Mi s-a confirmat de cele mai multe ori ca lucrurile  importante sunt simple.

Si vreau sa povestesc un episod de care imi amintesc cu placere de foarte multe ori si il mai spun si la altii cate odata. Este vorba despre o conversatie pe care am avut-o cu instructorul meu la scoala de motociclisti dupa terminarea scolii.

Eram foarte entuziasmat si bucuros, vroiam sa stiu cat mai multe despre domeniu si fiindca eram la inceput m-am gandit sa-l intreb cateva lucruri despre ce avea sa ma astepte ca viitor motociclist.

Si asa l-am intrebat eu “cum ar trebui sa iau curbele in siguranta mai ales ca incepator ?” , imi inchipuiam ca o sa-mi explice vreo jumatate de ora despre cum sa ma aplec,  sa las genunchiul aproape de asfalt , sa inclin motocicleta, si asa mai departe.

Insa raspunsul lui a fost “Pai cum sa le iei .. incetinesti inainte de curba, iei curba usor si in siguranta si apoi mergi mai departe”.

Bun i-am zis, insa la ce ar trebui sa fiu mai atent, mai ales la inceput, adica ce ar trebui sa fac, cum sa merg, care ar fi riscul cel mai mare pe strada cand mergi cu motocicleta?

Mi-a raspuns :

“Riscul ? .. sa-i dai in gura si sa nu o mai poti opri.”

I-am multumit si am plecat gandidu-ma ca  practic stiam si eu aceste lucruri. Ma gandesc din cand in cand la acest episod mai ales cand ma confrunt cu o situatie delicata  si reusesc sa replic si sa adaptez conceptul de simplitatein momentul in care am intrebari din alte zone cum ar fi business, viata sau relatii interumane.

Functioneaza foarte bine,  si am vazut asta si la alte pesoane, de obicei avem cam toate raspunsurile, stim ce lucruri trebuie sa facem ca sa ne fie bine, avem capacitatea de a ne atinge obiectivele, insa uneori e prea simplu.

Avem nevoie sa ne spuna un specialist cum sa punem genunchiul pe asfalt, sa ne simuleze un context, sa ne previzioneze riscurile, cand poate ce avem de  facut e sa incetinim putin inainte de curba, sa o luam usurel si apoi sa mergem mai departe.

Drum bun !

Pentru acelasi proiect frumos pentru care in urma cu ceva vreme cautam Om cu foc interior , acum sunt in cautarea un tanar  talentat pasionat de fotografie care doreste sa se alature proiectului cu pricina.

Asadar, daca esti interesat sa fotografiezi si sa intri in contact cu persoane cu realizari importante si cu notoriate din diverse arii cum ar fi Business, Media, Educatie, Sport, Arta, etc si doresti sa faci parte dintr-o echipa tanara si entuziasta in dorinta de a face lucruri frumoase, astept mailul tau la adresa hello[@]alexgavriliu[.]ro.

Daca poti trimite si  un link unde pot vedea si cateva dintre fotografiile facute de tine ar fi minunat.

O primavara vesela !

Joia trecuta  a avut loc la Intercontinental evenimentul This is JCI la care au participat in jur de 215 persoane cu entuziasm si energie peste medie (asta am observat eu).

M-am bucurat sa intalnesc o gramada de oameni pe care ii cunosteam din medii total diferite, m-am bucurat sa tin un discurs de 10 minute in fata celor adunati si mi-a parut rau ca nu am avut timp sa vorbesc cu fiecare in parte.

Subiectul serii spiritul antreprenorial si  mi-a placut cum au vorbit majoritatea speaker-ilor , perspectivele lor despre subiect fiind extrem de interesante.

