Ma simt din ce in ce mai bine la Mondays si cred ca la fel se simt si cei care ajung luni seara, sunt lucruri care se intampla, sunt oameni cu povesti autentice din care ai ce invata si simt ca eu invat mult de fiecare data.

Aseara am vorbit despre cat de greu este sa fii impotriva curentului, sa iesi din tiparele sociale sau din cutumele cu care ai fost crescut si care ti se cer la tot pasul si despre momentul in  care simti ca vrei sa schimbi ceva.

Majoritatea au avut ceva de impartasit, au avut opinii, pareri sau au ascultat.

Ciprian a concluzionat la un moment dat spunand ca 99,99 % dintre oamenii care au avut sau au realizari notabile, care au produs schimbari sau au creat ceva valoros nu au mers cu valul , cu majoritatea ci  au  razbit in sensul invers.

Comparatia a fost cam asa: “e ca si cum ai inota intr-o mare , mai mult sau mai putin poluata, mai dai poate de un pet sau o cisma aruncata, mai vine cate un rechin care sa te tavaleasca, pana la urma poate fi bine si gasesti locul tau, dar daca o iei usurel impotriva curentului poti sa constati ca ajungi in fluviu, care e mai putin poluat si tot asa pana ajungi in apa curata si cristalina de munte, bogat oxigenata unde poti respira si poti inota in voie” .

O alta perspectiva privind majoritatea celor multi care au o directie fixa si care “iti dau in cap” cu orice argument in momentul in care te hotarasti sa faci ceva altfel, a fost aceea ca te descurajeaza  pentru a-si pastra iluzia faptului ca nu se putea mai mult, ca asta e viata, e de rahat si toti suntem in aceeasi oala si ca doar cu noroc si in conditii speciale, poti realiza ceva mai bine.

Eu am spus ca marea problema este educatia pe care o primim de mici in acest sens, modul fixit si panicat in care suntem invatati sa privim lucrurile.

Mi-am amintit aseara de un episod din viata mea care s-a petrecut  in  clasa a 8a . Eram cu cativa adulti care vroiau sa-mi explice cum sta treaba in viata; nu contest de altfel bunele intentii pe care le aveau. La un moment dat unul dintre ei care era mai intelept si chiar persoana publica la nivel satesc (am copilarit la tara) mi-a spus:

“Baiete, fii atent aici, fii atent ca asta este un moment decisiv pentru tine (se apropia admiterea la liceu), ai grija ce faci cu viata ta pentru ca o sa regreti amarnic, gandeste-te bine ce faci si ce drum iti alegi. Cu fiecare etapa, cu fiecare an cu care innaintezi in varsta optiunile tale se reduc, drumurile pe care poti merge raman mai putine si daca fac o alegere gresita gata, s-a terminat” .

Adevarul era ca nu stiam la ce liceu sa dau, dar pentru un copil de 14 ani asta a fost panica totala iar rezultatul nu a fost decat o agitatare si nelinistire a mea cand de fapt aveam nevoie de liniste si incurajare.

Si asa am m-am hotarat sa dau la veterinara, ca “e de viitor”, iar dupa liceul de veterinara dandu-mi seama ca nu mi se potriveste am dat la drept si m-am angajat la un supermarchet , apoi fotograf timp de 4 ani, apoi agent imobiliar si acum ascult oamenii. Plus altele printre timp.

Si ma uit in urma si vad cum, trecand prin fiecare etapa optiunile mi s-au multiplicat si cum a trebuit sa o iau pe alte drumuri ca sa dau de cele care duc spre inima mea si cum facand lucruri, experimentand, traind si ascultandu-ma am luat decizii pe care nu le regret.

Si simt ca acum am 1000 de optiuni si drumuri daca imi pun problema astfel si probabil maine voi avea 1001 asa ca sunt bucuros .

Suntem invatati cultura panicii, a gasirii solutiei imediate ca alfel….Altfel ce ? Altfel nimic.  O perspectiva ce mi se pare interesanta  este sa privim problema din mai multe parti, sa ne dam seama de natura ei adevarata, sa vedem daca este pusa bine.

