Atitudine VS Educatie Formala (invatare)
Atitudine VS Educatie Formala e un subiect pentru care vreau sa va cer parerea, practic sunt interesat sa stiu ce credeti, care dintre cele 2 concepte este mai important in viziunea noastra personala.
Este mai importanta Atitudinea unei persoane in viata, sau in cadrul unui anumit parcurs, sau nivelul de cunostinte al acesteia si competentele pe care le are ?
Unii oameni sustin ca fara educatie si fara studiu nu poti avea nimic, practic de acolo vine si o atitudine corecta in fata vietii sau a unei situatii. Degeaba ai atitudine si atat ca fara sa stii si fara sa fii stapan pe un domeniu nu poti excela si nu poti avea succes.
Am mai auzit pareri de genul : “atudinea potrivita intr-un context sau in viata te orienteaza catre invatare sau catre actiunile ce determina dobandirea de competente, deci atitudinea primeaza si fara atitudine potrivita nu poti face nimic. Degeaba ai studii daca nu ai o atitudine buna”
Ar fi interesante si cateva povesti sau exemple concrete pe care le-ati trait, auzit sau observat in jurul vostru. Pana la urma ce primeaza in cazul vostru ?
Atitudinea sau Educatia (studiile) ?
Friday, 11 December 2009 | Categoria: Antreprenoriat, Coaching
Andra
Am observat ceva in jurul meu si anume: ce tu crezi cu tarie ca functioneaza, functioneaza! pentru tine!
dar trebuie sa stii unde vrei sa ajungi.
Poti incepe cu o atitudine buna, sau cu un studiu intens care crezi cu tarie ca te va duce undeva!
Personal, cred ca atitudinea este cea mai importanta , dar, de asemenea, ce “merge” la mine, nu trb neaparat sa “mearga” si la altcnv.
Mihai
O tema foarte interesanta din punctul meu de vedere. Daca ar fi sa vorbesc stric din experienta mea, as spune ca atitudinea conteaza mai mult. Am intalnit oameni cu o educatie formala foarte buna, dar cu o atitudinde dezamagitoare…asa cum zice o vorba din popor “destept la carte, dar prost in viata de zi cu zi
”
Sunt de acord ca educatia ocupa un loc foarte important,insa o atitudine potrivita are un rol decisiv in viata fiecarei persoane. Daca ai o atitudine corespunzatoare cu siguranta poti sa-ti atingi toate obiectivele!
Mihai Alexandru SEREA
Salut,
Este foarte interesant subiectul si cred ca exista multe argumente pro si contra fiecarei ipoteze in parte.
Eu insa iti voi expune o parere “echilibrata”…
Cred ca atitudinea si cunostintele exista si definesc doua planuri distincte ale personalitatii si caracterului unei persoane. Atat atitudinea cat si cunostintele lucreaza impreuna pentru a-ti realiza potentialul, sau de ce nu, a-l depasi.
Asadar parerea mea sincera este aceea ca, actionand in planuri distincte, acestea nu pot fi si nu trebuie sa fie clasificate intr-o ierarhie a importantei. Avem nevoie in egala masura atat de o atitudine potrivita cat si de un bagaj relevant de informatii si cunostinte.
Mai mult si mai important, acestea nu sunt fixe, ci evolueaza odata cu noi. Un bagaj de cunostinte relevant azi poate fi complet irelevant maine, iar atitudinea care te pune in avantaj intr-o situatie, te poate faulta grav in alta aparent similara.
So, un sfat: fii agil, invata permanent si adapteaza-ti constant atitudinea. Asta e adevarata cheie a succesului!
Multumesc.
Daca v-a placut ma puteti urmari si contacta pe Twitter la http://twitter.com/smihaialex/
Cornel SOAITA
ATITUDINEA si nu APTITUDINEA determina ALTITUDINEA!!
Este o paradigma la care subscriu intr-u totul! Sigur ca la nivel filozofic se pot gasi argumente in favoarea si impotriva fiecarui brat al balantei Atitudine vs Educatie. Dar la nivel de individ, eu sunt convins ca o atitudine pozitiva este mult mai importanta decat o educatie formala inalta.