Eu insa am vorbit despre experienta mea in JCI  si cum m-a ajutat sa-mi cizelez perceptia despre antreprenoriat cum m-a ajutat sa devin mai structurat si sa invat putin din ce insemana o cultura organizationala.  Astfel sunt de parere ca spiritul antreprenorial este ceva ce are de-a face cu instinctul de supravetuire si se gaseste cu siguranta in interiorul fiecarui om intr-o stare activa sau poate latenta

Am invatat ca acest spirit tine mai mult de o atitudine decat de o incadrare profesionala sau sociala (angajat, intreprinzator, afacerist) si ca se refera la capacitatea noastra de a misca lucrurile inainte, de a avea initiativa si a ne transforma in acele persoane ce pot schimba ceva in bine in jurul lor, indiferent de pozitia ocupata  intr-o companie sau societate.

Daca inainte credeam ca a fi Antreprenor e singura optiune pentru a fi ok si reprezinta cheia succesului, acum stiu ca nu e chiar asa si ca aceasta pozitie reprezinta un  rol la fel de important ca si cel al persoanelor care lucreaza ca angajati.

Exista o relatie complementara intre antreprenori si angajati si astfel fiecare dintre pozitii sunt la fel de importante intr-o societate. Nu pot exista unii fara altii, antreprenorii, precum si angajatii de succes  stiu acest lucru.

Cel mai interesant este ca vorbim, dezbatem, definim concepte ca antreprenor, angajat, discutam despre afaceri, companii, organizatii si proiecte si foarte rar ne indreptam privirea cartre cea mai importanta componenta a acestor sisteme si anume oamenii.

Fara oameni, realitatea asa cum o vedem acum nu ar fi existat si de aceea sunt convis ca e bine sa ne indreptam atentia acolo unde este cu adevarat necesar. Asupra oamenilor, nevoilor lor, dorintelor, talentelor si capacitatilor lor.

Va astept la urmatorele evenimente si voi reveni cu materiale video in curand.

O saptamana vesela.

E o intrebare, o dilema sau o necunoscuta pe care o auzim de multe ori si asupra careia reflectam cu scopul   aflarii aspectului ce  conteaza mai mult pentru noi.

Parerile sunt impartite insa in ceea ce ma priveste, acord o importanta deosebita drumului si in aceeasi masura  si destinatiei, sau obiectivului.  Tin minte modul in care priveam lucrurile acum ceva timp in urma si anume ca destinatia este cea care conteaza, obiectivul propus trebuie atins si toata energia era indreptata catre acel lucru, fara a mai tine cont de ce se intampla in jur in acest parcurs.

Nu intelegeam insa, de ce atunci cand obiectivul era atins, sau cand ajungeam la destinatie, privirea-mi era goala, entuziasmul disparuse, ma simteam inca sufocat, iar starea de incordare ce o acumulasem  persista cu toate ca aveam ceea ce imi doream, obtinusem ce imi propusesem. Vi s-a intamplat vreodata ?

Ca exemplu imi vine in minte incheierea unei afaceri ce mi-a adus o suma de bani, afacere incheiata cu multa munca, stress, sacrificii privind viata personala. Tin minte ca nu am putut sa ma bucur nici macar la o bere, stresul ma doborase, energetic eram la nivelul zero, eram ca un zombi, iar sumele de bani pe care le obtineam in acest mod se duceau exact la fel cum venisera : in stres, energie negativa si incordare.

Apoi mi-am schimbat abordarea 180 de grade, sarisem deja in extrema cealalta, obiectivul nu mai conta, important era drumul si nivelul de satisfactie pe care il obtineam pe parcurs. Insa aparuse o mica problema in acest context si anume ca atingeam obiectivul ceva mai rar. Foarte rar.

Descoperirea a venit insa cand am comparat abordarea unui drum (proiect, business, etc) cu escalada unui alpinist pe cel mai provocator varf. M-am intrebat ce ar putea  fi mai important pentru el, traseul, expunerea la atatea riscuri, pregatirile si antrenamentul dinainte sau punctul in care atinge varful.

Am realizat pe loc ca fara a trai la intensitate fiecare etapa, precum si atingerea obiectivului nu poti fi  performant intr-un mod sanatos, mi-am dat seama ca cele 2 aspecte sunt interdependente si nu pot exista una fara alta in contextul unei reusite adevarate.

