Robert te asteptam maine de la ora 10 la Bucharest Hubb.

Salutare,

Exact acum , 30 iunie, ora 16:10 incepe un concurs la care poti castiga o invitatie in valoare de 149 ron la cele 2 workshopuri Empowering Entrepreneurs din datele de 3 si 10 iulie sustinute de Mihai Stanescu.

Pentru mai multe detalii despre evenimentul adresat antreprenorilor urmati linkul urmator :

http://entrepreneurs.empowering.ro/

Concursul e simplu:

Posteaza un comentariu la acest articol cu un obiectiv pe care vrei sa-l atingi, o problema sau o provocare pe care o ai in momentul de fata, ori o situatie pentru care ai nevoie de noi perspective.

Vineri la ora 12:00,  concursul ia sfarsit, iar eu voi trage la sorti un castigator.

Pot participa antreprenori, oameni care sunt pe cont propriu din punct de vedere profesional, sau persoane interesate de zona de antreprenoriat.

Succes !

Alex Gavriliu

Pe larg si mai clar este vorba in prima faza de 2 workshopuri sustinute de Mihai Stanescu ce se adreseaza antreprenorilor sau celor aflati in aceasta zona.

Ideea mi-a venit uitandu-ma la mine, uitandu-ma in trecut in prezent si in viitor. Eu am intrat in zona de antreprenoriat pentru ca mi-am dorit si am facut-o intr-un mod neconventional, adica mi-a venit o idee – am facut-o, mi-am propus ceva , am incercat si am realizat.

Fara prea multa vorbarie, fara sa stiu ce inseamna un plan de afaceri, ce e aia o structura a unei companii sau niste proceduri. Asta se intampla la inceput. Insa pe parcurs lucrurile se schimba, vrei sa evoluezi, vrei sa te eliberezi, vrei sa creezi un sistem functional pe care nu doresti sa-l cari in spate 24 de ore pe zi, 7 zile din 7, din pozitia de fondator, administrator, sau manager al unei companii.

Cel putin asa mi-am dorit eu si am vazut ca de cele mai multe ori daca te incapatanezi sa nu faci lucrurile sa functioneze singure, mai devreme sau mai tarziu vei claca.  Sau din cand in cand, cum e normal ajungi la anumite blocaje, in anumite zone, in care nu mai vezi foarte clar ce ai de facut, nu mai vezi unde te indrepti, ce vrei de fapt, pentru ce muncesti, daca iti doresti sau nu asta.

Pe acest fond, eu ca reprezentant al JCI Bucuresti si Mihai Stanescu, coach cu o bogata experienta de coaching in special in zona de top management, ne-am hotarat sa punem bazele unei comunitati de antreprenori care vor sa mearga mai departe.

Care stiu sa accepte un blocaj, care vor sa gaseasca solutii, care in loc sa se vaite fac ceva. Care nu se uita neaparat la criza ci mai mult la ce oportunitati s-ar putea ivi, care vor sa construiasca chiar si in aceste momente tulburi din punct de vedere economic sisteme, care sa functioneze pentru ei si pentru piata careia i se adreseaza.

Cand am mai vazut si o stire ce spunea ca  ” 97% din PIB-ul Marii Britanii este sustinut de intreprinderile mici si mijlocii “ mi-am dat seama ca antreprenoriatul e  una din putinele noastre sanse, ca indivizi, comunitate,  tara sau popor.

Primele actiuni sub egida Empowering Entrepreneurs vor avea loc pe data de 3 si 10 iulie; este vorba despre 2 workshopuri, iar ce ne propunem  acolo, am dat cu copy/paste mai jos:

• – sa experimentam  abilitati de manageri de top, la nivel international
• – sa  invatam sa construim sisteme de afaceri autonome, atat in interiorul companiei, cat si in relatie cu piata
• – sa incercam sa deprindem comportamente performante ca antreprenori
• – sa gasim sisteme de masurare a performantei activitatilor dintr-o firma mica
• – sa incercam sa ne imbunatatim managementul timpului si al stresului
• – sa aflam despre tranzitiile si momentele de dezvoltare ale unei companii antreprenoriale
• – sa invatam cum putem construi o echipa si cum sa o conducem
• – sa intelegem ce inseamna leadership antreprenorial
• – sa experimentam cum sa trecem de la o idee la un plan lunar/annual de business
• – sa descoperim  ca putem integra activitatile de zi cu zi cu echilibrarea tuturor planurilor vietii.

