De ce este important sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti

 

Eu am o relatie cu cine cred eu ca esti tu 

Eu am o relatie cu cine cred eu ca esti tu, iar tu ai o relatie cu cine crezi tu ca sunt eu. Eu nu am o relatie cu tine si tu nu ai o relatie cu mine asa cum suntem noi de fapt.

Atunci cand eu ma voi comporta cum sunt de fapt, tu vei fi dezamagita, iar atunci cand tu te vei comporta cum esti de fapt, eu sunt dezamagit. Si ne spunem unul altuia – “M-ai dezamagit. Am avut incredere in tine si acum ai distrus-o. Sau clasicul – Mi-ai inselat asteptarile.”

Atunci cand eu nu stiu bine cine sunt si nu ma accept – o sa te cred. Ma simt vinovat (pentru ca sunt asa cum sunt) si imi cer iertare. Ma simt prost pentru ca ti-am spulberat asteptarile (pentru ca sunt asa cum sunt si nu imaginea din mintea ta). Iti aduc un buchet mare de flori si iti spun – Te rog sa ma ierti, am gresit, nu stiu cum s-a intamplat ( sa fiu eu insumi). Imi pare rau (ca am fost autentic). Pe viitor nu se va intampla (sa traiesc asa cum sunt de fapt). O sa ma comport in asa fel incat tu sa fii fericita. (Voi incerca sa fiu imaginea din mintea ta).

Atunci cand tu nu  te intelegi pe tine, imi vei spune ca pur si simplu nu stii ce te-a apucat – si esti sincera pentru ca nu te cunosti si nu ai de unde sa stii. Cand iti voi reprosa ca m-ai dezamagit, ma vei crede si te vei simti prost. Imi vei promite ca vei fi altfel decat esti de fapt.

Si uite asa vom mai trai inca o bucata de vreme fericiti, lumea ne va invidia ca ne intelegem minunat si noi mereu ne facem mici atentii, pentru ca asa e frumos. Pana intr-o zi cand o sa ne apara bube in cap, depresii, boli mentale sau fizice iar presiunea de a fi altcineva ne va incovoia.

Atunci e posibil sa ne razvratim, sa simtim totusi ca ceva nu e in regula, dar cel mai probabil vom da vina unul pe altul – Din caza ta, din cauza ta, din cauza ta. E posibil sa ne despartim si sa ne simtim usurati – “Bine ca am scapat de acea persoana nociva care ma sufoca”.

Apoi fiecare dintre noi ne vom gasi pe altcineva – o imagine mentala mai buna – asa cum meritam. Persoana pe care o intalnesti tu, la fel a trecut prin experiente neplacute si acum e bucuroasa ca te-a intalnit – in mintea ei tu esti o imagine mult superioara.  Si reluam cel mai probabil acelasi ciclu.

Si dupa ani de relatii, dezamagiri si suferinta venim cu concluziile -“Barbatii sunt porci”. “Femeile sunt curve” “Am ghinion, mereu mi se intampla la fel in toate relatiile”. Sau – “Nu am intalnit persoana potrivita”

Daca ai un ochi antrenat poti observa aceste dinamici cel mai usor in relatiile de cuplu. Insa in orice context de viata si in orice relatie lucrurile stau cam la fel. De mici copii suntem antrenati sa fim alcineva decat in realitate, suntem invatati ca oamenii ne vor dezamagi, suntem pedepsiti si umiliti daca nu ne incadram in imaginea pe care altii o au despre noi.

Incepem cu imaginea parintilor. Suntem formati sa indeplinim asteptarile lor. Majoritatea nu au avut o relatie cu noi, ci cu cine credeau ei ca ar trebui noi sa fim – eminenti, buni sportivi, indemanatici, curajosi, olimpici, premianti, linistiti, tacuti, inalti, slabi, grasi, mai asa, mai altfel. Majoritatea parintilor fac orice sa-si “educe” odraslele conform asteptarilor lor si acorda prea putina atentie copilului asa cum este el de fapt.

Dupa parinti, urmeaza educatorii, invatatorii, profesorii, prietenii, managerii, iubitii, iubitele, societatea, companiile, biserica si altii. Toti ne conving cu orice pret sa indeplinim viziunea lor despre ce suntem si cum suntem.

Si uite asa traim cu totii, fara sa stim cine suntem, fara sa stim de ce suferim, fara sa stim de ce ieri ne iubeam si azi ne uram. Fara sa stim de ce oamenii “se schimba”, fara sa stim ce se intampla cu noi si de ce in mare parte simtim ca ceva nu este in regula? “De ce simt ca ceva nu e in regula cand totul e ok, cand am jobul pe care-l vreau, casa, masina, vacantele? Ce nu e in regula cu mine?

Traim exact cum scrie la revista Glossy, asa cum vedem la televizor, asa cum traieste toata lumea, ne imbracam frumos, facem ce ne-au spus parintii, respectam regulile de bun simt, ne incadram in norme, avem o cariera faina pe cont propriu sau la o companie mare – si totusi simtim de multe ori ca ceva nu este  in regula, ca uneori lipseste sensul si pe fundal mocneste un vid existential.

Totusi, nu e totul pierdut. Adevarata identitate inca traieste undeva in fiecare dintre noi, acoperita cu tot felul de lucruri si mult gunoi. E nevoie de rabdare, dorinta, curiozitate, curaj si uneori de ajutor. Sunt straturi, straturi de luat la dalta. Drumul catre tine poate fi lung si deloc usor. Dar e singurul drum bun. 

Te mai intrebi de ce este important sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti cu adevarat? Reciteste articolul.

One Comment

  1. Loren

    Vreau sa ma cunosc si sa ma acept

Leave your comment