Toleranța – mare virtute, mare blestem

Treierat

 

Toleranța poate fi o virtute. Dar și un blestem, dacă este prost înțeleasă. Și de multe ori este foarte prost înțeleasă. Este foarte prost înțeleasă de către falșii înțelepți cu precădere. Care cred că este ceva înălțător să accepți orice și pe oricine, pe motivul că suntem cu toții bucăți din Univers și fărâme de Dumnezeu. 

Adevărul la nivel absolut ăsta este – suntem cu toții suflete nemuritoare. Însă la nivelul acestei lumi, aici pe Pământ, ne-am întrupat în niște forme – oameni – ființe pământene, care, pentru a supraviețui au nevoie să mănânce. Și să bea. Și să facă sex pentru a perpetua specia sau pentru plăcere, și să fie educați, și să aibă joburi pentru a-și aduce contribuția în societate, și multe, multe alte nevoi mai mici sau mai mari.

Și dacă mai demult era de ajuns sa tragi o bâtă între coarne unei vaci ca să ai ce manca, acum lucrurile au evoluat puțin mai mult. Avem de a face cu sisteme complexe, sociale și economice, care ne permit să trăim mai bine. 

Uneori mă gândesc că s-ar putea să o ducem mai bine decat Ștefan cel Mare. Sau mai bine decât mulți alți regi și împărați. Nu cred că Ștefan cel Mare servea pomelo și banane când dorea și din câte știu nu beneficia de apă calda, electricitate, divertisment, transport și alte lucruri pe care acum le accesează orice om de rând.

Ei bine, ca aceste standarde să fie menținute, ba chiar să evolueze, este nevoie de contribuția noastra a oamenilor. Adică, cu alte cuvinte este necesar să ne facem treaba cum trebuie pentru ca lucrurile să meargă bine. Dacă suntem prea toleranți cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, lucrurile vor merge prost. 

Există acum un curent de proastă întelegere a Spiritualității. Am văzut oameni care sub expresia “suntem copiii Universului” își permit să fie leneși, să nu se țină de cuvânt, să gasească mereu scuze și să facă apel la toleranță și umanitate pentru a-și scuza incompetența. Dacă sunt “ființe de lumină” au impresia că cineva trebuie să le înghită rahaturile, să le facă treaba și să le înțeleagă în permanență rezultatele și competențele slabe sau foarte slabe.

Nimic mai eronat, mai fals și mai prost înțeles. 

Citesc autori de spiritualitate și îmi însușesc de ceva vreme învățături ale unor mari Maeștri ai lumii. Ce au în comun cele mai Iluminate persoane de pe pământ este tocmai disciplina, determinarea și lipsa toleranței pentru acele lucruri care i-ar fi putut îndepărta de la misiunea lor. 

Gandhi a dat dovada de o lipsă totală de toleranță față de Imperiul Britanic. Cei mai mari conducători si manageri ai lumii, acei oameni care și-au adus contribuția și au creat schimbări, revoluții, și noi începuturi ce au adus bunăstare generațiilor ce le-au urmat, au fost printre cei mai puțin toleranți oameni. Și cu ei înșiși și cu cei din jurul lor, și cu cei pe care i-au condus.

Cele mai calitative produse și cele mai bune servicii sunt concepute și ne sunt livrate de oameni cu toleranță foarte mică față de încălcarea regulilor de calitate. 

Toleranța deci, atât de mult invocată și cautată nu face deloc casă bună cu performanța, cu profesionalismul, cu bogăția și cu satisfacția. Oamenii de succes sunt mai puțin toleranți decât crede foarte multă lume.

Din experința personală vă mărturisesc că în calitate de manager și proprietar al mai multor business-uri, de fiecare dată când am fost tolerant mai mult decât necesar, toate părțile implicate au avut de pierdut. 

Angajatul a avut de pierdut, pentru că nu l-am ajutat să învețe mare lucru. Deoarece l-am înțeles. Și i-am acceptat greșelile, neprofesionalismul și astfel și-a perpetuat obiceiuri proaste. Clientul a pierdut, pentru că a primit un serviciu sau un produs mai slab din partea companiei mele. Eu, în calitate de manager am pierdut pentru că m-am trezit în jurul meu cu oameni slabi. Firma a pierdut clienți și bani și s-a ales cu angajați de mâna a șaptea. 

Când nu am fost tolerant cu oamenii, credeti-mă lucrurile s-au întâmplat exact pe dos față de paragraful de mai sus și absolut toată lumea a avut de câștigat.

Și totuși unele persoane se consideră ființe speciale și invocă toleranță și înțelegere față de treaba de slabă calitate pe care o fac, față de incompetența lor și față de incapacitatea de a livra ce au promis. Dar dimineața se trezesc târziu la o temperatura de 20 de grade, chiar daca e iarnă, merg în baie și fac un duș cald, ies în oraș și iau metroul în timp ce mănâncă o plăcintă de brănză dulce. Nu înțelegem multi dintre noi că pentru a avea căldură în casă și pentru a face un duș fierbinte, sunt niște oameni undeva care stau noaptea treji pentru a băga carbuni pe foc sau pentru a verifica și regla instalațiile. Profesioniști care livrează la secundă. Te-ai gândit vreodată la asta ?

Ca să ții în mână și să muști dintr-o banală placintă cu brănză, avem oare idee cați oameni și-au facut treaba bine și responsabil? Pai cineva a crescut vaci, le-a muls, laptele a fost luat de către alte persoane care l-au transformat în brânză. Brânza a fost cărată și transportată de alte persoane. Apoi avem faina pentru care niște oameni au plantat grău, l-au irigat, ierbicidat și l-au treierat. L-au transportat și l-au măcinat transformându-l în făina. 

Stafidele din placintă provin din struguri, care provin din vii. Iar acele vii au fost plantate, săpate, stropite, culese, apoi strugurii transportați, uscați depozitati. 

Apoi toate aceste ingrediente au fost puse la un loc de un brutar care s-a trezit la 4 dimineața să facă plăcinta. Și nu uita de vânzatoarea care s-a trezit și ea la 5 ca să deschidă plăcintăria ca noi să ne putem bucura de o plăcintă de 3 lei. Deci nu prea e totul la liber aici pe Pământ. Celor care nu înțeleg ce spun, le recomand să meargă și să încerce să trăiască vreo săptamână undeva pe câmp. Sunt curios daca putem primi tofu și năut sau lapte cu cereale direct din Univers. 

Sunt sigur că la un nivel mai profund suntem una cu Tot ce Există, că facem parte din Univers și suntem fărâme din Dumnezeu, dar acestea nu sunt motive să nu ne facem treaba cum trebuie, să nu ne ținem promisiunile, să nu dăm ce putem mai bun din noi aici pe Pământ, să nu ajungem la timp și să cădem într-o toleranță bolnăvicioasă de tipul – Merge și așa. 

Dacă încă mai sunt persoane care nu pricep ce am scris eu aici, îi sfătuiesc saă meargă la un spital de urgențe, să se așeze pe o băncuță și să privească. Vor vedea atunci cât de important este timpul aici pe Pămînt și cât de important este să-ți faci bine treaba ca om, ca profesionist. 

Spor!

Leave your comment