Tot despre Empowering Entrepreneurs ma puteti auzi si vedea vorbind deseara in direct la Radio Lynx: www.radiolynx.ro

Mai multe informatii despre E.E. gasiti daca dati un click AICI.

O zi vesela !

Am intrat in aceasta poveste si sunt foarte bucuros. Am sansa sa vad schimbari extraordinare de atitudine de la o saptamana la alta la cei 2 tineri cu care lucrez Alina si Murat.

Imi amintesc de fiecare data cum eram la primele sedinte de coaching in pozitia de client acum cativa ani, cum au functionat lucrurile pentru mine, vad cum, cu o minima implicare din partea mea obiectivele celor doi sunt de fiecare data atinse, primesc din ce in ce mai multe confimari ca ceea ce fac eu si colegii de breasla e ceva deosebit.

Despre Coaching HR Emotion clic AICI.

Felicitari pentru initiativa asta  !

Tot primesc intrebari despre ce este , cum si de ce functioneaza coachingul, daca se potriveste sau nu la majoritatea, daca e sau nu urmatoarea gaselnita in materie de trenduri ale zonei de dezvoltare personala si mai ales cum un coach, poate acompania persoane sau echipe din domenii si zone total diferite ca si expertiza.

Cum poate un coach,  fost antreprenor, sau fost profesor de mate,  sa acompanieze si sa alature unui client in demersul lui de a deveni cel mai bun expert contabil din tara ?  Ori unui general manager dintr-o multinationala, spre a-si atinge obiectivele de business propuse, sau pentru a gasi un echilibru intre viata personala si cea profesionala.

De multe ori sunt intrebat astfel de lucruri cu intentia de a fi surprins, inchis , este foarte interesant. De obicei raspunsul meu consta intr-un exemplu, unul la indemana si raspund  ca procesul de coaching este ca sexul, se face deci, nu se vorbeste despre el, asa ca uneori ii invit pe interlocutorii mei, sa isi aleaga un coach si sa incerce.

Insa aseara, am facut o asociere cu un moment istoric, am zambit, m-am mai gandit putin si mi-am dat seama ca e un exemplu ce se potriveste de minune si cu siguranta, daca cautam in trecut,  mai gasim astfel de episoade.

Este vorba desspre episodul in care Stefan cel Mare, s-a dus in vizita la Daniil Sihastru pentru a gasi niste raspunsuri,  intr-o situatie de maxima criza, pentru a lua o decizie asupra viitorului Moldovei, pentru a alege ce urmeaza sa faca in viitor.

A facut asta intr-un context  de razboi, cauta raspunsuri ce tineau mai mult de o problema de ordin militar, insa Daniil Sihastru nu era nici capetenie, nici strateg militar, nici razes razboinic. E clar ca nu i-a dat sfaturi despre cum sa-si stranga armata, cui sa taie capul, sau daca sa-i atace pe turci de pe dealuri, ori din vai.

Dar s-a dus la Daniil si  a fost ascultat, cu siguranta ca nu are nimeni stenograma discutiei dintre cei doi si nu stim cu exactitate ce au vorbit la acea vreme,  insa cel mai probabil in acea chilie sapata in stanca, a avut loc una dintre  cele mai extraordinare sesiuni istorice  de coaching (nu aparuse denumirea insa) , iar ca a functionat o stim cu totii, am invatat asta la scoala.

Raspunsurile erau deja acolo, maiestria de a domni a lui Stefan cel Mare nu disparuse, insa pierduse o lupta, nu mai vedea clar, era intr-un blocaj, nu stia ce sa faca. Si-a gasit apoi resursele, a strans armata si a invins. Scurt !

Pe viitor insa,  stiu cum voi raspunde la intrebarea “Crezi ca am/avem nevoie de coaching ?”

- Nu stiu sigur daca e nevoie sau nu de coaching, insa pe  Stefan cel Mare l-a ajutat .

O zi vesela !

Asa cum o fac zilnic milioane de oameni si tu poti reusi  !

Aseara am participat la Cafeneaua Pasoptista Bucuresti la invitatia Sandrei  Pralong si a echipei Fundatiei Synergetica unde am fost invitat sa iau cuvantul. Cu toate ca nu am reusit sa raman pana la sfarsit, am fost bucuros sa particip la un astfel de eveniment, parte a proiectului Noii Pasoptisti .

