Liberul arbitru si alegerile din viata si cariera

Nu ai ce pierde

 

Cred ca liber arbitru avem doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura pentru ca desi putem sa facem foarte multe alegeri in viata, totusi nu putem face orice si nu putem fi oricine sau orice.

Pe tema liberului arbitru s-a dezbatut mult. Sunt mii de carti, articole si alte materiale pe aceasta tema. Unii sustin ca nu avem deloc liber arbitru si ca destinul nostru este aranjat de undeva din Cer. Unii spun ca suntem perfect liberi sa alegem ce vrem sa facem si cum sa fim.

Eu nu sunt de acord nici cu unii si nici cu altii. Experienta mea de viata, experienta din coaching, business si unele carti pe care le-am citit m-au condus catre o alta concluzie. Nu cred ca destinul este ceva ce ni se da de sus in totalitate si nici ca putem face tot ce dorim. Cred ca omul isi poate face destinul cu mana lui, intre anumite limite pe care le are. Si asta este liberul arbitru pe care il avem cu totii.

Pe langa milioane de mici alegeri in viata – cum ar fi ce mancam la micul dejun, ce film vizionam, sau ce culoare sa vopsim gardul, avem o mare alegere de facut. O alegere foarte dificila pentru majoritatea dintre noi. O alegere grea, dar care o facem zi de zi – pentru ca avem liberul nostru arbitru.

Cea mai importanta alegere pe care o putem face este daca ne ascultam intuitia (ce simtim) sau nu. Adica sa alegem ceea ce este potrivit pentru noi sau nu, sa alegem daca ne acceptam asa cum suntem sau nu, sa facem ce ne place sau nu, sa alegem daca sa mergem pe drumul nostru sau nu, sa ne exprimam talentele sau nu. Alegem sa traim liberi cu ceea ce suntem sau nu.

Liberul nostru arbitru ne permite sa alegem intre un drum potrivit care oarecum ne-a fost predestinat sau dimpotriva sa luptam cu viata. Liberul nostru arbitru ne da posibilitatea sa alegem daca ne folosim talentele sau nu, daca mergem pe drumul nostru sau nu.

Omul nu este doar un cumul de conditionari si programari neuro-lingvistice cum le place unora sa creada. Fiecare om se naste cu anumite afinitati, talente si particularitati pe care le poate descoperi si folosi. Un exemplu: Varul meu George, cand era copil, a primit cadou o muzicuta de la un unchi si pe loc, a fost capabil sa cante la ea melodii pe care le auzise la televizor sau in alte parti. Asta fara profesor si fara vreo lectie de muzica. La fel s-a intamplat si cu un mic acordeon si apoi cu o orga. Talent.

Pur si simplu simtea cum sa sufle in muzicuta pentru ca melodia sa iasa cursiv, simtea cum si unde sa apese pe clapetele acordeonului si ale orgii. Talentul nu il regasim doar in muzica. Sunt contabili talentati, profesori, actori, pictori, soferi, pescari, instalatori si orice meserie din lume are talentele ei. Intrebarea este – ne descoperim si ne folosim inclinatiile native, sau mergem pe niste cai care nu ne apartin storsi de energie? Gasim curajul sa ne ascultam pe noi insine sau ne mintim ca e ok si merge si asa?

Unii pot spune – normal, e firesc sa ne ascultam intuitia, sa facem ceea ce ne place si sa ne folosim talentele. Eu zic ca e destul de rar acest fenomen.

 

10334320_729891270401354_3297106163622029805_n

 

Constrangerile sociale si familiale, sistemul de invatamant si alti factori ce tin de civilizatia in care traim ne imping de la spate si ne forteaza sa alegem de cele mai multe ori dupa anumite norme decat dupa ceea ce simtim sau dupa ce talente, inclinatii si simtiri avem. Cunosc copii de liceu care canta extraordinar de bine dar fac fizica/chimie. Cunosc oameni extrem de sociabili cu skiluri native de comunicare extraordinare, care stau in spatele unui calculator. Cunosc avocati cu talente artistice care isi “mananca ficatii” prin instante.

Foarte multi oameni merg pe drumuri gresite, in meserii gresite, in casnicii gresite, in locuri gresite, traind fara sa-si exprime adevaratul sine, facand lucruri care ii frustreaza in loc sa le aduca bucurie. Toate acestea pentru ca sa nu se supere mama, tata, seful, prietenii, vecinii, sotia, sotul, poate chiar copiii si altii.

Iar mama, tata, seful, prietenii, vecinii, sotul, prietenii, copiii si restul – traiesc la fel, asa cum se cade, fara a se exprima pe ei insisi, pentru ca la randul lor sa nu-si supere mamele, tatii, prietenii, sefii, sotii si asa mai departe, intr-o spirala fara sfarsit.

Sunt adeptul bunului simt, al respectarii legilor si al pacii si nu spun ca sistemul este bun sau prost. Spun doar ca respectand legile, autoritatile, familia si cine o mai fi, avem liberul arbitru de a ne alinia cu propriile noastre valori si de a trai asa cum ne place. Avem puterea sa alegem schimbari noi in cariera daca pana acum am fost pe un drum gresit, sa experimentam viata si sa ne folosim de talentele/abilitatile noastre naturale pe care le avem cu totii. Putem alege sa traim pasiuni, sa avem hobby-uri si sa incercam ce ne place si cum ne place.

Sunt convins de aceste adevaruri. In trecut am fost eu insumi unul dintre cei care au mers pe drumuri ce nu mi-au apartinut. Din cauza ca m-am comparat cu altii, din cauza fricilor si conventiilor sociale (ce o sa zica lumea), multa vreme am persistat pe cai straine mie si am amanat sa-mi folosesc liberul arbitru pentru a alege ce vreau de fapt.

Da, avem liberul arbitru. Da, putem alege ce e bine si ce nu e bine pentru noi. Da, este greu sa fii liber si sa alegi pentru tine. Unii se vor supara, altii te vor critica sau parasi. Altii se vor declara dezamagiti. Insa cei carora le pasa cu adevarat de tine, ori te vor sustine, ori in cele din urma te vor intelege.

Liberul arbitru ti-l folosesti oricum, in fiecare moment. Pentru ca in fiecare moment iei o decizie – alegi sa faci ce doresti si traiesti cum iti place (cu riscul de a dezamagi unele persoane cu alte asteptari) sau te dezamagesti pe tine insuti constant si permanent.

One Comment

  1. Ariel

    Viata nu e data sa o traim dupa propria alegere. Dar ce alegem aceea devenim si pentru toate exista o nota de plata = dupa moarte. Iadul este cea mai groaznica realitate pe care cei mai multi o ignora. Cautati pe youtube si veti vedea marturia unei morti clinice pe youtube ‘Gavril Barnutiu 2009’ si va asigur ca totul e adevarat. Am fost personal la aceasta familie.

Leave your comment