarea in coaching. La inceput tin minte ca ma treceau toate apele pe durata unei sesiuni. Nu stapaneam bine tehnica si eram stresat ca poate imi scapa ceva (imi scapau multe). Acum sunt altfel. Am structura, sunt prezent, am incredere in mine si in cel din fata mea, obtin rezultate. Am evoluat.

Orice dorinta pe care am luat-o in serios si am indeplinit-o, m-a stimulat sa cresc. Cu asta m-au ajutat obiectivele pana acum. Asa imi folosesc si in continuare. Cand le voi fi atins, voi fi deja mult mai mult decat ce eram inainte sa fac primul pas catre ele – o versiune superioara a propriei mele persoane.

Asadar e bine sa ne dorim lucruri?
Eu zic ca da.

E bine sa nu ne dorim nimic?
Eu zic ca nu.

Dar maestrii spirituali care spun ca esenta fericirii este sa nu iti doresti nimic? Se inseala?
Nu se inseala. Si ei isi doresc ceva. Isi doresc sa nu-si mai doreasca nimic. Sau isi doresc sa-i invete pe altii sa nu-si doreasca nimic. Au un obiectiv.

Dar cum ramane cu cei ce spun ca obiectivele materiale si banii nu sunt importanti, iar ceea ce conteaza in viata sunt de fapt sanatatea, cei dragi si iubirea?
Pai au si ei obiective foarte ambitioase cum ar fi sa tina familia unita si iubirea la cote inalte cand nu e nimic in frigider si nu-s bani de rechizite. Sa tii vibratia ridicata in asemenea contexte – asta da target.

Acest fel de a vedea lucrurile explica multe. Daca vreti sa aflati spre ex. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW de pe masa cocalarului – va invit sa cititi si capitolul 3.

 

Capitolul 3. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa cocalarului?

Pitipoanca proasta e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa cocalarului pentru ca nu e proasta. Stie (cel putin la nivel intuitiv) ca un BMW e mai mult decat un BMW. E confirmarea unei realitati importante – cineva de la masa aia e invingator (in lumea si sistemul in care traim). Cocalarul e mai mult decat un cocalar.

“Daca e BMW, atunci e mari sanse sa fie si lapte praf, scutecele si o camera decorata frumos (roz) pentru aia mici” (perspective posibile).

Daca acum 5000 de ani pitipoanca era atrasa de ala care zdrobea teasta la urs si il cara pana in batatura tribului – acum cheia de la BMW transmite acelasi mesaj – avem ce manca, avem cu ce trai, ne miscam, evoluam.

Pitipoanca e desteapta. E orientata. Merge pe intuitie si instinct. E interesata de fapte, nu de potential. Merge la sigur.

E BMW? Inseamna ca baiatu’ poate.

Ultraintelectuala, care de obicei este dezgustata de pitipoanca, are de invatat de la pitipoanca proasta (intr-un mod misterios, de multe ori mai inteleapta).

Ultraintelectuala are alte repere – Vorbeste frumos baiatul, are studii, are planuri? Inseamna ca are potential… sa-l prezentam parintilor.

De multe ori insa, potentialul nu se realizeaza. Ultraintelectualei ii scapa deseori ca mancarea, casa, vacantele si pampersii nu se platesc cu idei bune, cultura, poezii, planuri si potential. Doar cash sau card.

Neintamplator, viata ultraintelectualilor si ultraintelectualelor este de multe ori mai grea (si mai sumbra) decat a cocalarilor si pitipoancelor. Cel putin in Romania.

Aud niste voci “- Normal, in Romania cefosii si pitipoancele o duc bine. Noi astia cu 3 facultati murim de foame….tara de rahat.”

Nu.

Cefosul e limpede la minte (poate pentru ca nu a facut 3 facultati). Cefosul stie ce vrea. BMW si o blonda cu țâțe mari. Cefosul are un obiectiv si pleaca pe el (pe Germania). Pe el nu-l intereseaza ce zic altii. Ce zice mamica, ce zice matusa, “ce zice vecini”. Cefosu’ are tinte pe care le atinge. Din punctul meu de vedere – e invingator!

Baietii cu 3 facultati, someri sau angajati cu 11 milioane de lei vechi, nu stau someri pentru ca Romania e de rahat. Ci pentru ca sunt derutati. Nu stiu ce vor. Iar cand nu stii ce vrei – nici nu ajungi sa ai.

