“- schimbat becul la masina”
Asa arata un task pe lista mea de lucruri de facut acum ceva timp. Se arsese un bec la masina , mai precis faza scurta de pe stanga si pentru a circula in conditii optime era bine sa-l schimb.
Si a stat acest task pe lista mea cateva saptamani in care am amanat sa fac acest lucru, timp in care de fiecare data cand ma urcam seara la volan ma napadea stresul ca nu e bine , ca ma poate opri un polititst sa-mi dea amenda .
Am fost chiar si oprit de 2 domni polititsti care “m-au iertat” dupa ce mi-au atras atentia de sus din strateosfera : “Domnu’ Alexandru de ce circulati cu becul ala ars stiti ce insemana asta , puneti mana si schimbati-l ”
Si uite asa am trecut de la agonie la extaz de catev ori si preferam sa fac asta deoarece “stiam” ce insemana sa schimbi un bec la masina, am avut o experienta similara cu un alt automobil pe care l-am avut cu ce ceva timp in urma deci “era clar” cat de nasol putea fi :
-trebuia sa merg din benzinarie in benzinarie sa intreb de bec si ei sa-mi spuna ca nu au modelul cautat de mine.
- apoi in final dupa ce gaseam sa ridic capota murdara pe interior, sa ma murdaresc si cu mainile inghetate sa caut sistemul de prindere la far.
- sa ma chinui, sa-mi julesc mainile pana la sange, sa injur si sa dau cu piciorul in roata de nervi si dupa vreo cateva zeci de minute timp in care i-am blestemat pe proiectantii sistemului respectiv, sa reusesc sa-i dau de cap.
Pana la urma i-a veniti timpul si becului si putin iritat de ce ma va astepta, am poposit la cea mai apropiata benzinarie, am ridicat capota, am bagat mana la far, am gasit in 3 secunde un mic butonas care a facut”clanc”, becul ars a sarit de acolo si am intrat cu el in mana in benzinarie .
Am fost abordat de un baiat cu sapca in cap care m-a intrebat daca vreau sa cumpar un bec ca ala care il am in mana. Nedumerit am spus da . “Pai avem la casa, mergeti la baiatu’ sa va dea”.
Am cumparat becul , lam bagat la loc, a urmat “clanc” si gata, in 5 minute a disparut stresul, frica de amenda, frustrarea si proiectiile negative despre cum imi voi juli mainile in niste table.
Intrebarea mea este daca a mai trecut cineva printr-o situatie de acest gen, despre cum ne afecteaza o proiectie, sau un scenariu dramatic si inexistent, al carui creator e chiar propria noastra persoana .
Si mai ales ma intreb daca are idee cineva cum putem sari in viitor peste un astfel de scenariu direct la “CLANC” ?
Wednesday, 18 November 2009 | Categoria: Coaching




Mihai
Personal, am trecut si eu prin astfel de situatii. Am ajuns la concluzia ca amanarea e cea care determina pana la urma stresul. Exista lucruri pe care amani sa le faci, insa iti creaza un sentiment de neliniste si frica, iar dupa ce, in sfarsit te-ai hotarat sa actionezi iti dai seama ca dracul nu era atat de negru si nu a meritat sa te stresezi. Solutia, cred ca este, ca lucrurile care ne determina o stare de teama,discomfort, neliniste sa aiba prioritate pe lista “to do”.
Alex Gavriliu
Da Mihai , sau chiar sa le executam inainte de a ajunge pe lista de to do
.