Liberul arbitru si alegerile din viata si cariera

Nu ai ce pierde

 

Cred ca liber arbitru avem doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura pentru ca desi putem sa facem foarte multe alegeri in viata, totusi nu putem face orice si nu putem fi oricine sau orice.

Pe tema liberului arbitru s-a dezbatut mult. Sunt mii de carti, articole si alte materiale pe aceasta tema. Unii sustin ca nu avem deloc liber arbitru si ca destinul nostru este aranjat de undeva din Cer. Unii spun ca suntem perfect liberi sa alegem ce vrem sa facem si cum sa fim.

Eu nu sunt de acord nici cu unii si nici cu altii. Experienta mea de viata, experienta din coaching, business si unele carti pe care le-am citit m-au condus catre o alta concluzie. Nu cred ca destinul este ceva ce ni se da de sus in totalitate si nici ca putem face tot ce dorim. Cred ca omul isi poate face destinul cu mana lui, intre anumite limite pe care le are. Si asta este liberul arbitru pe care il avem cu totii.

Pe langa milioane de mici alegeri in viata – cum ar fi ce mancam la micul dejun, ce film vizionam, sau ce culoare sa vopsim gardul, avem o mare alegere de facut. O alegere foarte dificila pentru majoritatea dintre noi. O alegere grea, dar care o facem zi de zi – pentru ca avem liberul nostru arbitru.

Cea mai importanta alegere pe care o putem face este daca ne ascultam intuitia (ce simtim) sau nu. Adica sa alegem ceea ce este potrivit pentru noi sau nu, sa alegem daca ne acceptam asa cum suntem sau nu, sa facem ce ne place sau nu, sa alegem daca sa mergem pe drumul nostru sau nu, sa ne exprimam talentele sau nu. Alegem sa traim liberi cu ceea ce suntem sau nu.

Liberul nostru arbitru ne permite sa alegem intre un drum potrivit care oarecum ne-a fost predestinat sau dimpotriva sa luptam cu viata. Liberul nostru arbitru ne da posibilitatea sa alegem daca ne folosim talentele sau nu, daca mergem pe drumul nostru sau nu.

Omul nu este doar un cumul de conditionari si programari neuro-lingvistice cum le place unora sa creada. Fiecare om se naste cu anumite afinitati, talente si particularitati pe care le poate descoperi si folosi. Un exemplu: Varul meu George, cand era copil, a primit cadou o muzicuta de la un unchi si pe loc, a fost capabil sa cante la ea melodii pe care le auzise la televizor sau in alte parti. Asta fara profesor si fara vreo lectie de muzica. La fel s-a intamplat si cu un mic acordeon si apoi cu o orga. Talent.

Pur si simplu simtea cum sa sufle in muzicuta pentru ca melodia sa iasa cursiv, simtea cum si unde sa apese pe clapetele acordeonului si ale orgii. Talentul nu il regasim doar in muzica. Sunt contabili talentati, profesori, actori, pictori, soferi, pescari, instalatori si orice meserie din lume are talentele ei. Intrebarea este – ne descoperim si ne folosim inclinatiile native, sau mergem pe niste cai care nu ne apartin storsi de energie? Gasim curajul sa ne ascultam pe noi insine sau ne mintim ca e ok si merge si asa?

Unii pot spune – normal, e firesc sa ne ascultam intuitia, sa facem ceea ce ne place si sa ne folosim talentele. Eu zic ca e destul de rar acest fenomen.

 

10334320_729891270401354_3297106163622029805_n

 

Constrangerile sociale si familiale, sistemul de invatamant si alti factori ce tin de civilizatia in care traim ne imping de la spate si ne forteaza sa alegem de cele mai multe ori dupa anumite norme decat dupa ceea ce simtim sau dupa ce talente, inclinatii si simtiri avem. Cunosc copii de liceu care canta extraordinar de bine dar fac fizica/chimie. Cunosc oameni extrem de sociabili cu skiluri native de comunicare extraordinare, care stau in spatele unui calculator. Cunosc avocati cu talente artistice care isi “mananca ficatii” prin instante.

Foarte multi oameni merg pe drumuri gresite, in meserii gresite, in casnicii gresite, in locuri gresite, traind fara sa-si exprime adevaratul sine, facand lucruri care ii frustreaza in loc sa le aduca bucurie. Toate acestea pentru ca sa nu se supere mama, tata, seful, prietenii, vecinii, sotia, sotul, poate chiar copiii si altii.

Iar mama, tata, seful, prietenii, vecinii, sotul, prietenii, copiii si restul – traiesc la fel, asa cum se cade, fara a se exprima pe ei insisi, pentru ca la randul lor sa nu-si supere mamele, tatii, prietenii, sefii, sotii si asa mai departe, intr-o spirala fara sfarsit.

