Cu cat ajungeam mai aproape de mijlocul raului, cu atat curentul era mai puternic

 

Lev Tolstoi Spovedanie

Cu mine se intamplase cam in felul urmator: nu mai tineam minte cand fusesem asezat in barca, impins de la un tarm necunoscut mie, mi se aratase directia spre celalalt mal, mi se pusesera vaslele in mainile neexperimentate si fusesem lasat singur. Am actionat cu vaslele cum m-am priceput si am plutit; dar cu cat ajungeam mai aproape de mijlocul raului, cu atat curentul era mai puternic si ma indeparta de tinta; si intalneam tot mai des navigatori care, asemenea mie, fusesera luati de curent. Erau navigatori singuratici, care continuau sa vasleasca; erau navigatori care aruncasera vaslele; erau barci mari si corabii pline cu oameni; unii luptau impotriva curentului, altii se lasau in voia lui.

Si cu cat mergeam mai departe, privind in josul raului la toti cei care pluteau, uitam directia care mi se daduse. Cand am ajuns chiar in mijlocul raului, in inghesuiala de barci si corabii care se duceau in jos, am pierdut de tot directia si am lasat vaslele. Din toate partile, navigatorii din jurul meu pluteau in josul raului cu mare veselie si bucurie, asigurandu-se intre ei si asigurandu-me si pe mine ca nu poate exista alta directie. Si eu i-am crezut si am plutit laolalta cu ei. Si curentul m-a dus departe. Atat de departe, ca am auzit vuietul pragurilor de care urma sa ma izbesc si am vazut barcile care s-au zdrobit de ele.

Si atunci mi-am venit in fire. Mult timp nu am putut intelege ce se intamplase cu mine. Vedeam in fata mea numai pieirea spre care alergam si de care ma temeam, nu zaream salvarea nicaeri si nu stiam ce sa fac. Dar, privind inapoi am vazut nenumarate barci care luptau impotriva curentului, inversunate, fara incetare, mi-am amintit de tarm, de vasle si de directie si am inceput sa vaslesc inapoi, impotriva curentului si catre tarm. Tarmul era Dumnezeu, directia era traditia, vaslele erau libertatea care mi se acordase de a vasli spre tarm, adica de a ma uni cu Domnul. Si astfel, forta vietii a reinviat in mine si eu am inceput sa traiesc din nou.

Lev Tolstoi
Fragment din cartea SPOVEDANIE

Leave your comment