Cam asta am povestit aseara si am dat si un exemplu :

Enstein a fost la un moment dat intrebat ce ar faca daca ar sti ca o cometa urmeaza sa loveasca Pamantul si sa il distruga intr-o ora.  A raspuns ca ar petrece 55 de minute cum sa formuleze problema si sa o priveasca din mai multe unghiuri si 5 minute sa gaseasca o solutie.

Despre schimbare si cum simti ca schimbarea trebuie sa aiba loc in viata ta ne-a povestit Paul  cum a plecat din clasa a 10 a la un liceu in SUA, determinat fiind de profesorul care ii dadea numai note mici ca sa-l atraga la pregatire chiar de el studia indeajuns.

Dan ne-a spus cum si-a vandut casa din orasul natal (pentru a nu-si lasa nici o alternativa)  ca sa inceapa o viata noua la Bucuresti, cum a venit singur si a luat-o de la zero si cum a fost posibil sa reuseasca cand toti cei care il inconjurau incercau sa-l demotiveze si-ii sustineau contrariul.

Plus multe alte treburi interesante s-au discutat aseara la Monday dar concluzia mea a fost ca Se poate ! Orice ! Ca e ok si ca totul poate fi ok !

Multumesc tuturor celor care au fost  la ceai si vorba si mai am  o intrebare pe care am formulat-o si aseara,  la care mi-as dori sa vad noi sensuri,  intelesuri,  sau pareri ale voastre:

Care credeti ca este explicatia faptului ca in momentul in care mi-am luat motocicleta si am inceput sa merg inlocuind masina foarte multi au tinut sa-mi aminteasca ca motociclistii sunt numiti donatori de organe ?

Adi Soare ne  propune  2 zile de workshopuri organizate intr-o locatie superba la munte, in care poti obtine cateva lucruri interesante cum ar fi :

- vei invata cum functioneaza creierul uman cand esti pus in fata unor decizii importante

- vei invata in 2 sedinte, prin exercitii practice cum sa te hotarasti repede

- vei castiga incredere in tine

- vei fi echipat cu o formula care te va ajuta sa treci rapid peste orice esec

- vei reusi sa faci din esecurile tale niste trepte catre succes

- vei cunoaste si iti vei face prieteni noi

- te vei relaxa intr-un cadru natural, departe de oras si de agitatie

Cu un click pe paragraful de mai sus afli toate detaliile evenimentului .

Mai jos e continutul ce apare si pe siteul proiectului

Cum traiesc aici si acum , o foarte buna intrebare si ca orice intrebare de cele mai multe ori ascunde cel putin jumatate din raspuns !

As pleca de la ‘traiesc aici si acum’ si aproape ca am raspuns , cum o fac eu , mai putin conteaza . In perceptia mea viata are un singur scop si anume sa fie traita. Insa de multe ori ne lasam pacaliti si ne concentram foarte mult pe continut , cum , in ce fel, cat de mult sau de putin, ne lasam prada detaliilor si tot din cauza lor ajungem sa fim nefericiti, sa regretam sau sa ne culpabilizam in anumite conjuncturi !

De foarte multe ori cadem in capcana regulilor setate de altii, ajungem sa avem asteptari, dorinte, nevoi de un anume fel doar pentru a rezona cu cei din jurul nostru sau concentrandu-ne pe un scop anume facem totul pentru a-l atinge uitand astfel sa ne bucuram de calatorie, practic sa traim. Traind aici si acum nu facem altceva decat sa ne folosim viata la ce ne-a fost data.

Alta capcana in care am cazut uneori a fost tendinta de a imparti viata in categorii : personala, profesionala, familiala sau alte astfel de subdiviziuni. Si astfel ajungem sa acordam mai multa importanta unor zone din viata noastra decat altora , clasificand , punand in balanta, contorizand si sacrificand anumite parti in favoarea altora.

