Pitipoanca, BMW-ul si evolutia personala

 Cocalar cu bmw

 

 

Capitolul 1. De ce fac ceea ce fac

Daca m-ai fi intrebat acum cativa ani, iti raspundeam asa: ” – Fac ceea ce fac pentru ca vreau sa dau valoare in jur, sa ajut oamenii si sa fac o lume mai frumoasa.”

Acum stiu ca fac ceea ce fac ca sa ma bucur de viata si ca sa ma descopar pe mine. Pe masura ce imi urmez dorintele si chemarile personale – devin mai autentic. Si cu cat devin mai natural, am mai mult succes.

Iar cand fac ce imi place cu succes si intr-un mod natural, e oare posibil sa nu aduc plus-valoare in jur? 

Paradoxal, valoarea pe care o aducem in lume – este o consecinta a faptului ca ne ascultam si urmam dorintele personale (intr-un mod ce poate parea egoist).

Cum functioneaza asta? Citeste capitolul 2.

 

Capitolul 2. Un BMW e mai mult decat un BMW

Un tip care acum conduce un Logan vrea sa-si cumpere un BMW seria 5, nou. Asta e obiectivul lui. Ca sa-l atinga e nevoie sa faca niste bani – cateva zeci de mii de euro. Ca sa faca niste bani – pe care acum nu ii are – e necesar sa actioneze diferit.

E nevoie sa munceasca mai mult sau mai eficient, sa fie mai organizat, sa atraga mai multi clienti, sa ofere servicii sau produse mai bune, si asa mai departe. Fie ca este tamplar, antreprenor, medic, manelist sau manager, tipul asta trebuie sa evolueze pentru a-si lua BMW-ul.

Pot inlocui BMW-ul cu orice obiectiv, fie de ordin financiar, material, spiritual, familial sau altul. Dinamica va fi aceeasi. Vrei sa obtii ceva ce acum nu ai? Vrei sa devii intr-un fel in care acum nu esti? E nevoie sa te implici si sa evoluezi in directia respectiva.

Cariera, relatiile, familia, business-ul, obiectivele financiare, vacantele, masinile, relaxarea, spiritualitatea – orice ne propunem sa dobandim in viata asta ne atrage catre evolutie.

Intre tine si masina pe care ti-o doresti, intre tine si relatia pe care o vrei, intre tine si banii pe care intentionezi sa-i castigi se afla un drum. In secunda in care ai pasit pe el incepi sa te transformi. Devii mai bun.

Privind viata asa, realizez ca un BMW e mai mult decat un BMW. Un target financiar e mai mult decat un target financiar. Un business este mai mult decat un business. O casa, la fel. Sa te transformi intr-o persoana relaxata, dintr-un om stresat – e mai mult decat pare. Toate aceste lucruri sunt pretexte ale evolutiei personale. Obiectivele sunt pretexte pentru a evolua.

In 2006 am inceput prima afacere. Tin minte ca dupa cateva luni, primul angajat mi-a spus ca vrea sa plece din firma. Pe loc mi s-a pus un nod in gat si aproape ca mi-au dat lacrimile. Ma uitam la el blocat. Eram naucit, speriat si nu stiam ce se intampla. Simteam ca sunt tradat. Acum sunt altfel. Ii permit fiecarui om cu care colaborez sa isi urmeze drumul cu sau fara mine, fara nici un fel de resentiment, ba chiar cu bucurie. Am evoluat.

Tot prin 2006 m-am dus la prima negociere mai importanta (miza financiara mare). Tin minte ca eram atat de emotionat incat imi tremura vocea. Clientul – un caine de business (si hiena de om) – m-a simtit din prima secunda. A intrat agresiv in mine si m-a facut sa-i accept toate conditiile. Acum sunt altfel. Cand am o negociere stiu clar ce imi doresc, am stabilita o limita sub care nu sunt confortabil sa inchei parteneriatul si imi asum orice varianta, inclusiv sa pice afacerea. Am evoluat.

In 2009 am inceput formarea in coaching. La inceput tin minte ca ma treceau toate apele pe durata unei sesiuni. Nu stapaneam bine tehnica si eram stresat ca poate imi scapa ceva (imi scapau multe). Acum sunt altfel. Am structura, sunt prezent, am incredere in mine si in cel din fata mea, obtin rezultate. Am evoluat.

Orice dorinta pe care am luat-o in serios si am indeplinit-o, m-a stimulat sa cresc. Cu asta m-au ajutat obiectivele pana acum. Asa imi folosesc si in continuare. Cand le voi fi atins, voi fi deja mult mai mult decat ce eram inainte sa fac primul pas catre ele – o versiune superioara a propriei mele persoane.

Asadar e bine sa ne dorim lucruri?
Eu zic ca da.

E bine sa nu ne dorim nimic?
Eu zic ca nu.

