Interviu cu un client. Daniel Tudor

 

Putere

 

1. Ce credeai despre coaching inainte sa lucram impreuna si ce crezi despre coaching acum?

Credeam ca este o intalnire in care coach-ul vorbeste din experienta lui, iti da sfaturi si sta langa tine pe parcursul cresterii tale s.a.m.d. Dupa doi ani, am inteles ca este vorba de altceva. Coaching-ul te aduce mai aproape de sufletul tau si ajungi sa fii mai sincer cu tine si sa actionezi in consecinta. Adica sa faci ce simti sa faci.

2. Cum te-a ajutat concret coaching-ul in viata personala? Ce realizari personale a generat coachingul in viata ta?

In viata personala, am inceput sa fiu mai sincer cu mine si cu persoana de langa mine. Am inteles ca fiecare are viata lui si obiectivele lui si, daca ele sunt complementare cu cele ale partenerului, atunci relatia devine mai frumoasa. Am inceput sa imi urmez pasiunile, cum ar fi sa dansez sau sa scriu. Scrisul incepe usor usor sa devina o ocupatie, iar cand o fac cu pasiune, am mari sanse sa iasa ceva maret.

3. Cum te-a ajutat concret coaching-ul in viata profesionala? Ce realizari personale a generat coachingul in business-ul tau?

Am inceput sa practic coaching si sa incurajez practicarea lui in cat mai multe medii. Am aplicat coachingul ca instrument de management in propria companie. Relatia cu colegii a devenit mai autentica. Fiecare are obiective pe care lucram pentru a le atinge. Compania The Concept a devenit mai autentica si face chestii mai cool, din suflet. Este mai bine organizata, cu proceduri clare, cu partea legala si contabila in perfecta ordine. Si are obiective financiare indraznete.

4. Care sunt motivele pentru care ai ales sa faci coaching cu mine?

Pur si simplu asta am simtit la momentul respectiv.

5. Cui simti ca i-ar fi de folos coaching-ul si de ce?

Oricui vrea sa creasca, sa faca lucruri marete, sa isi cultive pasiunile, sa obtina rezultate concrete.

6. Ce este coaching-ul din punctul tau de vedere? Care este esenta coaching-ului?

Coaching-ul te pune la treaba pentru a-ti atinge obiectivele. Daca ele vin din inima, atunci calatoria inspre atingerea lor devine mai rapida si mai frumoasa.

7. Care este cea mai importanta constientizare/realizare concreta pe care ai avut-o prin coaching?

Sa imi urmez intuitia!

8. Care sunt motivele pentru care ai sfatui pe cineva sa faca coaching cu mine si nu cu alt coach?

Lucrez cu tine pentru ca simt ca am in mine o putere, o energie imensa, pe care, accesand-o, pot ajunge sa fac lucruri din suflet cu impact mare. Iar tu ai vazut aceasta energie.

Ce spune Amalia despre mine si colaborarea noastra

 

coaching cu alex gavriliu

Amalia este antreprenoare si o profesionista aflata in topul celor mai buni din domeniul ei, cu succes profesional si financiar la care multi aspira. 

“La inceputul primei mele sedinte de coaching stresul meu cel mai mare era confidentialitatea, incercam eu sa ma asigur ca ceea ce vorbim sa nu iasa din incaperea aia si eram maxim de tensionata sa nu spun prea mult. Am sfarsit prin a spune TOTUL, fara sa mi se ceara … au iesit povesti frumoase, durere, regrete, semne de intrebare dar si multe cereri de ajutor, toate … ca sa inteleg. Sa inteleg la scurt timp ca solutia tuturor problemelor, a grijlor mele nu avea cum sa vina invatand, ca la scoala.

Coaching-ul te ajuta sa iesi din tehnicalitati, sa intelegi ca toate piedicile vietii sunt de fapt lectii si ca la final tot de tine depinde daca iti alegi cotidianitatea de pana atunci sau te alegi pe TINE, pe tine mai bun, mai prezent si mai increzator in semnele Universului.

Asa am pornit cu abordarea in sedintele de coaching a foarte multor segmente care reprezinta viata: familie, prieteni, hobby, business, etc. Dupa ce le-am parcurs pe toate am inteles ca am atins un punct de autocunoastere care mi-a reprioritizat tot ce gandeam, actiunile si planurile de viitor.