Sunt adeptul bunului simt, al respectarii legilor si al pacii si nu spun ca sistemul este bun sau prost. Spun doar ca respectand legile, autoritatile, familia si cine o mai fi, avem liberul arbitru de a ne alinia cu propriile noastre valori si de a trai asa cum ne place. Avem puterea sa alegem schimbari noi in cariera daca pana acum am fost pe un drum gresit, sa experimentam viata si sa ne folosim de talentele/abilitatile noastre naturale pe care le avem cu totii. Putem alege sa traim pasiuni, sa avem hobby-uri si sa incercam ce ne place si cum ne place.

Sunt convins de aceste adevaruri. In trecut am fost eu insumi unul dintre cei care au mers pe drumuri ce nu mi-au apartinut. Din cauza ca m-am comparat cu altii, din cauza fricilor si conventiilor sociale (ce o sa zica lumea), multa vreme am persistat pe cai straine mie si am amanat sa-mi folosesc liberul arbitru pentru a alege ce vreau de fapt.

Da, avem liberul arbitru. Da, putem alege ce e bine si ce nu e bine pentru noi. Da, este greu sa fii liber si sa alegi pentru tine. Unii se vor supara, altii te vor critica sau parasi. Altii se vor declara dezamagiti. Insa cei carora le pasa cu adevarat de tine, ori te vor sustine, ori in cele din urma te vor intelege.

Liberul arbitru ti-l folosesti oricum, in fiecare moment. Pentru ca in fiecare moment iei o decizie – alegi sa faci ce doresti si traiesti cum iti place (cu riscul de a dezamagi unele persoane cu alte asteptari) sau te dezamagesti pe tine insuti constant si permanent.

Daca faci ceva ce nu iti place – devii cineva care nu iti place

Frustrarea este prietena ta

 

Devii ceea ce faci! Asta se intampla de obicei, mai devreme sau mai tarziu. Ceea ce cred oamenii ca este doar un rol ce le asigura existenta – profesia lor – ajunge de cele mai multe ori sa-i inghita si sa-i transforme. Omul se transforma dupa chipul si asemanarea activitatii sale profesionale.

In viata, cea mai mare parte din timp il petreci in zona profesionala, iar acest lucru ajunge sa te impacteze cel mai mult. Este simplu de zis – fac jobul asta doar pentru bani, fac afacerea asta doar pentru a ma imbogati sau pentru a demonstra ceva. Insa atentie – cel mai mult timp il petrecem in zona profesionala – afacere, job, cariera. 

Timpul inseamna viata. Ceea ce faci e viata. Ceea ce faci tu e viata ta.

Faci ceva ce nu iti place, dezvolti un business de care te-ai saturat, te simti rau la job – si totusi ajungi la concluzia ca merita sa o faci pentru bani sau poate pentru ca oricum ai investit destul de mult in domeniul respectiv ? Poate ar fi bine sa te intrebi daca nu cumva te pacalesti singur.  

Viata ta ai pus-o in balanta? Acolo iti traiesti cea mai mare din viata, acolo investesti foarte multa energie, iar cu oamenii din zona profesionala ajungi sa stai mai mult decat cu familia si prietenii. Pana si felul in care arati, atitudinea, caracterul si obiceiurile tale se modeleaza dupa profesia ta – dupa ceea ce faci.

Te invit sa observi avocati, taximetristi, politisti, medici, artisti, profesori, gunoieri, prostituate, antrenori de fitness, programatori, scriitori sau persoane din alte industrii.  Vei vedea ca oamenii dintr-o anume breasla ajung sa semene intre ei – sa fie dominati de anumite particularitati specifice activitatii pe care o fac. 

Nu e nimic rau in asta daca iti doresti sa faci ceea ce faci, daca iti place si gasesti satisfactie in ceea ce faci. Cu cat faci mai mult din ce iti place cu adevarat – cu atat devii cineva care iti place cu adevarat. Rezultatele profesionale ajung sa fie atunci rezultatele tale personale. Pe masura ce cresti profesional – vei creste si personal – pentru ca iti place ce faci zi de zi. Si te placi pe tine pentru rezultatele si valoarea pe care o oferi.

Insa daca continui sa faci ceva ce nu iti place – ajungi cineva care nu iti place. Rezultatele profesionale nu le vei percepe ca fiind rezultate personale. Ci doar venituri care iti acopera nevoile. Iar pe masura ce cresti profesional facand ceva ce nu iti place – involuezi pe plan personal.  Pentru ca faci zi de zi ceva ce nu iubesti, iar asta te va umple de frustrare.

Nu te poti iubi si nu te poti aprecia facand asta. Intr-o astfel de situatie multi se resemneaza – adica nici macar frustrarea nu o mai simt dupa un anumit punct. De asemenea nu simt nici bucuria de a trai si nici satisfactii mari nu mai pot avea in viata. Sunt morti in interior de la varste ca 30, 40, 50 de ani sau poate chiar mai devreme. Morti vii. 