Prima facultate a facut-o pt ca asa a vrut mamica. A doua a facut-o ca sa nu o dezamageasca pe nășica. Si s-a inscris si la a treia – ca daca tot nu-si gasea de munca…

Cocalarul vrea BMW, vila si femeie buna (pentru lumea formelor nu suna rau). Ultraintelectualul vrea sa-si gaseasca si el un loc de munca si sa intre in randul lumii. Aici se produce ruptura.

Ultraintelectualul invata, colecteaza diplome, dar nu evolueaza cu adevarat. Evolutia se cuantifica prin rezultate concrete – adica ce ramane de pe urma ta (o carte, o casa, un copac, un X6). Romania e aceeasi si pentru cei care au succes si pentru ceilalti. Dar e greu sa vedem lucrurile asa. E greu sa vezi si sa admiti ca sursa problemelor tale e la tine.

Cine accepta asta, aproape a reusit. Pentru ca doar dupa acest moment poti sa dai valoare in jur, sa ajuti oameni si sa faci o lume mai frumoasa. Si cum poti realiza asta concret?

Iti fixezi un obiectiv (aparent) egoist si il atingi.

Spor!

PS: Pe lista obiectivelor mele personale se afla un BMW seria 5.

M-a lovit

Groapa de gunoi

 

Saptamana asta, eram intr-o seara in bucatarie, strangeam pe acolo dupa ce facusem ceva de mancare. Am observat ca in cosul de gunoi era o sticla de vin goala, niste capace de borcan din metal, pungi mici de plastic, bucati vechi de paine, cotoare de mar, peste care am aruncat niste resturi de mancare si o revista veche. 

Am avut un fel de flesh – mi s-a parut total nepotrivit ce fac, ca arunc totul la gramada. Pur si simplu. Si m-am intrebat – Ce se intampla cu tot gunoiul asta? Intr-o fractiune de secunda mi-am dat si raspunsul. Am vizualizat cum duc eu punga cu gunoi si o arunc intr-o pubela, apoi cum vine masina de gunoi, merge in afara orasului la o groapa de gunoi uriasa si rastoarna acolo tone – resturi de mancare, sticle, haine vechi, hartii, metale, peturi si asa m-ai departe. 

Imaginea mi s-a parut horror.

Seara s-a incheiat, dar a doua zi m-am mai gandit la asta. M-am gandit ca nu e ok sa arunc tot gunoiul la gramada in cos. M-am gandit – cum ar fi sa pun gunoiul selectiv? Adica sa pun la un loc sticle cu sticle, platic la plastic, metal, hartie si gunoiul menajer separat. 

Mi-am amintit ca mai demult am citi un articol – in tarile nordice populatia recicleaza 90% din gunoaie. Dar mi-am dat seama ca mie imi este imposibil sa fac asta. Nici nu stiu cum se face, nici n-am unde sa duc gunoiul astfel selectat si am si bucataria prea mica ca sa imi iau mai multe cosuri. 

In Romania nu avem conditii pentru asa ceva, mi-am zis. 

Dupa inca o zi, eram la bucatarie si cand sa arunc din nou gunoaiele la gramada asa cum am facut-o de 30 de ani incoace – nu am mai putut. N-am mai putut. Asa ca am luat 3 pungi, si intr-una am inceput sa pun plasticele si metalul, intr-una hartia, intr-una sticlele, iar in vechiul cos de gunoi arunc doar gunoiul menajer ce nu poate fi reciclat. 

Nu stiu ce o sa fac cu ele si unde o sa le duc cand se vor umple, dar voi gasi o solutie. Tre’ sa vad ce o sa fac pe mai departe – probabil ca o sa imi iau mai multe cosuri de gunoi, trebuie sa gasesc si loc unde le pun si alte astfel de aranjamente.

Nu-s voluntar, nici activist pentru protejarea mediului si nici nu prea  m-a interesat treaba asta. In plus, sunt constient ca ceea ce fac eu nu salveaza omenirea si probabil ca nu prea conteaza. Nu-mi dau seama ce s-a intamplat, insa e clar ca m-a lovit ceva. Si nu mai pot arunca cotoare de mar, sticle, hartie, metal si alte resturi de mancare la gramada. 