Am invatat prin coaching sa nu mai fiu o visatoare cu doar jumatate de norma; sa nu ma mai prefac ca sunt sclava unui sistem pe care singura mi l-am creat … am fost destul spectatoarea propriei existente; am inteles ca ce am reprezinta alegerile pe care le-am facut.

Am invatat ca sunt responsabila de ceea ce spun nu de ceea ce inteleg altii, astfel ca dupa multi ani acceptarea mea incepe sa prinda forma. Abia dupa ce m-am iertat am vazut si simtit ce inseamna sa traiesti cu adevarat.

@Alex ‘’Ca in fiecare luna revista Biz ajunge pe biroul meu, la pagina 18 un anunt care suna cam asa: Public Speech by Alex Gavriliu – ACT 1/Parinti vs Copii Adulti. Vineri seara, GB / JWM, pasesc intr-o sala cu peste 200 de oameni, Alex este pe podium capturat in propiul speech si valul de intrebari, marturisiri si concluzii. Felul in care Alex reuseste sa trasmita oamenilor dorinta ascunsa a acestora de a se exterioriza si a cauta ajutor este fantastica si ma uit atat de fericita cum in jurul meu oamenii sunt cu zambetul pe buze, se simt intelesi, integrati si cu proiectia unui viitor luminos….” Abia astept sa simt fiorul ‘deja-vu’ – ului ….”

Amalia

Nu stiu ce titlu sa pun la articolul asta. E despre relatii, control, fericire si nefericire.

 

Mai usor de acceptat e nefericirea

 

Intotdeauna mi-a placut sa fiu in preajma strainilor, oameni pe care nu ii cunosc. Odata (in 2009) mi-am facut ziua numai cu straini. Eram intr-un context, inconjurat de 20-30 de oameni pe care nu ii cunosteam (in afara de unul) si i-am invitat pe toti la baut.

Imi place sa stau cu oameni pe care nu-i cunosc deloc la fel de mult cum imi place sa stau cu prietenii cei mai buni. Mi-a trecut asta prin cap aseara. Si apoi m-am intrebat “- De ce oare?”

Raspunsul a venit rapid. Pentru ca oamenii pe care nu ii cunosti, la fel ca si prietenii, sunt deschisi. Nu judeca. Si nici tu pe ei. Nu au asteptari. Si nici tu de la ei.

Prietenii cei mai buni au trecut dincolo de judecati, te accepta asa cum esti. Si tu pe ei la fel. Cu strainii sta treaba aproape in acelasi mod. Daca prietenii cei mai buni au trecut dincolo de judecati si asteptari, strainii nu au ajuns inca pana la faza in care sa aiba asteptari. In plus exista curiozitatea descoperirii, ceea ce face viata sa fie viata si nu rutina plafonata.

Cu strainii relationezi. Nu esti inca “in relatii”. Relationezi. Adica ai schimburi spontane pe ceea ce simti (nu pe ce ar trebui), te lasi ghidat de energia momentului. De asta sunt frumoase, foarte frumoase, relatiile de cuplu la inceput. Pentru ca nu sunt inca relatii. E doar schimb spontan.

Apoi usor, usor apar asteptarile, contrăcțelele, intelegerile. “-Daca e sambata stii ca trebuie sa mergem la mama”. Si atunci, libera expresie e pa. Se ruleaza 99% pe rutine, pe ce trebuie, pe mici contrăcțele sau clauze “-In situatia x se cade sa faci y”. Uneori doar sexul mai tine treaba calduta pentru ca in sex lucrurile sunt mai naturale. Dar asta pana la un punct “-Stii doar ca imi place numai asa”.

De aceea o relatie fericita nu poate exista. Pentru ca o relatie e in mare parte un contract complex cu sute sau mii de clauze nescrise. Contract fericit nu poate exista. Fericirea poate veni doar din viata libera, in timp ce simti si faci ce simti. Si te armonizezi cu celalalt pe adevarul fiecaruia dintre voi. Adica o relationare a sufletelor nu a mastilor.

Dar asta presupune lipsa de control. Iar lipsa de control e greu de acceptat. Mai usor de acceptat e nefericirea.

Cum sa comunici si sa lucrezi cu oameni dificili

Este usor sa fugi de oamenii cu care nu te intelegi. Dar ce te faci atunci cand viata iti da oameni dificili in posturi cheie – parinti, frati, cumnatii, copii, sefi, angajati? Eu simt ca nu putem fugi de toti si ca nu ne putem ascunde cu adevarat. Singura cale este sa infruntam si sa intelegem ce ne deranjeaza.