Frustrarea totusi este un semn foarte bun. Este un indicator perfect. Este o energie vie si e prietena ta, pentru ca iti tipa in ureche:

Nu e ok ce faci acum, poti mai mult, vrei mai mult, nu trai asa cand poti mai bine, ai viata in tine, ai talente pe care nu le folosesti, schimba ceva, cauta in continuare, mai incearca, poti, NU ASTA ESTE DRUMUL TAU! De aceea nu cred ca este bine sa inabusi ori sa-ti omori vocea frustrarii. Ci mai degraba sa o asculti. Si sa o urmezi.  

Pentru ca continuand sa faci ceva ce nu iti place – ajungi cineva care nu iti place. 

Simti bine

Daca simti ca nu vrei sa te dai dimineata jos din pat, daca simti ca nu iti place jobul (sau activitatea pe care o faci), daca simti ca ceva nu e in regula in cariera, relatia sau viata ta – de obicei ai dreptate – ceva nu e in regula.

Nu suntem tampiti, de obicei cand simtim ceva – asa e. Simtim bine. Chiar daca unii sau altii iti spun ca asa trebuie sa fie, lasa-i in pace, au si ei dreptatea lor.

Dreptatea ta insa, este ceea ce simti! 

Cum stii ca ai o idee buna

Idee

 

In fiecare zi oamenii au in jur de 60.000 de ganduri. De aici rezulta si multe ideii. Sunt sigur ca fiecare om a avut perioade in care roiuri intregi de idei i-au invadat mintea. Tendinta noastra naturala este de a ierarhiza ideile pe care le avem dupa diferite si divesre criterii. Unele idei le consideram bune, pe altele mai slabe si despre altele credem ca sunt cu adevarat geniale.

Nu exista argumente mentale care pot sta in picioare cand vine vorba de o idee. Nu exista logica atunci cand vine vorba despre a valida o idee. Nu exista “n-are cum sa nu mearga” cand vine vorba despre o idee. Exista doar testul realitatii.

Singurul mod prin care poti valida o idee este sa o pui in practica. Sa o testezi. Sa o aduci in concret

Vorbesc din experienta personala. In calitate de manager si antreprenor am avut de-a lungul timpului o gramada de idei pe care le consideram geniale dar care in practica s-au dovedit a fi nule. Am avut si idei pe care le consideram mediocre insa testul realitatii si practicii a demonstrat ca sunt excelente. 

Va dau un exemplu concret: La un moment dat am dat posibilitatea clientilor sa plateasca pretul redus cu pana la 50% serviciile pe care le oferea compania mea. Rezultatul a fost un esec total. Nu numai ca vanzarile nu au crescut dar au si inceput sa scada. Inexplicabil nu?

Din exemplul de mai sus si din alte zeci de situatii am tras o singura concluzie: Sa nu ma entuziasmez niciodata prea tare din pricina unei idei si de asemenea sa nu desconsider niciodata o idee ce pare mediocra sau chiar slaba. 

Poti spune despre o idee ca este excelenta, buna, geniala sau slaba doar dupa ce ideea a fost pus in practica, iar rezultate confirma coerent incadrarea respectivei idei. 

O idee poate fi semivalidata si prin sondaje de opinie sau studii de piata, mai ales daca implementarea necesita o investitite mare. Insa rezolutia finala privind validitatea si valoarea unei idei poate fi formulata doar dupa implementarea ideii respective.

Restul mentalizarilor, argumentelor si mai ales discutiile nesfarsite despre idei reprezinta pierdere de timp si energie consumata in zadar.

Spor la treaba!

Cum te pozitionezi in fata esecului

Avion

 

Multi dintre noi au trait in comunism si de multe ori pentru niste bastonase si liniute facute incorect primeam rigle la palma.  Sau erau supusi oprobiului public, scosi in fata clasei pentru nu stiu ce greseli, ori certati, ori pedepsiti in fel si chip.

Cultura asta a pedepsei si a indreptarii omului prin pedepsirea lui la cea mai mica si neinsemnata abatere vine din “scoala rusa”. Sunt familii, scoli, comunitati, profesori, companii care functioneaza pe “scoala rusa”! Daca ai gresit ar trebui sa fii pedepsit si trebuie sa te simti prost si vinovat.

Acum exista pericolul de a pendula la capatul opus, ceea ce poate fi la fel de neproductiv.