Ce ar insemna pentru un alpinist incercarile esuate de a ajunge in varf, cum ar putea savura ficare etapa, antrenamentele, lupta cu inaltimea si vitregiile naturii daca varful nu ar fi atins niciodata?

In acelasi timp care ar fi nivelul de satisfactie, unde ar fi succesul unui alpinist ce ajunge in cel mai ravnit varf cu elicoperul ?

Din ce vad in jur, destinatia primeaza pentru cei mai multi dintre noi in detrimentul drumului si ajungem astfel sa alegem caile cele mai scurte si sigure chiar daca sunt cele mai lipsite de frumusete, sunt cele mai putin provocatoare si ne transforma viata intr-o rutina.

Idealul din perspectiva mea?

Un obiectiv ambitios si o cale de a-l atinge ce rezoneaza cu valorile noastre.  Un drum care sa ne transforme existenta intr-o experienta de neuitat pentru noi si cei din jurul nostru. In caz contrar ne vom imparti viata in proiecte, o vom diviza in etape si o vom presara cu deadlineuri, uitand ca viata noastra insasi este PROIECTUL care ar trebui sa ne preocupe cel mai mult, iar celelalte ar trebui integrate delicat aici.

Referitor la intrebarea din titlu, pentru a ajunge la raspuns, comparatia cu alpinistul mi l-au adus pe al meu, raspunsul pe care si mintea si inimea mea l-au acceptat.  Raportul se situeaza in cazul meu acum la 50/50, ba chiar poate 55/45 , in favoarea drumului (imi place sa calatoresc ). Asta simt acum si la asta ma raportez, pe viitor va tin la curent daca apar modificari.

Dar tu ? Comparand proiectul, jobul, businessul,   sau viata ta  cu escalada unui alpinist la ce concluzie ajungi ?  Ramai pe la jumatatea muntelui, sau cazi exact cand sa atingi varful, ori plin de satisfactie dupa un parcurs entuziast te bucuri de rezultat,  sau ajungi prea repede, mecanic, fortat in varf si te intrebi de fiecare data:

Si acum ce …?

Sa va spun de ce:

Am scris un articol depre faptul ca sunt in cautarea unei persoane pentru a se alatura unui proiect si mi-au raspuns  ceva oameni, iar cu majoritatea m-am si intalnit.

Am ramas surprins de faptul ca

>> Citeste continuarea articolului

Caut un partener, project manager pentru un proiect ce are legatura cu zona online intr-un mod care sa inspire, sa motiveze si sa incurajeze in fiecare zi pe

>> Citeste continuarea articolului

Stateam de vorba cu lumea, socializam, primeam intrebari si intrebam la randul meu, ascultam, era o energie foarte pozitiva la conferinta, dar stiam ca

>> Citeste continuarea articolului

Asta e perceptia pe care o am in acest moment despre ce inseamna antreprenoriat. Spun acest lucru acum pentru ca urmeaza un an frumos,  sunt sigur de asta, dar va fi un an in care doar lucrurile care se fac conteaza.

La fel de mult conteaza si lucrurile care se vorbesc dar numai dupa implementarea lor. Multe intrebari am avut si inca mai am, multe intrebari gasesc si la cei din jurul meu .

De cine sa ascult, ce sfaturi trebuie sa urmez, cum sa fac totul bine, pe cine sa intreb?

In acest an cele mai multe intrebari mi le voi pune mie, imi voi raspunde  si  voi face !

Am postat aici un filmulet de la conferinta Tineri Antreprenori din primavara lui 2009, unde am participat ca si vorbitor, insa in secventa de fata eram in sala, ascultator .

Vedeti mai jos  parerea mea si a unor prieteni despre antreprenoriat.

Spor !

Atitudine VS  Educatie Formala e un subiect pentru care vreau sa va cer parerea, practic sunt interesat sa stiu ce credeti, care dintre cele 2 concepte este mai

>> Citeste continuarea articolului