Dar maestrii spirituali care spun ca esenta fericirii este sa nu iti doresti nimic? Se inseala?
Nu se inseala. Si ei isi doresc ceva. Isi doresc sa nu-si mai doreasca nimic. Sau isi doresc sa-i invete pe altii sa nu-si doreasca nimic. Au un obiectiv.

Dar cum ramane cu cei ce spun ca obiectivele materiale si banii nu sunt importanti, iar ceea ce conteaza in viata sunt de fapt sanatatea, cei dragi si iubirea?
Pai au si ei obiective foarte ambitioase cum ar fi sa tina familia unita si iubirea la cote inalte cand nu e nimic in frigider si nu-s bani de rechizite. Sa tii vibratia ridicata in asemenea contexte – asta da target.

Acest fel de a vedea lucrurile explica multe. Daca vreti sa aflati spre ex. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW de pe masa cocalarului – va invit sa cititi si capitolul 3.

 

Capitolul 3. De ce pitipoanca e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa?

Pitipoanca proasta e atrasa de cheia de BMW pusa la vedere pe masa cocalarului pentru ca nu e proasta. Stie (cel putin la nivel intuitiv) ca un BMW e mai mult decat un BMW. E confirmarea unei realitati importante – cineva de la masa aia e invingator (in lumea si sistemul in care traim). Cocalarul e mai mult decat un cocalar.

“Daca e BMW, atunci e mari sanse sa fie si lapte praf, scutecele si o camera decorata frumos (roz) pentru aia mici” (perspective posibile).

Daca acum 5000 de ani pitipoanca era atrasa de ala care zdrobea teasta la urs si il cara pana in batatura tribului – acum cheia de la BMW transmite acelasi mesaj – avem ce manca, avem cu ce trai, ne miscam, evoluam.

Pitipoanca e desteapta. E orientata. Merge pe intuitie si instinct. E interesata de fapte, nu de potential. Merge la sigur.

E BMW? Inseamna ca baiatu’ poate.

Ultraintelectuala, care de obicei este dezgustata de pitipoanca, are de invatat de la pitipoanca proasta (intr-un mod misterios, de multe ori mai inteleapta).

Ultraintelectuala are alte repere – Vorbeste frumos baiatul, are studii, are planuri? Inseamna ca are potential… sa-l prezentam parintilor.

De multe ori insa, potentialul nu se realizeaza. Ultraintelectualei ii scapa deseori ca mancarea, casa, vacantele si pampersii nu se platesc cu idei bune, cultura, poezii, planuri si potential. Doar cash sau card.

Neintamplator, viata ultraintelectualilor si ultraintelectualelor este de multe ori mai grea (si mai sumbra) decat a cocalarilor si pitipoancelor. Cel putin in Romania.

Aud niste voci “- Normal, in Romania cefosii si pitipoancele o duc bine. Noi astia cu 3 facultati murim de foame….tara de rahat.”

Nu.

Cefosul e limpede la minte (poate pentru ca nu a facut 3 facultati). Cefosul stie ce vrea. BMW si o blonda cu țâțe mari. Cefosul are un obiectiv si pleaca pe el  (Germania). Pe el nu-l intereseaza ce zic altii. Ce zice mamica, ce zice matusa, “ce zice vecini”. Cefosu’ are tinte pe care le atinge. Din punctul meu de vedere – e invingator!

Baietii cu 3 facultati, someri sau angajati cu 11 milioane de lei vechi, nu stau someri pentru ca Romania e de rahat. Ci pentru ca sunt derutati. Nu stiu ce vor. Iar cand nu stii ce vrei – nici nu ajungi sa ai.

Prima facultate a facut-o pt ca asa a vrut mamica. A doua a facut-o ca sa nu o dezamageasca pe nășica. Si s-a inscris si la a treia – ca daca tot nu-si gasea de munca…

Cocalarul vrea BMW, vila si femeie buna (pentru lumea formelor nu suna rau). Ultraintelectualul vrea sa-si gaseasca si el un loc de munca si sa intre in randul lumii. Aici se produce ruptura.

Ultraintelectualul invata, colecteaza diplome, dar nu evolueaza cu adevarat. Evolutia se cuantifica prin rezultate concrete – adica ce ramane de pe urma ta (o carte, o casa, un copac, un X6). Romania e aceeasi si pentru cei care au succes si pentru ceilalti. Dar e greu sa vedem lucrurile asa. E greu sa vezi si sa admiti ca sursa problemelor tale e la tine.

Cine accepta asta, aproape a reusit. Pentru ca doar dupa acest moment poti sa dai valoare in jur, sa ajuti oameni si sa faci o lume mai frumoasa. Si cum poti realiza asta concret?

Iti fixezi un obiectiv (aparent) egoist si il atingi.

Spor!

PS: Pe lista obiectivelor mele personale se afla un BMW seria 5.

Leave your comment