Mai simt ca Dumnezeu ne-a dat astfel de oameni in jur tocmai ca sa invatam ceva, ca sa intelegem ca un om este poate mai mult decat zice sau decat face.

O alta constatare este ca asa cum altii sunt dificili pentru noi si noi suntem dificili pentru altii. Asadar, e cam greu de spus cu exactitate cine e dificil si cine nu e dificil.

In acest clip eu si Ciprian vorbim despre o abordare diferita prin care sa comunicam si sa colaboram cu oameni pe care ii consideram dificili.

Leadership. Mituri si Realitati. Discurs Ploiesti 12.12.2015

Saptamana trecuta, pe 12 decembrie, trebuia sa fiu la Ploiesti, la un eveniment, sa tin un discurs despre Leadership. Insa cu o zi inainte a murit mama mea. Asa ca sambata eram deja la Garoafa (langa Focsani) locul unde am copilarit si unde se afla casa parintilor mei.

Dar am simtit ca trebuie sa fac ceva in legatura cu Ploiestiul. Asa ca m-am dus in gradina pe malul raului Putna si am tinut un discurs in fata telefonului. Am facut un clip video cu ce simt eu despre leader-i, leadership si alte chestiuni legate de acest subiect.

Apoi am trimis clipul lui Iulian, iar Iulian l-a pus pe un proiector in sala. Mi-a spus mai tarziu ca a fost apreciat si cei prezenti au rezonat cu ce am spus eu.

Primul lucru pe care l-am spus si il simt despre leaderi este ca un leader adevarat nu incearca sa fie leader. Un lider adevarat are un singur follower principal, iar restul sunt bonus. Un leader nu se apreciaza prin numarul celor care il urmeaza ci prin cat este de aliniat propriilor convingeri, sufletului lui. Oamenii sunt atrasi de autenticitate, suntem atrasi de cei care fac ce le spune inima.

Tot in acest clip, printre altele, povestesc si cum am descoperit intamplator un exercitiu prin care iti poti dezvolta intuitia, prin care poti sa iti asculti sufletul, prin care sa simti ce e bine sa faci si in ce directie sa o iei.

Sper sa va fie de folos

Despre adevarata prietenie, relatii adevarate si autenticitate. Partea 1

Prieteniile adevarate nu au nevoie de complezente. Prietenii adevarati nu se se supara daca nu poti sa ii ajuti de fiecare data cand au nevoie de tine. Relatiile adevarate nu se intretin cu bombonele si ciocolatele, ci se traiesc. Cine are nevoie de un buchet de 99 de trandafiri ca sa simta bine cu tine, nu se simte bine cu tine. 

Multi spun ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie, liceu sau facultate. Asa e. Dar stiti de ce? E foarte simplu. Pentru ca in copilarie, liceu sau facultate, nu purtam masti si nu ne chinuiam sa intretinem relatii pentru ca nu se stie cand avem nevoie de cutare sau cutare.

In copilarie te duci si te joci cu Adinuta pentru ca te simti bine cu ea. Mergi la pescuit cu Costelus pentru ca aveti aceeasi pasiune si va simtiti bine impreuna. Sunteti reali. Va aratati vulnerabilitatile, suferintele, bubele, bucuriile. Sunteti adevarati. La liceu la fel, poate si la facultate. De aceea rezista prieteniile din copilarie toata viata. Pentru ca sunt construite pe adevar, pe afinitati, pe chimie, pe bucurie. Nu pe oportunitati, networking, bun simt, imagine falsa.

“- Nu mai sunt oamenii care erau odata. Prieteni ca ai mei din liceu, nu se mai gasesc”. Fals. Oameni buni sunt peste tot. Mastile sunt rele. Priveste prin masca, priveste dincolo de scut si o sa gasesti suflete nobile la orice pas. Masca e pervertita, omul e bun. Da-ti masca jos si o sa vezi ca si-o vor da multi pe langa tine. Si o sa traiesti niste noi prietenii de o sa zici ca alea din copilarie erau apa de ploaie. 