Dar oare nu tot clipele , minutele si orele sau zilele noastre sunt cele petrecute la job, sau acasa, sau in concediu ?

E mai important jobul, e mai importanta viata personala, e mai putin sau mai mult important timpul cu oamenii dragi ?

E corect sa investim viata in proiecte care nu ne bucura in fiecare secunda, mai ales cand timpul e atat de scurt si sunt atat de multe lucruri frumoase care ne-ar bucura in fiecare secunda ?

Da, e atat de simplu sa faci ceea ce-ti place si totusi atat de complicat !

Nu-i asa ca lucrurile simple sunt printre cele mai dificile si complexe de realizat?

Si e destul de greu sa traiesti simplu aici si acum ?

Cum o faci ? Cui ii pasa ? Doar fa-o !!

Da,

Asa am invatat la scoala in una din clasele primare  si am fost foarte nedumerit, bineinteles cerand lamuriri suplimentare. Pentru mine lucrurile stateau altfel pe vremea aceea, soarele era soare, stelele erau multe , mici si le vedeam noaptea  si luna la fel .

“Da, este o stea copii, numai ca este mai aproape de noi  de aceea o vedem mai mare “  si pe langa aceasta explicatie ni s-a mai spus ca ce vedem noi noaptea pe cer e doar o galaxie care are miliarde de stele si in univers exista miliarde de alte galaxii .

Si ca noi suntem pe pamant, care este o planeta si impreuna cu altele se invarte in jurul soarelui, care este o stea .

Mi s-a parut interesant si fabulos , insa impactul imediat asupra mea a fost mai mare si mai mult decat atat. Am recapitulat in mintea mea de copil ceea ce am scris acum, mai sus si m-am simtit nesigur, m-am intristat foarte tare si parca toata stabilitatea pe care o simteam pana atunci s-a naruit.

Stiam ca noi suntem pe pamant, exista soare si stele, mama si tata, fratele, copaci, catei , scoala, si altele, stiam ce sunt si stiam cine sunt . Dar acum … miliarde  de stele, deci ar putea exista miliarde de “pamanturi” , deci cine suntem noi, cine sau ce sunt eu ?

Episodul asta l-am uitat pentru mult timp, timp in care am trecut prin diverse provocari, probleme, frici, bucurii, realizari sau stres, insa mi l-am amintit de curand .

Si m-am gandit din nou putin, iar daca in copilarie ce a urmat a fost o unda de tristete sau indoiala, acum zambesc, ma intreb si va intreb :

Ai probleme, nu stii ce se va intampla cu jobul tau, te-ai certat cu sotia la cutite ca nu a spalat vasele, esti tare suparat ca ai ratat un deadline, ai facut o mare greseala de curand … cine esti tu , sau ce esti tu ca sa-ti permiti o zi de suparare ?

Daca soarele e o stea , cine sau ce esti tu sa nu te bucuri azi de viata ?

Cine sau ce suntem noi si ce e greseala  ?

Cine sau ce  suntem noi si ce sunt problemele ?

Cine sau ce suntem sa fim tristi cand ploua sau sa nu zambim mereu ?

Cine sau ce suntem noi ca sa ne fie frica de sef, de cutremur sau de esec ?

Cine sau ce suntem noi , ca sa nu facem tot ce ne dorim si ce ne  face fericiti in fiecare zi ?

Cine sau ce ?

Superb a fost turul insulei cu motocicleta, a fost o experienta prin care am putut simti savoarea vietii de acolo, am trecut prin sate, prin dealuri, munti, printre randuri vie, am admirat de pe un varf de munte intinderea de apa presarata de insule , porturile cu palmieri sau insula privata a familiei Onassis .

Am vizitat si un muzeu folcloric intr-un sat , am mers pe stradute inguste unde trebuie sa te feresti de florile  ce atarna de la balcoane  pentru a inainta .