 

Colectare sevectiva gunoi

Dupa milioane de ani de sex si relatii, majoritatea oamenilor n-au inteles mai nimic

 

Iubire

 

Vineri dupa-amiaza am fost la sala. 95 % dintre melodiile care au rulat in difuzoare timp de o ora si jumatate, au fost cam asa: esti al meu, esti a mea, te-ai schimbat, m-ai tradat, din vina ta, mi-ai promis, m-ai inselat, esti viata mea, te-am iertat, te joci cu inima mea, iubirea mea, dragostea mea si asa mai departe. 

Unele melodii sunt frumoase si imi plac.

Insa cu privire la texte, se pare ca dupa milioane de ani de sex si relatii, omenirea (majoritatea oamenilor) nu a inteles multe lucruri, printre care:

1. Nu poti detine o alta persoana. Nu esti a/al nimanui si nimeni nu poate fi al tau/a ta. Fiecare e liber sa faca ce vrea si sa se exprime asa cum ii place. 

2. Iubirea nu cere nimic la schimb. Dimpotriva, ofera libertate deplina. Asadar cand vine vorba despre iubire adevarata, nu putem vorbi de tradare, vina, iertare si alte magarii de genul asta. 

3. Nu poti promite nimanui nimic 100%. Pentru ca viata se schimba, tu te schimbi, iar ce a ai promis acum 2 ani e posibil sa nu mai aiba nici o legatura cu ce vrei, ce simti si ce esti acum. Ca sa poti fi sigur 100% de o promisiune, ar trebui sa poti fi sigur de absolut orice varianta din infinitatea de probabilitati care se pot realiza in viata unui om. Ar trebui sa fii un fel de Dumnezeu, dar peste cel actual! 

4. Daca nu poti trai fara cineva – asta nu e iubire, ci un mix amar de dependenta, dorinta si posesivitate. Iubirea e atunci cand poti trai fericit si in alte locuri, si cu alte persoane. Dar preferi sa fii aici, acum.

5. Cele mai faine relatii sunt cele in care schimbarea este incurajata, partenerii evolueaza si au vietile si experientele lor. Asta le permite fiecarora dintre ei sa aduca lucruri fresh in relatie si sa o improspateze. Reprosul – Te-ai schimbat – ar trebui sa fie lauda si incurajare! Da, oamenii evolueaza intr-un fel sau altul. Nu e deloc realist sa te astepti ca Gabriel – pe care l-ai cunoscut la un party in camin cand avea 21 de ani, sa fie la fel si la 36.

6. Iubirea nu e sex. Sexul e cu treaba lui, iubirea e cu treaba ei. Uneori se intalnesc, iar alteori nu. Au valoarea si sensul lor in aceasta lume, atunci cand se gasesc impreuna ori separat. 

Este posibil sa nu fii de acord cu ce am scris mai sus, dar asta nu este o problema. Poate ca si perspectiva ta este corecta. Oricum, viata ne ofera tuturor lectii si ne impinge permanent catre adevar. Cu cat suferim mai mult – cu atat mai departe de adevar ne aflam.  Iar in aceste timpuri, descoperirile si schimbarile sunt parca din ce in ce mai frecvente si mai rapide. 

Despre mine

Pentru a putea da trebuie sa ai tu mai intai

 

Imi permit sa fiu eu insumi – iar altora sa fie altfel. Cred ca nu exista retete si ca fiecare om are drumul lui. Experiența din coaching si business mi-a confirmat ca oamenii pot ajunge la același rezultat pe cai total diferite.

 

Ce am invatat din experientele trecute:

 

Din business-urile pe care le-am fondat incepand cu 2006 am invatat sa-mi ascult intutitia si sa las deoparte regulile. Am mai invatat ca business-ul/cariera este cea mai buna scoala de viata. Toate problemele din business si cariera mi-au atras atentia asupra a ceva ce era necesar sa invat, sa accept, sa schimb sau la care sa renunt. Tot din experienta de business am invatat ca – poti sti ca esti pe drumul tau, atunci cand lucrurile iti merg bine fara eforturi care te storc si fara a fi nevoit sa te comporti altfel decat esti tu in realitate. 

Din munca mea de manager am invatat ca nu poti convinge pe nimeni sa faca nimic. In timp ce formam si conduceam echipe am inteles ca oamenii fac intotdeauna ce vor ei si este o risipa de energie sa incerci sa-i motivezi sau sa-i constrangi in vreun fel. Am invatat ca pentru mine, solutia este sa gasesc oameni care deja vor sa faca si le place sa faca ceea ce am eu nevoie. Nu “sa educ”!