Un exemplu care vine sa-mi intareasca aceasta convingere dateaza inca din timpul facultatii. Cercul de studenti fruntasi ai grupei noastre includea si o colega care cred ca invata cat ceilalti la un loc, muncea pe rupte ca sa fie printre primii. Cu toate astea, de cate ori era ascultata la seminar sau la examen, se gandea: “nu cred ca am citit destul”, “sa vezi ca-mi pica exact ce nu stiu”, “nu pot sa ma concentrez”, etc. De multe ori, desi stia peste 70 % din materie, raspundea cu “nu prea stiu” si reusea cu greu sa se mentina printre fruntasi. In schimb, un coleg ocupat cu tot felul de activitati extrascolare, nu se omora cu invatatura. Desi nu cunostea decat in linii mari materia, de cate ori era intrebat raspundea cu optimism si cauta in timpul raspunsurilor detalii suplimentare, elemente ajutatoare, etc. cu care reusea pana la urma sa se descurce admirabil.
Notele si rezultatele lor erau comparabile dar diferenta de atitudine explica diferenta uriasa a consumului de resurse pentru obtinerea acelor rezultate.
Stim cu totii din exemplele din literatura de specialitate ca oamenii care au cu adevarat succes nu au fost neaparat premianti la scoala.
Cornel SOAITA
Teo
Atitudinea dezinvolta pe care o avem de multe ori se datoreaza si notiunilor pe care le detinem. Abordarea unei situatii este mult mai usoara atunci cand exista si un bagaj de cunostinte care ne ofera posibilitatea de a ne “juca” cu ideile.
Consider ca atitudinea si educatia formala merg mereu mana in mana, se completeaza.
Am cunoscut persoane foarte bine pregatite care “nu stiau sa-si vanda marfa” si persoane cu atitudine(eu l-as numi mai mult tupeu) care nu impresioau in discutii decat la inceput.
Eu intotdeauna m-am clasat undeva la mijloc. Nu am avut curajul sa ies in fata si nu mi-a placut sa intru in discutii in care as fi fost total pe langa subiect. Uneori mi-a daunat, alteori tacerea a fost de aur.
Ideea ar fi ca fiecare dintre noi sa se autoanalizeze si sa vada ce anume ar mai trebui adaugat/schimbat pentru a ramane mereu noi insine dar….”updatati”.
Andra
da , se completeaza, e nevoie de ambele, dar el a intrebat ce e mai important….
Alex Gavriliu
foarte interesante puncte de vedere, foarte echilibrate
Alex Marinescu
Impartasesc viziunea echilibrata a lui @Mihai Serea si as adauga in acelasi timp si faptul ca fiecare dintre cele doua alternative catre succes pot avea rezultate extrem de impresionante. Discutand astazi cu Alex pe tema asta se ajunsese intr-un punct in care subliniam doua personalitati de exceptie: Albert Einstein si Richard Branson. Sunt doua exemple elocvente pentru fiecare dintre cele doua “tabere”.
Ce e comun intre cei doi? Munca, perseverenta si increderea in visele lor.
ioannablue
salutare
eu am un punct de vedere ceva mai diferit ,si anume : atitudinea este forma prin care este exprimata vointa de a prezenta abilitatile unei persoane ,dobandite in decursul existentei sale
Aceste doua notiuni ,de atitudine si educatie se interpatrund ,astfel incat formeaza un caracter prezentat si nuantat in functie de fiecare situatie intalnita si scop urmarit
Insa ,ca sa aducem aceasta parere si la un nivel ceva mai personal ,intotdeauna am crezut ca bagajul meu de cunostinte va fi un deschizator de drumuri
ooh…e un subiect mult prea complex pentru cateva randuri ce pot fi scrise aici..
meti:)
Cristina
Eu prefer atitudinea. Am lucrat in resurse umane si tot timpul selectam oamenii in functie de atitudine. Conteaza mai putin ce ai facut, important e ce vrei sa faci de acum incolo. Chiar acum cateva ore aveam o discutie cu o prietena care era uimita ca am putut sa iau un colaborator fara sa ii verific background-ul si portofoliul.