Dorinta de mai bine, dorinta de a schimba pozitiv  lucrurile din jur, de a construi si de a transforma tara in care traim intr-una de care intr-o buna zi sa fim mandri fara nici o indoiala au adunat la un loc aseara la Palatul Ghica peste 100 de oameni condusi de acest spirit.

Cadre universitare , studenti, oameni de afaceri, persoane publice din care pot  aminti pe Oana Pellea, Cosmin Alexandru, Radu Cosarca, Radu Paraschivescu, au venit pentru a sustine si adera la aceasta initiativa frumoasa ce isi propune sa invie Spiritul Pasoptist, ce cu siguranta exista undeva in structura noastra si care are capacitatea  de a misca societatea romaneasca intr-o directie corecta.

Am mers catre eveniment cu multe ganduri si am plecat cu multe altele si o gramada de idei. Printre altele s-a vorbit despre un fapt ce ne impiedica pe noi ca neam sa facem echipe, sa construim comunitati pentru a duce la bun sfarsit proiectele interesante ce apar din cand in cand si care de multe ori raman nefinalizate sau se ingroapa sub un morman urias de indiferenta, inactiune si plafonare.

In legatura cu acest aspect mi-am pus de-a lungul timpului nenumarate intrebari, e un fapt evident ca stam prost la capitolul “comunitati” insa aseara am avut o strafulgerare. Mi-a venit in minte ceea ce ar putea fi cauza acestui sindrom ce ne face pe multi dintre noi sa existam si sa actionam ca niste lupi singuratici.

Cred ca este vorba despre perioada comunista, acea perioada in care romanii au fost obligati sa adere si sa-si insuseasca  un concept gresit depre ce poate insemna o comunitate. Oamenii au fost fortati, omorati, torturati pentru a face acele comunitati specifice perioadei socialiste.  Si aici va pot da un exemplu personal, ce l-am trait in familie in perioada imediat urmatoare anului 1989, cand dupa ce si-a recuperat pamantul colectivizat, bunicul meu impreuna cu majoritatea proprietarilor, a refuzat vehement ideea unei asociatii a celor ce detineau suprafete de teren pentru a fi cultivate eficient si organizat.

Frustrarile, privarea de bunurile proprii si obligatia de a face parte dintr-o comunitate comunista timp de cativa zeci de ani, l-au facut sa aleaga acea cale pe care multi dintre noi astazi ne aflam. A preferat sa-si cultive doar o parte din suprafata de teren, singur si neajutorat, iar o parte sa-l lase in paragina decat sa se asocieze.

E o perspectiva ce o consider interesanta si care mi s-a relevat aseara la Cafeneaua Pasoptista. Asadar poate romanii nu sunt chiar o natie de ignoranti, de rauvoitori si de saboteori a comunitatii ci poate ca dus in spate povara unor zeci de ani de comunitate fortata, denaturata si implementata prin instrumentele unor tortionari.

O alta idee lansata de catre un vorbitor ca si solutie pentru un viitor mai bun a fost aceea de a ne orienta eforturile catre educatia copiilor din ziua de astazi, subliniind faptul ca generatiile mature nu mai au capacitatea de schimbare. Intr-un fel sunt de acord, insa doar cu prima parte si nu am putut sa nu remarc un paradox.

Paradoxul mi-a fost relevat de puternica convingere pe care o am in legatura cu notiunea de educatie si anume ca cel mai eficient mod de a educa si invata nu se poate face decat prin exemplu personal. Oare cum le putem vorbi copiilor despre comunitate, cum pot reusi cadrele didactice sa insufle si sa inspire tinerelor generatii ideea de schimbare, comunitate si progres cand conduita celor care le sunt mentori este diametral opusa ? Asadar ce ne ramane de facut ?

Interventia mea de cateva minute a fost construita in principal in jurul acestei idei. Am spus ceea ce cred si anume ca ar fi mai bine daca putem fi atenti mai mult la barna din ochiul nostru, decat la paiul din ochiul celuilalr. Ca sunt convins ca aici avem mult de lucru si ca schimbarea nu se poate realiza peste noapte, insa se poate realiza daca fiecare dintre noi, cei care dorim asta sa ne transformam in ceea ce ne-ar placea sa vedem in permanenta in jurul nostru.

