Am preluat acest post scris de prietenul  Cornel Soaita pe  www.pentruimobiliare.ro deoarece mi-a placut mult .

Sunt ingrijorat de ceva vreme. Nu imi place cum a inceput 2009. Nici altora nu le place – pe cine intrebi este ingrijorat. Chiar daca nu este afectat direct, orice om cu care am vorbit mi-a destainuit ca are prieteni, colegi, cunoscuti, care si-au pierdut serviciul, care nu-si mai pot permite traiul  linistit din vara trecuta, care nu stiu de unde sa mai scoata bani pentru rata care a crescut, care nu stiu ce se va intampla in lume.

Am constatat ca atunci cand devin ingrijorati, oamenii reactioneaza in doua feluri. Unii se gandesc intens cum sa se adapteze si fac planuri ingenioase ca sa prospere in continuare, altii privesc cu teama crescanda la ceea ce se intampla in jur si in alte tari si abordeaza subiectul  cu pesimism: “n-avem ce face, a venit criza si peste noi, trebuie sa ne resemnam”.

In acest punct, metoda crescatorului de elefanti mi se pare mai actuala ca niciodata. Inca de cand este pui, elefantul este imobilizat cu o funie groasa legata de picior la un capat si de un pripon bine infipt in pamant la celalalt capat. Elefantul va incerca de cateva ori sa se elibereze dar nu va reusi nici sa rupa funia groasa, nici sa smulga priponul. Dupa un timp, elefantul va renunta sa mai incerce sa se elibereze. In acel moment, ingrijitorul va inlocui funia groasa cu o sfoara mult mai subtire. Animalul nu va face nici o incercare sa fuga. Chiar daca devine adult si ar putea rupe cu usurinta sfoara, el va continua sa stea linistit, recunoscandu-si captivitatea.

Asa se intampla si cu noi, oamenii. De-a lungul vietii capatam experiente si facem aprecieri care ne modifica destinul si ne limiteaza optiunile. La fel ca si elefantul, suntem prinsi cu sfori subtiri de pripoanele vietii. Depinde numai de noi sa incercam puterea legaturilor. Ele trebuie rupte pentru a face loc altor optiuni. Suntem oameni, nu elefanti!

Cornel SOAITA

www.aristopm.ro