Alexandra
Nu cred ca exista o reteta care sa combine atitudinea si experienta sa poti sa iesi intotdeauna bine dintr-o situatie.
Un exemplu intalnit de curand ar consta in interviuri , unde persoanele care nu stiu sa se vanda nu au nici o sansa, am intalnit la inerviuri oameni cu o atitudine f hotarata si care ar fi “pacalit” pe oricine sa ii aleaga pentru un post, dar confruntati cu un test de aptitudini profesionale dupa, au picat in proportie de 90%. Explicatia este simpla, cei care au cunostiinte si educatia potrivita si nu stiu sa se vanda nu au nici o sansa sa ajunga acolo unde sa poata invata sa aiba o atitudine corecta. Atitudinea, din pacate, castiga de cele mai multe ori in defavoarea educatiei, dar nu este o regula.
Alex Gavriliu
dupa cum am spus si mai sus, avem puncte de vedere foarte interesante .
Sunt curios din experientele noastre daca avem situatii concrete in care s-a dovedit suprematia unuia dintre aceste doua concepte.
Si daca pana la urma le regasim pe amandoua combinate, care ar trebui sa primeze pentru un parcurs cat mai liniar in viata la modul general sau in diverse contexte?
Alex Gavriliu
@ioannablue nu avem limita de randuri.
Alex C
Pe scurt:
Nu toata lumea are educatie formala dar toata lumea are atitudini.
Alina Scurtu
Ce intelegi prin Atitudine? : Bun simt, Capacitate empatica fata de cei din jur, Taria de caracter in fata incercarilor ? Sper ca nu inseamna “Tupeu”. In oricare din situatiile de mai sus nu vad de ce trebuie sa alegi intre cele doua. A avea doar una dintre cele doua nu inseamna ca ti-ai atins scopul in viata. In plus educatia este un fapt, ceva mai mult sau mai putin palpabil, “atitudinea” este de domeniul subiectivismului. Personal respect oamenii care le au pe amandoua dar daca nu au avut posibilitatea sa primeasca o educatie – ii respect pe cei cu bun simt. Din pacate noile generatii cresc cu impresia ca ” scoala nu ajuta la nimic” si ca “nesimtirea te salveaza in viata”. Alex – daca vrei sa faci un lucru bun pune intrebarea astfel incat alegerea sa nu fie o optiune: ” Cum poti sa ai si atitudine si educatie?”
Alex Gavriliu
@alina deci raspunsul tau este ca cele 2 sunt la egalitate ? 50/50 ?
Ana Maria
Consider ca atitudinea unei persoane este foarte importanta indiferent de domeniul spre care se indreapta si de ceea ce vrea sa realizeze in viitor.Bineinteles ca aceasta se completeaza foarte bine si cu bagajul de cunostinte pe care il detii.
Cunosc persoane pregatite foarte bine din punct de vedere educational si al cunostintelor pe care le au, insa nu abordeaza o atitudine agreata de cei din jur si din aceasta cauza pierd foarte mult.
Cred ca atitudinea se mai schimba si odata cu acumularea de experienta si maturizarea unei persoane.
CrisBia
Caracterul fiecarei persoane se transpune in viata de zi cu zi prin atitudinea pe care o avem fata de noi insine, fata de oameni, fata de situatiile cu care ne confruntam… fata de viata.
Atitudinea se formeaza si este influentata de experienta de viata, de familie, de societate cit si de nivelul culturii, al bunului-simt si al studiilor.
Studiile formale pot influenta atitudinea pot contribui in mare masura la dezvoltarea acesteia.
Drept urmare studiile formale nu sunt o conditie in formarea si dezvoltarea atitudinii, dar pot fi o necesitate, contribuind la dezvoltarea personala, fie si doar prin natura mediului in care se desfasoara si anume…mediul universitar
M
E o balanta intre cele doua/Depinde cum va place voua/Si ceea ce cu adevarat conteaza/Important e ca lumineaza!!!!:)
Si pasii pe care ii simtiti conteaza! 