Despre asta e video-ul de mai jos. Impreuna cu Serban, vorbesc despre modul in care vad eu acum prietenia, relatiile adevarate si cat de usor si fara efort se pot intretine si construi astfel de conexiuni intre oameni. Acum Partea 1. Urmeaza si partea a doua cu cateva perspective diferite.

De ce imi place sa merg cu trenul

Trenul

Pentru ca e relaxant si pot face o gramada de lucruri. Saptamana trecuta am mers la Cluj cu trenul. Acum doua zile m-am intors la Bucuresti cu trenul. Durata calatoriei cu CFR Bucuresti – Cluj – 10 ore. Horror nu? 

Pentru mine nu. Imediat cum am urcat in tren am gasit un compartiment gol, am intins picioarele pe policioara din fata mea, m-am lasat pe spate si am facut o sesiune de coaching foarte reusita. Apoi am mers la vagonul restaurant, unde doamna Simona mi-a facut un excelent sanviș cu cascaval.

Apoi, inspirat de sesiunea de coaching, am scris un articol – De ce este important sa faci ceea ce simti. Mereu – puteti sa dati click ca sa il cititi. Dupa ce am publicat articolul m-am relaxat putin, am mancat doua banane, am baut putina apa si m-am uitat pe geam. Cred ca printre timp am mai vorbit la telefon, am mai postat ceva pe facebook si am vorbit pe chat. 

M-am uitat si la un film de aproape doua ore – Groundhound Day – foarte frumos filmul.

Dupa film, am editat mai multe fotografii pe care le-am facut pensiunea unui prieten din Durau – Pensiunea Ciucanel – pe care trebuia sa le rezolv de mult si de care uitasem. Apoi putin Facebook, am mai gustat niste ceva de mancare, am mai schimbat o vorba cu unul/altul. 

Apoi mi-am facut ordine in laptop, am raspuns la niste emailuri si mai pe seara m-am apucat de telefon. Am sters vreo 250 de filmulete care nu mai aveau ce sa caute acolo si peste 800 de fotografii. Pe seara am editat un clip si gata. Am ajuns in Cluj. 

Daca mergeam cu masina probabil ca ajungeam si mai obosit si mai stresat si nici nu faceam ceea ce am facut in tren. In aceasta perioada a vietii iubesc trenul. 

La intoarcere insa, acum doua zile, de la Cluj spre Bucuresti a fost cu totul si cu totul alta mancare de peste pentru ca mi-am inchiriat doar pentru mine si am calatorit cu un tren privat.

Pentru ca doresc sa va inspir, sa va motivez si sa va arat ca se poate, am realizat si un clip cu imagini si experienta mea din tren. Il puteti viziona mai jos.

Cautam

Cautam in siguranta, siguranta, vrem siguranta, dar nu intelegem ca siguranta este doar un cuvant. Aaa, si mai este o chestie din aia mica care se pune acolo sus la contor, stii, care sare – pac – a sarit siguranta. Nu putem sa gasim nimic in siguranta. Ceea ce putem gasi este doar in evolutie, in transformare, in miscare, adica chiar in VIATA insasi.

Cautam in bani, cand defapt starea de bine o gasim atunci cand facem ceea ce ne place si in modul in care ne place. Starea de bine nu vine din averi sau din cine stie ce acumulari materiale pe care le dobandim noi in 10 ani, timp in care suportam frecusuri din partea sefilor, furnizorilor sau chiar angajatilor.

Cautam in mancare si in bautura. In fleici, in friptane, in maioneze, in prajeli si in spritzuri. Cand defapt starea de bine vine dintr-o alimentatie sanatoasa, din sport, din conditie fizica si dintr-o stare de sanatate buna.

Cautam si iar cautam in relatii de iubire, in relatii de cuplu, cautam in sex. Cand defapt, starea de bine vine din linistea noastra interioara, din autenticitate si din libertatea de a fi noi insinie.

Cautam profitul in manipulare, in marketing mincinos, in prostirea clientiilor, in negocierea la sange a furnizorilor mai slabi –  stii, “sa-i facem pe altii”. De fapt, profitul vine singur, atunci cand dam valoare, cand facem ce ne place (vedeti aliniatul 2). Cand iti place ce faci si faci bine nu ai cum sa nu oferi valoare iar profitul vine singur si vine bine..

