Cat ti-ai dori ca sa fii foarte bine, nu binisor. Cat vrei de fapt?

 

Cat vrei de fapt

 

Acum o luna:

– Sa inteleg ca esti hotarat sa faci asta? zic eu.
– Da, vreau sa fiu platit pe masura experientei si capacitatii mele.
– Asta ce inseamna mai exact? il intreb din nou.

Imi spune ca vrea sa-si schimbe jobul pentru ca “aici nu este structura, iar salariul lui este de 1200”. Stie ca poate mai mult. Si eu stiu ca poate castiga mai mult. E talentat, muncitor si are experienta. Dar pur si simplu s-a plafonat aici din diverse motive. Interioare si exterioare.

Il intreb ce suma vrea pe luna, cat crede ca merita si cat crede ca ar putea sa obtina la un alt job. Imi spune ca ar vrea vreo-mie sapte sute.

– Asta e salariul pe care il doresti de la noul job? 1700? il intreb, cum ai ales suma asta? De ce nu 1500, 2100 sau 2650?
– 1700 e ok, imi zice, nu e ideal din punctul meu de vedere dar e binisor. Si noteaza pe agenda din fata lui – “salariu minim 1700”
– Pai de asta ne vedem noi saptamanal? pentru binisor? Spune-mi te rog, care este idealul tau? Cat ti-ai dori ca sa fii foarte bine, nu binisor. Cat vrei de fapt?

Se uita la mine, rade si imi spune: “2500. Ar fi minunat 2500. Dar e greu.” Il intreb apoi daca pot sa-mi exprim o parere. El imi confirma si ii spun ce-mi trece prin cap: “Nimeni nu ne-a promis cand ne-am nascut ca o sa fie usor; si pana la urma toti alegem – stam in mediocritate ca sa ne fie usor sau ne asumam ca uneori va fi greu si mergem sa facem ce vrem de fapt. Mediocritatea si ratarea viselor nu e totusi mai grea?”.

L-am vazut cum se energizeaza subit. Ia apoi pixul, taie de vreo 3 ori “1700” si scrie – “salariu 2500”.

-Da, 2500 vreau. 2500 pot. Nu ma opresc pana nu gasesc un job cu salariul 2500.
-Ok. Pai hai sa vedem care-i planul in continuare, i-am spus.

Am simtit ca l-am impins putin cu salariu, dar stiam ca poate.

Apoi am facut impreuna un plan in detaliu cu ce ce are de facut in urmatoarele saptamani. L-am impartim apoi pe zile si actiuni concrete: cand isi reactualizeaza CV-ul, cand si unde il trimite, ce fel de joburi tinteste si la ce fel de companii. Cate CV-uri trimite zilnic, la cate joburi aplica pe site-urile de specialitate, cate agentii de recrutare contacteaza, cu ce prienteni vorbeste, cine si cum l-ar putea sustine in acest demers, etcetera, etcetera.

Si-a dat un deadline estimativ de o luna si ceva. “Intr-o luna si jumatate cred ca o sa-mi gasesc”. De a doua zi a inceput si s-a tinut de plan exact asa cum l-a construit.

Acum 2 saptamani ma suna, eu eram la volan. Ma saluta, il salut si eu.

– Am o veste buna, zambeste in telefon. Stii interviul ala pe care l-am avut la compania x, acolo unde m-a recomandat prietena aia a mea?
– Da.
– M-au sunat, am luat jobul.
– Ohohooo, foarte tare, cat e salariul? strig eu in telefon.
– 4000.
– Bai tu vorbesti serios?
– Da. Plus beneficii. Pachetul x, asigurarea y, beneficiul z.
– Mamaaa, ce tare.
– Da. Raman cu vreo 3000 si ceva in mana.

N-aveam de unde sa stiu exact ce trairi il incercau pe el, dar eu am simtit ca ma bucur cel putin la fel de mult. Bucurie mare. Bucuria succesului.

In prezent lucram la viziunea lui de viata (planul) pe 5 ani. Nu pot sa zic despre ce-i vorba. Doar cateva cuvinte cheie: face exclusiv ce iubeste sa faca, menire, muzica, bani multi, energie, relaxare.

Va urma

Leave your comment