Din workshop-urile pe care le-am tinut si din experientele de vorbit in public am invatat cat de important este sa fiu pasionat de ceea ce prezint.  Am invatat ca daca nu sunt pasionat si nu cred 100% in ceea ce vreau sa transmit, mai bine tac.

Din experientele mele ca voluntar in diverse proiecte am inteles ca – pentru a putea da, este nevoie sa am eu mai intai. Am obsevat ca multi dintre cei care vor sa “salveze sau sa schimbe lumea” – au nevoie sa fie ei salvati sau sa se schimbe. Am invatat ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Pentru ca fara mine nu exista viata mea. Si daca eu sunt bine, atunci voi putea raspandi asta si in jur sub diverse forme – ajutor, inspiratie, implicare.

Din experienta de coaching de peste 5 ani am invatat ca evolutia adevarata nu tine de schimbarea persoanei ci de intoarcerea catre sine. Acolo se afla si succesul si banii si implinirea.

Din business coaching am invatat ca multe dintre problemele din zona de job si business reflecta probleme sau provocari personale ale celor implicati. Am mai invatat ca probleme vechi de 10 ani se pot rezolva printr-o ora de coaching. Am invatat ca cel mai mare dar pe care il putem face oamenilor (inclusiv noua insine) este sa-i acceptam asa cum sunt, si eventual sa-i stimulam pentru a se descoperi si mai mult. 

Tot din coaching am invatat ca lucrurile pe care nu le-am facut la timpul lor… pot sa le fac la timpul meu. Adica cand pot si cand vreau. Si multe altele.

Din toate meseriile si activitatile pe care le-am practicat (fotograf, trainer, om de vanzari, manager, antreprenor, coach si inca cateva) am invatat ca actiunea/practica – este singurul mod prin care poti invata ceva cu adevarat. Am invatat ca nu poti performa la potential maxim si nu poti avea succes intr-un domeniu care nu iti place.

 

Ce fac in prezent:

 

Sunt Coach full time – fac Business si Life Coaching

Cum am incetat sa ma judec pe mine personal si pe ceilalti

Imi permit sa fiu eu insumi si altora sa fie altfel alexgavriliu.ro

 

De obicei judecam alti oamenii pentru ca nu sunt ca noi.

Ii judecam pe ceilalti pentru ca nu fac lucrurile ca noi, nu gandesc ca noi, nu se imbraca cum credem noi ca ar trebui, nu privesc viata ca noi, nu prefera aceleasi lucruri ca noi, nu actioneaza ca noi, nu au aceleasi interese ca noi, nu muncesc ca noi, nu se comporta in relatii ca noi, nu se distreaza ca noi – practic, pentru ca sunt diferiti fata de noi. Gasim nepotriviti si amenintatori pe cei care sunt altfel. Cu cat sunt mai diferiti cu atat ii judecam mai tare si ii intelegem mai putin.

Am renuntat la a judeca alte persoane si pe mine insumi doar in momentul in care, printr-un exercitiu de imaginatie, am reusit sa vad mai profund inutilitatea judecatilor.

M-am intrebat cum ar fi lumea daca toti oamenii ar fi exact ca mine si pe loc mi s-a aratat cel mai urat scenariu. Daca toti oamenii ar fi ca mine – lumea n-ar putea exista, iar daca ar exista ar fi grozav de plictisitoare, lipsita de sens si de culoare. Cine ar gati, cine ar croi, cine ar cultiva plante si creste animale, cine ar proiecta masini, cine s-ar ocupa de transporturi, cine ar face toate celelalte zeci de mii de activitati care sustin si dau calitate vietii oamenilor pe aceasta planeta? Ar fi o lume plina de tipi care fac coaching – unul altuia probabil. Nu stiu ce ar manca, ce ar bea, cu ce s-ar imbraca, cum s-ar distra, cu s-ar deplasa sau unde ar locui. Interesanta perspectiva – mi-am zis.

Mi-am dat seama ca diferentele si particularitatile sunt mult mai importante decat am realizat vreodata.

Cei care invata mult si devin cercetatori – au rostul lor, cei care nu iau viata in serios – poate se fac comedianti si ne distreaza, cei care fac si poarta haine frumoase au rostul lor, cei care se trezesc de dimineata si asigura aprovizionarea supermarketurilor au rostul lor. Artistii care se trezesc la 11 ziua si creaza pana tarziu in noapte – au rostul lor, contabilii foarte atenti si ordonati cu cifrele – au sensul lor. Si asa mai departe.