Cautam in lucruri. Sa avem, sa avem, sa avem. A aparut ultimul model, vreau aia, vreau cealalta. Insa nu ne dam seama ca atunci cand stam la povesti cu prietenii cei mai buni, cand facem ceea ce ne place cu adevarat si cand ne urmam pasiunile nu mai conteaza ce ceas avem la mana  (daca e de 200 de lei sau de 200.000 de euro), nu mai conteaza daca adidasii  din picioare sunt modelul de anul trecut sau nu.

Cautam in faima, in aprecierea celorlalti, in bogatie. Dar ne scapa un lucru, cel mai important lucru si anume ca oamenii care au ajuns cei mai faimosi, extraordinari de apreciati si de respectati, sunt cei pe care i-a durut in… cot de parerea celorlalti. Sunt cei care au facut exact cum au simtit si au facut ceea ce au simtit. Sunt cei care si-au descoperit ei singuri calea si au urmat-o.

Uneori cautam in asa zisa frumusete, stii, sau perfectiunea fetei (in buze ingrosate artificial). Fara sa ne dam seama ca ceea ce conteaza cu adevarat si ceea ce aduce starea de bine si bucuria vietii este chimia care se leaga intre doua persoane si perfectiunea unei conexiuni intre doua finte umane si nu perfectiunea fetei sau perfectiunea buzelor.

Cautam peste tot. La stanga, la dreapta, in fata si in spate, deasupra si dedesubt. Cautam si mai pe aproape si mai departe si tot gasim, tot gasim. Iluzii.

De ce este important sa faci ceea ce simti. Mereu

Simti important

Daca nu ai mai face ce trebuie, ai putea sa faci ceea ce vrei. Daca nu ai mai face ce vrei, ai putea sa faci ceea ce iti place. Daca nu ai mai face ce iti place, ai putea sa faci ceea ce simti.

Ceea ce simti este peste ce vrei, peste ce iti place si chiar peste ce trebuie. Ceea ce simti este dincolo de placut sau neplacut, este dincolo de bine sau rau, dincolo de confortabil sau inconfortabil. Ceea ce simti sa faci este ceea ce simti sa faci. Este adevarul pur. 

Afara ploua, este foarte frig si bate un vant groaznic. In casa este confortabil, tocmai ti-ai pus un ceai la facut si te gandesti sa dai drumul la un film. Deodata vezi pe fereastra pe vecinul de la doi care se chinuie sa care din portbagaj niste bagaje, vantul ii inchide usa si este ud. Simti sa iti pui ceva pe tine si sa mergi sa il ajuti.

Iti urmezi impulsul, cobori, cari bagaje cu vecinul prin ploaie si te simti bine. Sau nu faci ce simti, faci ce este mai placut (ramai in casa) si totusi nu poti sa te bucuri de film sau ceai – simti ca jos in ploaie era acum locul tau. O voce din mintea ta iti spune “Lasa ca e mai bine asa, se descurca si fara tine”. Dar Tu stii ca vocea bate campii. 

Paradoxal ne simtim bine atunci cand facem ce simtim sa facem si nu ce este mai usor, mai confortabil, mai placut, mai necesar, mai firesc. De aceea vedem oameni facand cu bucurie niste munci care pentru noi ar fi o corvoada. De aceea alegem uneori ce e mai usor si ce e mai placut si totusi ne simtim ca dracu in mijlocul confortului. 

Daca renunti la a face ce iti place, ce trebuie, ce vrei si ce e logic sau firesc, o sa poti sa faci ceea ce simti. Ceea ce simti poate fi uneori placut iar alteori neplacut, uneori confortabil/uneori inconfortabil, uneori usor/alteori greu, uneori perfect logic/alteori sfidator. Nu are importanta. Ceea ce simti este adevarul. Ceea ce simti e tot ce conteaza.

Cum sa exprimi ceea ce simti astfel incat ceilalti sa te inteleaga

Sunt situatii in care nu mai simti sa faci un lucru pe care ti l-ai asumat. Vrei sa faci altceva. Nu mai simti sa mergi in excursie cu persoanele respective, nu mai vrei sa lucrezi la proiectul asta chiar daca asa ai spus, nu mai vrei sa lucrezi in corporatia asta chiar daca ai promis managerului ca vei sta minim 2 ani. Simti sa faci altceva, simti sa fii in alt loc. 

Cum poti sa explici acest lucru persoanelor implicate astfel incat sa te inteleaga? Care este cel mai bun argument pe care il poti folosi si care niciodata nu poate fi contestat?