Ma scuzati ca ploua

Fucked Up

 

 

Doamna profesoara, imi cer scuze si imi pare rau pentru ca nu mi-am terminat tema de vacanta la matematica. Imi pare rau ca am stat cu prietenii, ca am fost la mare, ca m-am indragostit si am stat in parc seara de seara. Imi pare rau ca m-am simtit bine in fiecare zi de vara. Imi pare rau ca nu am umplut 2 caiete studentesti cu integrale care o sa-mi foloseasca enorm atunci cand voi fi mare! Am 17 ani si sunt un inconstient. Va rog din suflet, puteti sa ma iertati?

Dragi parinti, imi cer scuze si imi pare rau ca m-am gandit sa dau la alta facultate si nu mai vreau sa fac dreptul, asa cum s-a discutat in familie. Va rog sa ma iertati, m-am gandit mai bine si aveti dreptate – este mai important sa fac ceva ce nu imi place toata viata, pentru ca voi sa va puteti lauda pe la rude, prieteni, vecini si colegi ca aveti copil avocat, judecator sau procuror. Nu pot sa va pun in situatia asta penibila – de a avea un copil care face ce iubeste in viata. O sa fiu bun si cuminte si o sa fac ce ziceti voi, chiar daca o sa ma urasc pe mine. Fac asta, ca sa fiti voi impliniti si sa nu va fac de rusine atunci cand va intreaba administratorul de bloc la ce facultate am intrat! Va rog din suflet sa ma iertati pentru acest gand imatur.

Iubitule, imi pare rau ca mi-a trecut prin cap sa ies cu prietenele in oras sau la vreo petrecere. Am uitat ca sunt maritata acum si ca avem si un copil, deci o familie minunata. Nu mi-am dat seama ca ceea ce doresc eu nu mai conteaza deloc si am uitat de asemenea ca in momentul in care m-am casatorit, viata mea s-a terminat. Daca ai ganduri de gelozie, e normal sa ma tii din scurt. Chiar te rog sa-mi mai stergi cate una peste ochi daca imi mai vine vreo astfel de idee. Tu ai stari de posesivitate si pana la urma, cocosul trebuie sa cante in casa, nu gaina. Acum ma duc la cratita si sper sa ma ierti pentru momentul de ratacire.

Draga mea, te rog sa ma scuzi si imi pare rau, pentru ca am mers in oras cu prietenii. Este inacceptabil sa mai ies din casa seara de unul singur, decat poate, cand duc gunoiul. Asa e mai bine, acum sunt familist si de cand ne-am casatorit e normal sa nu mai am viata personala si sa nu mai fac ce imi place, sa nu mai ies la o bere cu colegii. Daca ai ganduri de nesiguranta, posesivitate, si temeri ca m-ar putea fura alta – in loc sa lucrezi cu tine si sa le rezolvi, mai bine stau eu cuminte acasa, intr-un colt. A fost o tampenie sa ma gandesc ca as putea iesi din cand in cand la o bere cu baietii! Te rog din suflet sa ma ierti.

Domnule manager, azi m-am simtit rau si am stat acasa. Stiu ca este de netolerat asa ceva si sunt un inconstient ca am facut asta. Cele 2 saptamani de concediu pe an ar trebui sa imi fie de ajuns si sa ma implineasca – probabil ca este ceva in neregula cu mine. In plus aveati dreptate, trebuie sa tragem din greu, sa facem performanta, performanta, performanta si profit, pentru ca dumneavoastra sa fiti promovat, iar actionarii sa fie bine. Cred ca ar fi grozav sa aduceti un trainer sau consultant pe NLP, ca atunci cand o sa ne simtim din nou storși, sa ne bage niste programari motivationale, sa faca jocuri, sa batem din palme si sa țopăim ca retardatii la comanda lui, ca  apoi sa facem performanta, performanta, performanta. Multumesc si sper sa ma puteti scuza.

Drag sistem de valori neactualizat de 600 de ani, imi cer scuze si imi pare rau daca m-am gandit sau am facut vreodata sex sau dragoste. Am uitat ca m-am nascut cu acest trup, nu pentru a trai si a ma bucura de el, ci dimpotriva pentru a-l renega. Stiu, corpul imi trimite semnale false, natura minte, bucuria vietii trebuie starpita. Imi pare rau ca sunt un asa pacatos/pacatoasa. Imi cer iertare pentru momentele cand mi-am urmat intuitia sau instinctele si am facut ce mi-a placut. Ar trebui sa fiu arsa pe rug, asa cum se obisnuia odata.

Leave your comment