Am inteles ca in fiecare zi beneficiez de activitatea celor care au cultivat, recoltat, transportat, ambalat si vandut cerealele pe care le mananc la micul dejun, de munca celor care au proiectat, produs, vandut si transportat hainele cu care ma imbrac, masina cu care merg, mobila de care ma folosesc, calculatorul de pe care tastez acum, sapunul cu care ma spal si multe altele. Ii amintesc si pe cei care au produs si furnizat materiile prime pentru toate aceste lucruri. Lista e uriasa si e formata cel mai probabil din zeci de mii de oameni – toti diferiti fata de mine.

Am incetat sa ma judec pe mine personal cand am inteles ca drumul meu este diferit de al celorlalti si este mai bine pentru mine sa ma inteleg si sa ma accept decat sa ma aliniez la standardele altora. 

Tocmai unicitatea (diversitatea) oamenilor face aceasta lume functionala, diversifica optiunile si ne inmulteste posibilitatile pe care le avem. Fiecare fel de a fi are sens si poate aduce valoare celorlalti. 

Ce-am facut pe 13 Mai

Am zis sa schimb putin ritmul obisnuit al blogului, asa ca va povestesc ce-am facut eu marti – 13 mai.

M-am trezit pe la 9 fara ceva, am luat micul dejun, m-am imbracat frumos si am plecat catre Promenda Mall. La ora 10:00, la Starbucks am avut prima intalnire din zi cu Fifi. Am discutat despre viata, despre cat de important este sa fii pe drumul tau, sa faci ce iti place si ca oricat de mult ai incerca sa te minti ca e totul ok (cand nu e) – ceva pe undeva tot se rupe la un moment dat. Apoi am stabilit concret o colaborare si o noua intalnire pe saptamana viitoare.

La 11:30 a urmat prima sedinta de coaching din zi, care a durat 60 de minute, dar au trecut de parca ar fi fost 20. Uneori experimentez acest fenomen, iar senzatia este extrem de interesanta – ma uit la ceas, ma astept sa fi trecut 20-25 minute si surpriza…timpul trecut este peste dublu estimarii mele. Nu stiu care e explicatia dar eu cred ca e semn bun.

In scurtul drum spre casa, in trafic, am vorbit la telefon si am stabilit detaliile si agenda unei intalniri. In jurul orei 13:00 am ajuns acasa, in zona Floreasca, am luat o gustare si am scris repede un articol pentru blog. A urmat o conversatie telefonica cu unul dintre clientii mei, apoi o sedinta de coaching la telefon.

In jurul orei 14:30 am mers la sala unde timp de o ora am sfidat gravitatia – am ridicat greutati mari si mici pentru sanatate, forma fizica, tonus si stare de bine! Dupa sala am mers la doamna administrator si am platit intretinerea, apoi repede un dus, iar in jurul orei 16:00 am ajuns la o alta intalnire la un restaurant din zona.

Am luat un pranz intarziat cu unul dintre clientii mei dupa care a urmat o sedinta de coaching pe o problema de business, foarte revelatoare pentru client. Apoi m-am relaxat putin.

De la ora 18:00 la 19:00 si ceva am redactat un contract intre mine (firma) si o companie client, dupa care l-am trimis pe email. In jurul orei 19:30 am inceput sa ma pregatesc pentru a merge la un eveniment. 

Am onorat invitatia de a participa la lansarea berii Affligem in Romania. Ajuns la eveniment in jurul orei 20 si ceva, am admirat lacul Herastrau de pe terasa frumoasei locatii (Restaurantul AGO), am schimbat cateva vorbe cu unele persoane pe care le cunosteam si am servit niste peste foarte bun.

Cand am cerut mai multe detalii despre aceasta bere si de ce este ea atat de speciala mi s-a explicat in primul rand ca este una dintre cele mai vechi beri (atestata in 1074) si ca este o bere de manastire (produsa de calugari). Am intrebat de ce faceau tocmai calugarii bere si mi s-a spus ca de fapt berea era folosita in calitate de medicament. 

Domnul care mi-a raspuns nu prea era asa sigur pe el in ce priveste partea cu medicamentul si nici eu nu prea l-am crezut. As inclina mai degraba sa cred ca acei calugari se cam plictiseau pe la 1000 si ceva si berea le mai indulcea existenta. 