Sunt o gramada de “invatatori” care ridica greseala la rang de cinste. Sunt din ce in ce mai multi predicatori ai filozofiei “Trial and error”. “Trial and error” presupune incercari repetate si ajustari in serie de la un esec la altul pana in final cand inveti despre ce este vorba si descoperi modalitatea de succes. Practici si iti imbunatatesti performantele, treci peste ratari cu usurinta si mergi mai departe. Este o metoda oarecum validata in anumite contexte si in anumite situatii poate fi aplicata cu succes. Insa de foarte multe ori este inteleasa gresit.

Periculoasa este lipsa de responsabilitate cu care este de multe ori transmis acest concept. Am vazut cazuri concrete cand “Trial and error a fost inteles total gresit si anume – a fost perceput ca o invitatie la gresi fara nici un fel de repercusiuni. Inteles gresit, acest concept invita la o atitudine de genul – E ok daca am dat-o de gard si de data asta. Pana la urma am incercat si uite, acum din esec invat cate ceva.

In realitate nu este dezirabil sa gresesti. Este ok sa incerci din nou dupa ce ai gresit si sa-ti inveti lectiile dar atat. Dar greseala sau esecul nu sunt scopuri in sine.

La conferinte, evenimente, workshop-uri, chiar si printre prieteni aud de multe ori: “Greseala este cel mai bun lucru care ni se poate intampla. Din esecuri invatam si vedem ce nu am facut bine. Statistic….bla, bla, bla. Donald Trump….bla, bla, bla”

Teroria e buna, dar in practica Donald Trump e unul singur, iar neinvingatori sunt miliarde din pacate. 

Daca am gresit nu trebuie sa ne umilim si nici sa ne punem streangul de gat, asta-i clar, dar nici sa purtam un tricou pe care scrie – iar am dat-o in bara, iar am gresit, vai cat de multe mai invat si ce destept mai sunt – sunt ca Donald Trump. Pana la primul esec considerabil, domnul Trump a facut niste afaceri de miliarde.

Intr-adevar “Trial and error” poate avea sens in unele domenii. Spre exemplu in marketing – scrii si rescrii un slogan sau un anunt publicitar si il testezi de atata de multe ori pana ajungi la varianta care converteste extraordinar de bine.

Ce te faci in schimb daca esti pilot de avion? Dai vreo 3 avioane de pamant pana deprinzi skiluri si inveti sa-l ridici de la sol?  Nu prea merge.  Sunt metode prin care inveti dinainte cu simt de raspundere cum se face si cand o faci sansele sa-ti iasa bine sunt foarte ridicate.

Omul e bine sa invete macar putin si din greselile celorlati. Ce-ar fi sa inveti pilotajul din manuale si pe simulator ca sa nu fie nevoie sa dai avionul de pamant? Este preferabil sa ne pregatim mai bine decat sa plecam cu toata forta spre esec sub enuntul – “oricum vom invata”.

In legatura cu pozitionarea omului fata de esec, mai am de spus ceva despre “a face haz de necaz”. Atitudinea pozitiva si optimismul sunt 2 elemente extrem de importante in economia succesului. Sa razi si sa faci haz de necaz cand o dai in bara nu inseamna nici umor si nici optimism, nici atitudine pozitiva. Sa faci haz de necaz inseamna sa cauti si sa obtii un beneficiu artificial dintr-o situatie nefavorabila, adica sa nu-ti asumi situatia de fapt.

– Am facut si eu o greseala si am infipt masina firmei intr-un stalp – hahaha. Sa vezi ce fata a facut clienta care era cu mine in masina- hihihi. Da, am gresit, dar am invatat sa merg usor de-acuma cand e polei. 

Este o vorba ca romanul face haz de necaz. Acest lucru este privit ca o mare calitate dar eu simt ca nu e asa chiar deloc.Pentru ca in culturile unde greseala este privita cu responsabilitate si corectata cat mai repede,  rezultatele sunt pe masura.  Poate si de asta nu ne ies noua lucrurile atat de bine – ne acordam timp sa  facem misto de soarta si sa hahaim, timp in care lucrurile de obicei se agraveaza.

Cand se intampla greseala si esecul.. da, este foarte bine sa ramanem lucizi, sa invatam, sa ne pastram increderea, sa tragem concluziile si sa mergem mai departe. Dar fara sa jubilam, fara veselie si sarbatoare. Ca nu-i nimic de sarbatorit intr-o eroare.

Putina decenta in caz de greseala si esec denota clar o atitudine sanatoasa!

 

Principiu de viață. Fii om nu hienă!

hiena

 

Atunci când viața te pune față în față cu un om disperat, dispus să îți ofere multe pentru puțin – Nu-l arde! Nu încerca să obții maximul, nu stoarce tot ce poți ajutat de context. Fii om.

Atunci când la job ai un avantaj față de un coleg aflat într-un context delicat și poți profita călcând pe el – Nu o face. Fii om!

Atunci când în business sau în orice tip de colaborare te găsești în fața Continue Reading →