Dar ce m-a incantat cel mai mult asa cum am precizat si mai sus au fost oamenii si bucuria lor de a trai . Oameni care se pot bucura de o zi insorita sau de un scuter mai bun , de un turist venit in vizita sau de un apus de soare si asta e viata lor .

Episodul cel mai interesant a fost cand , dupa un accident din cauza un stari nu foarte bune am ajuns la o terasa, iar propiretarii acesteia vazandu-mi piciorul sangerand, fara sa ma intrebe nimic  au venit langa mine, mi-au curatat rana cu apa oxigenata, au dezinfectat si m-au pansat. Dupa care mi-au urat drum bun in limba lor .

Sau medicul CABINETULUI PARTICULAR  care m-a consultat, m-a pansat si mi-a facut un vaccin totul fara a-mi lua vreun ban.

Dupa astfel de experiente  nu-ti trece prin cap decat sa cumperi o barca mai mare si sa ramai pe insula,  sa cari turisti cu ea pentru a trai si tu pe acolo , pentru  a te bucura de mare, de un peste fript, un apus sau un scuter mai meserias.

Ar fi muulte , multe de spus, multe de povestit, multe idei de aplicat dar pentru o minima idee si cu fotografiile de mai jos  cred ca e de ajuns.

Restul la o bere , astept invitatii

Este vorba despre  “Idiotul dezvoltat personal” si nu m-am putut abtine sa nu scriu putin, putin despre acest fenomen . Cred ca multi dintre voi il cunoasteti , il intalnim peste tot , este nelipsit de la trainingurile, seminariile si  workshopurile gratuite chiar si la conferinte cu precadere cele in zona de on-line .

Il recunosti usor dupa lejeritatea cu care intra in discutii combinate despre NLP , SOCIAL MEDIA, INTERNET, ORICINE POATE FI ORICE, VOM FI TOTI MILIONARI (probabil din internet ), LAMBORGHINI E MAI TARE CA FERARRI , ETC .

De asemenea cunoaste in detaliu vietile miliardarilor lumii de la Bill Gates incoace si intentioneaza sa isi faca un mic birou intr-un garaj pt ca “de acolo au inceput toti” .

Toate acestea si alte cunostinte despre tot  le stapaneste fantastic de bine,  fara sa fi facut ceva concret in ultimii 20 de ani, fara experienta , fara … doar cateva carti citite (CUM SA FII NR 1 , NLP PENTRU INVINGATORI,  FII LIDER NU RATAT,  CUM SA FII MILIONAR MUNCIND 2 ORE PE ZI ) si mult , mult browsing .

E foarte interesat de noi prieteni si conversatii tari , are multe idei geniale, dar si cateva calitati de necontestat :  e fericit si optimist ceea ce e bine pentru conservarea speciei.

Conversatii placute

Ma schimb sau accept … o intrebare care ma duce inevitabil cu gandul la alta si anume Ce ??  sau in ce sens ? ma schimb sau accept este o intrebare care poate produce efecte doar intr-un anumit context, in fata unei situatii care poate duce catre o schimbare .

In complexitatea si multitudinea situatiilor de viata suntem pusi adesea in fata unor alegeri pe care trebuie sa le facem pt a merge mai departe . Nu  exista retete sau solutii fixe pentru  rezolvarea unor situatii,  nu sunt retete care sa ne spuna daca uneori trebuie sa schimbam ceva sau de asemenea sa acceptam .

Alegerile pe care trebuie sa le facem privind schimbarea sau acceptarea unei situatii ne sunt dictate de niste indicatori pe care trebuie sa-i ascultam, indicatori care tin doar de propria noastra persoana si  de ceea ce dorim cu adevarat , ceea ce ne face pe noi fericiti sau ne motiveaza, ori in care credem .
Fiecare context este diferit , orice alegere este buna atata timp cat suntem ok si ne simtim bine cu ea . Este pacat sa urmam unele trenduri sau cutume sa ne raportam la altii si la situatiile lor in incercarea de  a gasi raspunsuri pentru noi cand raspunsul se afla exact acolo unde este si intrebarea.