Asa si doar asa vom putea dobandi puterea, esenta si capacitatea de a schimba ceva. Iar capacitatea cu siguranta ca o posedam cu totii, ce ne mai trebuie in plus e poate putina dorinta si mai multa perseverenta. Am si dat exemplu un experiment ciudat, dar interesant ce a fost infaptuit de un grup de cercetatori si care a constat in punerea in aceeasi camera timp de cateva zile a unor pui de gaina abia iesiti din ou si a unui robot programat sa se miste aleatoriu pe anumite directii.

Despre puii de gaina se stie ca dezvolta un sentiment maternal fata de primul obiect cu care intra in contact. Observand experimentul, cercetatorii au constatat ca in primele zile datorita faptului ca puii erau oarecum speriati robotul si-a efectuat miscarile cu care fusese programat la o anumita distanta fata de puii de gaina, insa dupa ceva timp, pe masura ce puii s-au dezinhibat si frica le-a disparut, robotul a inceput sa se miste din ce in ce mai aproape de locul unde erau tinute micile pasari.

Cumva acele animalute au reusit sa determine apropierea robotului pe masura ce si l-au dorit mai aproape, fapt, ce pur stiintific a ramas neelucidat, insa concret s-a petrecut. Experimentul a fost repetat mai apoi cu iepuri nou-nascuti si rezultatul a fost acelasi.

Concluzia ?

Puii de gaina POT !!!

Orice defect este de fapt o calitate dusa la extrem.

Cam despre asta este vorba cand ies defectele la iveala.  E un mod de a privi lucrurile si eu il gasesc extraordinar de bine ancorat in realitatea fiecaruia dintre noi.

Cu siguranta ca fiecare persoana a dobandit in mediul in care s-a dezvoltat de-a lungul timpului, anumite calitati si valori, pe care si le-a dezvoltat intr-un mod de cele mai multe ori experiential.

Calitatile ne-au adus valoare, folosindu-le am obtinut rezultate si ne-am atins obiectivele si tocmai de aceea ni le-am potentat din ce in ce mai mult, uneori depasind o limita.

Exemple :

• Un manager prea  autoritar poate deveni tiran.
• O  persoana prea amabila si suportiva ajunge sa fie perceputa ca supusa.
• Daca ai prea mult bun simt si prea multa modestie s-ar putea sa-ti pierzi increderea in tine.
• O siguranta de sine dusa la extrem se transforma de obicei in aroganta.

Pentru mine a fost interesant sa aflu ca in spatele fiecarui defect se afla cel putin o calitate  si  perspectiva mi  s-a schimbat imediat. Nu mai esti nevoit sa lupti cu imperfectiunile.

Privind lucrurile astfel nu mai e nevoie sa le indepartezi brutal, sa lupti, sa depui efort pentru a scapa de ele,  ci pur si simplu e nevoie  sa temperezi si sa calibrezi  putin calitatile pe care le ai din plin.

Spune-mi un defect si cu siguranta vom gasi cel putin o calitate in spatele lui, daca nu cumva mai multe , iar mai jos am notat 3 etape  prin care te poti descotorosi de unele deprinderi neplacute.

Cum sa scapi de un defect in 3 pasi :

1. Identifica-l (cere feedback de la prieteni )

2. Bucura-te putin si vezi ce calitati exacerbate se ascund in spatele lui.

3. Rafineaza-ti  si tempereaza-ti calitatile  in contexte diferite (cere feedback ).

Poti sa ne impartasesti experienta ta.

Functioneaza ?

Mi s-a confirmat de cele mai multe ori ca lucrurile  importante sunt simple.

Si vreau sa povestesc un episod de care imi amintesc cu placere de foarte multe ori si il mai spun si la altii cate odata. Este vorba despre o conversatie pe care am avut-o cu instructorul meu la scoala de motociclisti dupa terminarea scolii.

Eram foarte entuziasmat si bucuros, vroiam sa stiu cat mai multe despre domeniu si fiindca eram la inceput m-am gandit sa-l intreb cateva lucruri despre ce avea sa ma astepte ca viitor motociclist.

Si asa l-am intrebat eu “cum ar trebui sa iau curbele in siguranta mai ales ca incepator ?” , imi inchipuiam ca o sa-mi explice vreo jumatate de ora despre cum sa ma aplec,  sa las genunchiul aproape de asfalt , sa inclin motocicleta, si asa mai departe.

Insa raspunsul lui a fost “Pai cum sa le iei .. incetinesti inainte de curba, iei curba usor si in siguranta si apoi mergi mai departe”.

