Am auzit cu totii asta de multe ori la scoala si uneori (cam des ce-i drept) inca ne mai bantuie, ba chiar poate fi considerata expresia de baza si modul de cladire a  unei societati.

Da, suntem o natie de comentatori, dar nu e de neinteles , asta e sistemul in care am fost educati asa ni s-a intiparit, e paradigma noastra si o respectam.  Daca asta am invatat, asta am mostenit nu ne gasim puterea sa rupem ceva ci doar ne conformam in a transmite mai departe.

De multe ori m-am intrebat, ce-i drept mai mult  in ultimul timp, de ce se punea atat de mult accentul in scoala la Limba Romana pe “comentarii”. Mi s-a cerut de infinit mai multe ori sa fac un comentariu la ora de limba romana decat sa compun ceva.

Am fost invatat de cate feluri sunt rimele si sa le identificam in poezii si nu cum as putea scrie eu o poezie.

Am fost invatati si am invatat, constient sau inconstient ca e mai important sa comentam decat sa compunem.

Am fost scos la tabla si intrebat:

“Gavriliuu ce-a vrut sa spuna poetul ” ?

Am fost scos la tabla si s-a asteptat de la mine raspunsul din manual, ca si cum scriitorul intr-o seara cetoasa de iarna , acum 120 de ani, la lumina unui opait cu o ulcica de vin fiert pe plita si cu o pana in mana a vrut sa spuna , sau s-a gandit la un singur lucru si acel lucru era stiut la fix de catre compilatorii manualului de clasa a 7 a.

Tin minte cum copii, colegi de-ai mei invatau pe de rost comentariile operelor aflate in programa pentru admiterea la liceu. Comentarii pe multe pagini dictate. “Asa e programa” .

De mici am fost invavati sa fim comentatori . Comentam, comentam, comentam. Si atunci de ce ne miram uneori ca doar asta facem ? Si de atunci comentam la cafea, la intalniri, la networking, la televizor, in presa, pe twitter, la job, in masina, la telefon, peste tot. Si atat.

Ce credeti despre aceste lucruri ?

Insa intrebarea care ma framanta cu adevarat, chiar daca cu siguranta vom lua nota mai mica decat daca comentam (asa e programa ):

Compunem si noi ceva ? Astazi, maine, zilele astea, de acum inainte ?

Primesc din ce in ce mai des aceasta intrebare, de aceea am hotarat sa pun pe blog acest filmulet sugestiv, care creioneaza intr-un mod dragut o idee despre ce poate coachingul sa fie.

Probabil ca pe parcrs il voi mai posta, ritmul in care primesc  intrebari despre coaching fiind in crestere.

Pentru mine, coachingul a inceput si va fi din ce in ce mai mult un mod de viata.