In poza de mai jos (facuta cu telefonul) un specialist imi explica cum aceasta bautura se serveste in 2 pahare. In primul mare se pune cam 90% din continutul sticlei, iar ce ramane pe fund – un fel de drojdie – “sufletul berii”- se pune intr-un paharel mai mic si se bea separat – doar de catre cei puternici :). De gustat n-am gustat, pentru ca eram cu masina, dar lumea de acolo spunea ca este foarte buna.

Alex Gavriliu

Majoritatea celor prezenti la eveniment erau persoane publice, actori, oameni de business, oameni din presa scrisa si tv. Fara sa vreau am remarcat urmatorul lucru: cele mai placute aparitii (si ma refer aici la invitati) nu erau cele imbracate cel mai  fancy sau by the book, ci persoanele cu atitudine relaxata. Indiferent de tinuta.

Am plecat de la eveniment in jurul orei 22:00 si am facut o scurta plimbare (15 min) in parcul Herastrau. Apoi inca o plimbare mica prin parcul de langa casa si de la ora 24:00 – somn.

Pe parcursul zilei, printre timp, am mai vorbit la telefon, am raspuns si am trimis emailuri, am facut si alte mici actiuni de suport si mentenanta.

Acest articol nu spune “cum arata de obicei o zi din viata mea” sau “asa e viata mea”, ci doar ce-am facut pe 13 mai. 

3 lucruri simple care-ți transformă casa într-un loc minunat

Living Room

 

1. Dă de pomană toate lucrurile pe care nu le mai folosesti sau nu-ți mai plac

Astfel vei crea spatiu, vei crea un ambient plăcut și relaxant. Un loc aglomerat nu te va relaxa în veci. Cu toții avem o grămadă de lucruri pe care nu le mai folosim sau care nu ne mai plac și pe care în același timp le pastrăm. Nu ne îndurăm să scăpăm de ele. 

Îmbrăcăminte, încâlțăminte, decorațiuni, mici piese de mobilier, pături, perne, pilote, orice.

Ai 10, 15, sau poate 50 de perechi de pantofi ? E foarte bine, însă știi foarte bine ca porți doar câteva perechi. Ai 7 geci, 25 de cămași și totuși porți curent doar câteva dintre ele și crezi că la un moment dat vei reveni și le vei purta din nou. Află, de fapt știi, că este foarte puțin probabil să se întâmple asta. 

În același timp aceste lucruri stocate și nefolosite reprezintă o energie blocată. Sunt o grămadă de oameni amărâți care s-ar putea bucura de lucrurile astea. Oameni care din diverse motive nu au ce să poarte, nu au ce le trebuie. Iar la tine stau grămadă și-ti ocupă spațiul și viața – Dă-le drumul! Fă oamenilor nevoiași o bucurie și fă-ți ție 2 bucurii – că ești bun și că ai o locuință mai liberă acum.

 

2. Du gunoiul în fiecare zi și spală vasele imediat după ce masa s-a încheiat

Vasele nespălate unele peste altele într-un colț al casei și gunoiul nedus de 2 zile  nu-ți vor crea confort. Chiar dacă crezi că confortul e să stai puțin la televizor sau pe net și rezolvi puțin mai târziu, află că ăsta nu e confort. E doar o obișnuință nocivă de amânare și complacere.

Ridicâ-te și fă ce ai de făcut, păstrează locul unde locuiești proaspăt și primitor. Vasele nespălate, gunoiul nedus, praful neșters – crează o vibrație negativă și te afectează psihic în cele din urmă. Pastrează-ți casa fresh. Fii fresh.

 

3. Aerisește de mai multe ori pe zi și parfumează-ți casa

Eu stau aproape mereu cu un geam deschis, fie vară, fie iarnă. Este extraordinar de important pentru sănatate, tonusul fizic și mental să stai într-un loc oxigenat, aerisit. Aerisește-ți casa de cât mai multe ori într-o zi. Dacă e iarnă nu te speria de frig, oxigenul e mai important decât o caldură îmbâxită.

Parfumeaza-ți casa de preferat cu uleuri esențiale. Renunță la odorizantele din supermachet realizate doar din compuși chimici. Mergi la plafar, cumpăra-ți niște uleuri esențiale din plante, pune-le într-o candelă de aromoterapie și o să observi diferența. Casa ta va fi parfumată și te vei simți bine în ea. În plus, uleiurile esențiale din plante îți păstrează sănătatea fizică și mentală, ba chiar au rol în vindecarea unor afecțiuni.