Adesea cele mai complicate lucruri au o rezolvare extrem de simpla daca privim catre ceea ce dorim si ceea ce simtim cu adevarat. In principiu, cea mai buna decizie privind o schimbare a noastra, sau acceptare a unei situatii o vom putea lua atunci cand vom fi liberi si vom sti cu adevarat ce e important pentru noi si ce ne face fericiti  ☺ !

Schimbare sau acceptare ? Cui ii pasa?  Important e sa fim bucurosi cu decizia noastra !

Citat:

“Important este sa ai puterea de a schimba lucrurile care pot fi schimbate, sa ai puterea de a accepta lucrurile ce nu pot fi schimbate si cel mai important sa poti face diferenta intre cele doua categorii.”

Si asa investim 90% din timpul nostru (sau chiar mai mult)  + eforturi considerabile pentru a ne bucura de 10 % din viata (sau chiar mai putin) si din pacate de multe ori ajungem in starea de a nu ne mai putea bucura de nimic datorita stresului, oboselii, sistemului care ne-a prins si ne-a robotizat. O afacere in care investesti 90  si scoti 10  o consider grozav de proasta. E clara treaba, multi  traim  pe pierdere.

Am fost invatati de mici ca intai trebuie sa muncim, sau sa invatam si apoi joaca, apoi beneficiile. Dar daca inversam putin treburile si ne hotaram sa facem ce ne place, sa transformam pasiunea noastra in job sau in business ? Proportiile s-ar schimba simtitor si traim mai mult .

Nu cred ca are rost sa separam viata personala de cea profesionala . Viata e doar una si are un singur scop : sa fie traita . Si la job si acasa .

Nu sunt oare tot secundele, minutele sau orele noastre si cele petrecute la munca si cele petrecute acasa sau in parc, in  interes de serviciu sau in concediu?

Viata noastra nu merita sa contina doar 7 ani in cel mai bun caz.  Deloc.

Nu este prea tarziu sa schimbam ceva  la 20 , 35, 67 de ani sau chiar 100 , niciodata nu e prea tarziu sa facem ceea ce ne place.

Daca ne gandim ca deja avem studii pentru un domeniu ce nu-l agreem in mod deosebit este extraordinar, am avut prin asta sansa de a realiza ce dorim cu adevarat, am mai primit o confirmare. Oricand putem invata, oricand putem actiona.

Nu e usor dar e necesar sa ne desprindem de cutumele comuniste care ne-au orientat profesional dupa ceea “ce merge”.

Hai sa traim !

Este incredibil cum noi majoritatea suntem loiali anumitor aspecte, cu precadere cele profesionale si ignoram de cele mai multe ori lucrurile pe care  le iubim , care ne dau puterea de a merge inainte, care ne incarca cu energie si astfel pierdem echilibrul.

Le proiectam undeva in viitor, cand toate aspectele materiale, profesionale , de cariera vor fi rezolvate si uitam de fapt care este principalul scop al vietii si anume acela de a fi traita.

Cum ?  Cum te simti bine , cum este ok pentru tine, tu stii , eu stiu , raspunsul exista demult si avem nevoie doar de un pic de indrazneala sa-l scoatem la iveala sau sa-l acceptam.

Se poate incepe cu o plimbare intr-un parc, poate chiar o plimbare cu barca prin Cismigiu cu opriri dese sub salciile pletoase de la mal, singura conditie sa fie seara si Mai  .

Asa se poate descoperi ca Bucurestiul nu e doar un oras mare si rau, ca sunt si locuri frumoase, ca sunt si oameni buni si ca daca te concentrezi asupra acestor lucruri cu siguranta vei ajunge la ele.

Asa iti dai seama ca nu e nevoie ca cifra ta de afaceri sa depaseasa un milion, ca nu trebuie sa termini studiile cu 10  si nu ai nevoie de aprobarea nimanui pentru a fi fericit .

Poti fi doar tu si este de ajuns .

Cine merge la o plimbare ?