C.
hai sa va zic cum vad eu lucrurile:
. la fel ca si ideea cu prejudecatile, despre care toata lumea afirma ca este gresit sa le ai, echilibrul e un concept pe care, in orice situiatie l’ai invoca, nu ai cum sa dai gres. e ceva mega-dezirabil si atat de abstract si omniprezent incat maine- poimaine ne trezim ca devine si opozabil erga omnes si trebuie sa ni’l inscriem in cartea funciara. exista riscul sa il folosim ca etalon pentru mult prea multe situatii, pana ajunge sa cada in banalitate. asta e si motivul pentru care eu personal ma feresc de ideile generale, imi inspira non-creativitate.
; deci o balanta unica, cu unitati de masura pur empirice si care ne caracterizeaza printr’o legatura stransa, strict personala.
1.e foarte misto, desi e un eufemism – ideea cu echilibrul, pot chiar sa spun ca ma face sa zambesc
2.nu exista combinatia perfecta intre atitudine si educatie, asa cum nu exista ghidul perfect de agatat sau crema antirid care chiar sa functioneze. situatiile traite sunt atat de vaste si de complexe incat o carte de genul “Precedente de viata” nu ar incapea in biblioteca nationala de pe teritoriul unui singur stat. de aceea, eu cred ca nu ar trebui sa se puna problema de echilibru aici, pentru ca fiecare dintre noi avem propriul echilibru si propriul punct in care schimbam dintr’a doua intr’a treia
3. pentru a simplifica lucrurile, propun sa ne plasam mai mult pe taram social, decat teoretic. mai putina analiza conceptuala si mai mult instinct. sunt convinsa ca oamenii cu potential sunt fie educati, fie au atitudinea potrivita, fie le au pe amandoua, in orice combinatie procentuala care le si potriveste numai lor, ca un ADN. si chestia asta se simte, nu se analizeaza. de fapt e mult mai simplu decat ne propunem noi sa fie; nu consider ca se rezuma nimic la atitudine, nimic la educatie. totul – la naturalete.
Alex C
Atitudinea e o rezultanta. Educatia formala e un proces.
Atitudinea e influentata de absenta sau de prezenta si de calitatea educatiei formale dar nu e definita exclusiv de aceasta din urma.
Sa vorbesti despre echilibru intre importanta “atitudinii” si importanta “educatiei formale” e ca si cum ai vorbi despre echilibrul dintre gogosar si stranut.
Gogosarul ma poate face sa stranut…. sau nu.
Stranutul poate exista in absenta gogosarului…
Sa compari doua elemente incomparabile si sa incerci sa determini care din ele e cel mai important e o dovada de umor, pe seama celor care intra in joc.
Felicitari Alex, citesc comentariile de mai sus si, de la o ora la alta, rad cu si mai multa pofta…
Alex Gavriliu
@Alex C o perspectiva personala foarte interesanta.
cristina
TRASEUL FORMARII ATITUDINII:
VALOARE->SCOP->OBIECTIV->ATITUDINE(COMPORTAMENT VIZIVIL SI MASURABIL
Machiavelli-,,Scopul scuza mijloacele,,
Sa calcam peste orice principiu personal sau norma doar a fi intro functie, nu apartine unui om inteligent care se presupune ca stie multe si nici unei persoane dezechilibrate mintal(analfabete)care manipuleaza pe cei din jurul sau pentru a-si atinge tinta.
Omul pentru a castiga o functie trebuie sa fie cel mai bun sclav, deoarce produsul sau este folosit de semeni sai.
Inteligenta si atitudinea ,ereditatea si mediul actioneaza in sensul modelarii omului pentru om .
Oameni sunt fiinte sociale si optiunea lor este balansata in favoarea alegerii ,,atitudinii colegilor de lucru ,,sa nu fie prea destept ca iese cu o concurenta acerba dar nici prea ,,prost,, ca iese cu faliment sa fie invizibil daca se existe si atat.Acest lucru ne face sa credem ca preferam sa fim ,,pacaliti,, nu condusi spre performanta-comoditatea este idealul ,provocarea este o problema necunoscuta a carei ecuatii cere stres.
Noi traim intro lume a mediocrilor ,cu atitudini si atat in Roamania iar strainatatea ne aduna ,,creierul tupeist,,