Bun i-am zis, insa la ce ar trebui sa fiu mai atent, mai ales la inceput, adica ce ar trebui sa fac, cum sa merg, care ar fi riscul cel mai mare pe strada cand mergi cu motocicleta?

Mi-a raspuns :

“Riscul ? .. sa-i dai in gura si sa nu o mai poti opri.”

I-am multumit si am plecat gandidu-ma ca  practic stiam si eu aceste lucruri. Ma gandesc din cand in cand la acest episod mai ales cand ma confrunt cu o situatie delicata  si reusesc sa replic si sa adaptez conceptul de simplitatein momentul in care am intrebari din alte zone cum ar fi business, viata sau relatii interumane.

Functioneaza foarte bine,  si am vazut asta si la alte pesoane, de obicei avem cam toate raspunsurile, stim ce lucruri trebuie sa facem ca sa ne fie bine, avem capacitatea de a ne atinge obiectivele, insa uneori e prea simplu.

Avem nevoie sa ne spuna un specialist cum sa punem genunchiul pe asfalt, sa ne simuleze un context, sa ne previzioneze riscurile, cand poate ce avem de  facut e sa incetinim putin inainte de curba, sa o luam usurel si apoi sa mergem mai departe.

Drum bun !

Intr-un articol trecut am scris despre credinta mea ca “intotdeauna este vorba despre tine”.  Inca sunt de acord cu acest lucru si astazi propun aici o paradigma apropiata si anume cum sa determini schimbarea in jurul si cum sa determini atingerea obiectivelor sistemului din care faci parte, printr-o atitudine sau printr-un comportament potrivit. Ale tale  (atitudinea, comportamentul).

Cand spun sistem ma gandesc la o organizatie, echipa, familie, relatie, etc  asa ca indiferent daca esti in pozitia de manager, lucrezi intr-o echipa, esti partener intr-o relatie de dragoste,  sau membru al unei familii si bineinteles ai un obiectiv ce te priveste personal sau sistemul din care faci parte, cu ajutorul celor 3 intrebari, il poti atinge.

Iti poti imbunatati astfel relatia cu parintii, cu prietenii sau cu  echipa pe care o conduci, bineinteles asumandu-ti rolul pe care il ai in fiecare dintre contexte si actionand in directia potrivita.

Intrebarile  :

1. Care este obiectivul meu (sau al sistemului din care fac parte)?

Adica ce imi doresc de la echipa, relatie, familie, partener , care este scopul organizatiei pe care o conduc sau targhetul pe care vreau sa-l ating ?

Exemple: Obiectivul meu (ca manager) este atingerea targhetului de 50 de mii in vanzari.

Obiectivul meu ca si fiica este sa ma inteleg bine cu mama mea .

2.Ce ar trebui sa faca ceilalti aflati in contextul meu  pentru ca obiectivul sa fie atins ?

Ce comportament, conduita, atitudine sa adopte cei din jurul meu pentru a determina atingerea obiectivului.

Exemple: Cum  sa se comporte partenerul pentru a avea  o relatie fericita?

Ce ar trebui sa faca echipa pentru a vinde de 50 de mii euro anul acesta ?

Ce ar trebui sa faca mama pentru a ma intelege bine cu ea?

3. Care va fi  conduita si atitudinea mea, sau ce pot face eu pentru a determina la ceilalti (celalalt) comportamentul (2), actiunile, sau atitudinea care vor conduce in final la atingerea obiectivului  (1) ?

Exemple: Cum ar trebui sa ma comport pentru ca echipa sa se responsabilizaze si astfel  sa performeze atingand targhetul de vanzari ?

Ce atitudine sa am sau ce sa fac pentru ca iubitul sa-mi aduca flori si astfel sa fim fericiti ? .

Ce atitudine sa adopt  ca mama sa nu-mi mai reproseze ca meseria mea nu e ce si-a dorit pentru mine si astfel sa ne intelegem de minune ?

Crezi ca ar functiona in cazul tau ?

Implementeaz-o si numara rezultatele, s-ar putea sa fii surprins de capacitatea pe care toti o avem de a face schimbari in bine.

Vizualizand cele 3 intrebari si actiunile implicite la ce concluzie ajungi ?

Descrie, fa un scenariu, ideal ar fi pozitiv.

Crezi ca nu va functiona ? Ai dreptate, nu te obosi sa incerci pentru ca iti pierzi timpul.

Spor !